Mesaj:
Buna ziua.
Ma numesc Corina, am 40 de ani , casatorita , 2 copii .
Pe scurt , problema mea este urmatoarea : acum 2 luni am aflat ca sotul meu m-a inselat. Asa simt eu , el spune ca nu s-a ajuns pana la partea fizica a relatiei , a fost un flirt doar , nascut din nevoia de a discuta si cu altcineva . Trebuie sa va spun ca trecem printr-o perioada foarte grea , cu probleme financiare mari , problema cu fata , adolescenta si rebela , iar eu am ramas fara loc de munca de aproape un an .
Am fost socata sa aflu ca in viata sotului meu exista altcineva , pentru ca eu simteam ca avem o relatie speciala , mai ales in privinta comunicarii dintre noi . El spune ca nu a crezut ca o sa ma raneasca atat de grav , si ca a incetat orice legatura cu acea femeie , dar eu nu il cred . Il urmaresc cand vorbeste la telefon , il suspectez incontinuu , fiecare miscare , fiecare intarziere… Am devenit obsedata sa stiu cine e acea femeie , cum a cunoscut-o , despre ce vorbeau …o simt in permanenta intre noi , simt ca nu a scos-o inca din viata lui . El nu vrea sa mai discutam nimic pe aceasta tema , si se poarta ca si cum nimic nu s-a intamplat , dar eu simt ca inebunesc Psihic ma simt la pamant – plang incontinuu , am nevoie de niste raspunsuri pe care el nu vrea sa mi le dea . Nu dorm , nu mananc , nu mai pot sa ma concentrez nici sa am grija de copii ; ma tem sa nu ajung ca verisoara mea ,care , in urma divortului , dupa ce a fost diagnosticata cu depresie severa , sufera acum de schizofrenie , s-a ingrasat aproape 100kg si s-a inchis in lumea ei , fara sa mai comunice cu nimeni .
Va rog , ajutati-ma cu un sfat sa pot lasa povestea aceasta in urma . Vreau sa uit , sa inteleg si sa merg mai departe .Stiu ca trebuie sa merg inainte pentru copii , pentru mine , dar nu pot . Simt ca as vrea sa ma asez jos si sa plang ca un copil mic , pana cand totul se va sfarsi .

Trebui sa consulti un psiholog. Nu asemana problemele tale, cu ale altora (verisoara, prietene,etc). Fiecare se manifesta si dezvolta obsesii, in felul lui. Sfat prietenesc: sotul tau, daca vrea altceva, ori cum o va face, indiferent de starile tale. Incearca sa te aduni si sa vezi, ce a cautat in alta parte.

draga doamna Corina, felicitari pt curajul de a ne scrie, de a expune problema dvstra, ceea ce ma duce cu gandul la faptul ca aveti resurse si pt a o depasi, si aici ma refer la dvstra, in mod individual, cat si ca familie. este un moment de impas in familia dvstra, un moment din care puteti face o oportunitate de a imbunatati relatia cu sotul, sau o oportunitate de a incepe ruinarea casniciei dvstra… deci o sansa de a schimba ceva in viata dvstra impreuna… sigur, va recomand sa apelati la un psihoterapeut bun, de cuplu si familie, alaturi de care sa parcurgeti acest demers, fie individual, fie impreuna cu sotul, daca dumnealui este de acord. curaj! se poate!

In primul rand iti recomand TERAPIA IERTARII. Te va elibera. Iarta-l pe el, iarta-te pe tine insuti si vei reusi. Ar trebui sa simti – chiar daca ti-e greu – ca ai nevoie de Dumnezeu, ca e cel in masura sa-ti aduca alinarea…fie ascultand Psalmii 1 2 3, fie citind Psalmul 90. Vei vedea ca vei gasi taria si iubirea de care are nevoie familia. Daca te-ai focusa pe servici si copii,” ai uita “de sotul tau , care ” ros” de probleme a incercat si el o altfel de terapie, …, asta numai pentru ca a existat acolo in cuplul vostru o fisura…pentru ca “asa cum medicii au intotdeauna la indemana instrumentele si aparatele necesare chiar unor interventii neprevazute tot astfel si tu ai pregatite invataturile de temelie pentru ca sa cunosti cele divine si cele omenesti si sa faci tot, chiar lucrul cel mai marunt, in asa fel incat sa-ti amintesti totdeauna de stransa legatura dintre acestea doua, de pozitia fiecaruia fata de cealalta. Caci nu vei reusi pe
deplin nici in treburile omenesti fara a avea in vedere pe cele divine, si cu reciprocitate, afirmatia este valabila si pentru activitatile referitoare la divinitate.”(Epictet)
Iti doresc sa reusesti, copiii au nevoie de tine …

Din nefericire, multe cupluri asteapta prea mult pana cand solicita sprijin psihoterapeutic pentru remedierea obstacolelor maritale. Astfel, situatii ce s-ar putea rezolva in 5-10 saptamani ajung sa degenereze intr-o criza majora soldata cu intreruperea relatiei familiale. Nu este insa nevoie sa se ajunga la asta daca recunoasteti la timp semnalele de alarma ce atrag atentia ca ar fi cazul sa faceti ceva pentru relatia voastra. Daca apropierea fizica dintre voi a devenit mai degraba o distantare…daca nu va mai gasiti suficient timp sa faceti diverse activitati placute impreuna…daca atingerile tandre sau viata sexuala au devenit o raritate…daca va simtiti singuri chiar daca sunteti impreuna in camera…e timpul sa apelati la sprijinul psihoterapiei de familie.
Familiile fericite nu sunt neaparat datorita faptului ca partenerii sunt mai inteligenti, mai bogati sau mai norocosi …ceea ce face o casatorie sa functioneze, e modul in care membrii familiei interactioneaza zi de zi …felul in care fiecare partener reuseste sa-si echilibreze sentimentele si gandurile negative despre diverse situatii neplacute, inevitabile de multe ori. Astfel, in cazul dumneavoastra rezultatele pot fi mult mai bune daca reusiti sa-l convingeti sa participe si pe sotul dvs la aceste sesiuni de psihoterapie. Dr Rares Ignat

Am citit toate raspunsurile pe care le-ai primit aici. Simt ca niciunu nu te-a linistit. Cred ca intrebarile tale sunt: ma mai iubeste? am gresit eu undeva?oare o iubeste pe cealalta? se mai vede cu ea? oare a facut sex cu ea?
Am sa incerc sa-ti raspund la aceste intrebari si sper sa te linisteasca macar putin, cat sa te poti concentra pe ceea ce este real si nu “probabil”.
Daca tu ai 40 de ani el cat are? Presupun ca tot in jurul varstei de 40. Ei bine, barbatii, dar si femeile, pe la 40 de ani trec printr-o perioada destul de grea pentru. Nu am sa scriu aici despre criza barbatului la 40 de ani, dar am sa te rog sa citesti asta:

http://psihologultau.net/articole/exista-o-criza-a-barbatilor-de-40-de-ani.html

Pe langa acest comportament al sotului tau, ai nevoie sa realizezi si sa intelegi faptul ca un barbat este programat genetic sa-si imprastie genele in cat mai multe parti. Nu este alegerea lui ca are acest instinct, este alegerea lui daca sa tine cont de ratiune sau nu.
Recunoasteti, si femeile si barbatii flirteaza. De ce? Psihicul nostru are nevoie sa stie ca suntem doriti si acceptati de cat mai multe persoane. Tocmai de aceea flirtam. Sa ne confirmam faptul ca suntem frumoase, atragatoare etc, iar barbatii vor sa se simta doriti si sa-si confirme faptul ca inca mai pot “vana”. Si ca sa intelegeti mai bine, imaginati-va ca incercati sa flirtati cu un barbat iar acesta ramane rece la avansurile dvs. Cum va simtiti? Mai incercati odata cu alt barbat. La fel, va respinge. Cum va simtiti? Acum, un barbat vine la dvs si va face avansuri. Cum va simtiti?Ce vreau eu sa va spun aici este ca probabil sotul nu va inselat. Desi spuneti ca simtiti asta, realitatea e ca nu stiti. Stiti doar ca sotului dvs i-a intrat in aria de interes o alta femeie. Poate ca acea femeie l-a facut sa simta ca este dorit, iar pe el asta il face sa se simta barbat, valoros. Este rolul dvs sa-l faceti sa se simta barbat valoros. Si nu din punct de vedere financiar sau suport familial. Ci din punct de vedere sexual.
Sotul tau stie ce a facut si stie, acum, cat ai suferit. A recunoscut asta. Sunt sanse foarte mari ca el sa nu se mai vada cu acea femeie. Asta nu inseamna ca nu va incerca, mai tarziu, dupa ce se mai voaleaza sentimentul de vina, sa vaneze o alta “prada”.

Va intrebati daca ati gresit cu ceva? Ei bine….da. Dar nu pentru ca at facut ceva gresit ci pentru ca(presupun) nu ati facut unele lucruri care sa-l tina pe el “cu arcul” pe dvs. Intrebare pt dvs(sa va raspundeti in gand cu sinceritate): cand ati facut ultima oara sex in alta parte decat in pat?(spun sex pt ca stiti, sper, ca barbatii diferentiaza clar a face sex de a face dragoste)
Barbatii au nevoie sa faca sex si sa faca dragoste. Ideal e sa faca si sex si dragoste cu aceeasi femeie. Au nevoie de sex pentru ca prin sex el “isi aseaza in cui trofeul”. Ai nevoie sa faci sex cu el pentru ca si tu ai nevoie sa fii “trofeul” cuiva(al sotului tau) Astfel, “peretele” lui va fi plin de “trofeele”…TU, iar tu vei fi pe tot “peretele” lui.

Te intrebi daca o iubeste pe cealalta? Imi vine sa zambesc. Barbatii cauta sa faca sex cu femeia pe care nu o iubeste, asa ca, atunci cand faci sex cu el, la final, nu-l intreba daca te iubeste si nici nu-i spune ca-l iubesti. Spune-i ceva de genul “Hmm armasarule, ce bun esti la pat, mai vreau odata, vreau sa ma faci iar sa urlu de placere”. Apoi nu esti tandra cu el. Il lasi sa-si revina cateva minute si…..intri in rolul unei “prazi” care se adapa la izvor aratandu-i vanatorului ce trofeu frumos poate deveni.
Barbatul face sex cu sotia pentru ca este mai simplu decat sa-si complice viata cu o amanta. Barbatul face dragoste cu sotia lui atunci cand are chef sa-si iubeasca sotia, mama copiilor lui, femeia care are rolul pe care si mama lui l-a avut(sa ingrijeasca de el, de casa, sa-l inteleaga si sa-l protejeze).
Oare se mai vede cu ea? Probabil, daca sunt colegi de serviciu. Daca nu, sansele sa fii renuntat la ea sunt mari. De ce? Pentru ca a fost descoperit. Iar vanatorul descoperit renunta la prada(si cauta alta). Chiar daca sunt colegi, el a renuntat la “trofeul” ei din aceeasi cauza.
Oare a facut sex cu ea? Asta nu am de unde sa stiu eu. Dar nici dumneavoastra. Chiar vreti sa aflati? Sunteti pregatita sa faceti fata unui raspuns afirmativ? Caci chiar daca nu veti afla ca a facut sex cu ea, dvs tot cu idoieli ramaneti. Doar ca in cazul indoielii, mai este loc si de “poate ca nu a facut”.
Ce am incercat eu sa spun aici este foarte concentrat, discutia e foooaaarrteee lunga.
Spuneam la inceput ca spersa va linistesc putin, pentru a va putea concentra pe realitate. Si realitatea nu e ca dvs “simtiti” ca s-a culcat cu ea, realitatea e ca si dvs si sotul aveti nevoie sa va reinoiti dragostea, iubirea si admiratia ce odata v-a unit.
Avem noroc cu psihoterapeutii specializati in probleme de cuplu. Ei ne pot ajuta sa intelegem mai bine dinamica grupului familial, partenerul si pe noi insine.

@pisiologul – e adevarat ca in unele cazuri reactia cu ‚hmm armasarule…’ poate functiona si probabil ca atunci cand societatea era dominata de ‚vanatori-pescari’ functiona in marea majoritate a cazurilor. Intre timp insa cultura dominanta a ajuns sa fie cea a ‚fermierilor’. Ei au realizat ca au dezavantajul ca nu pot lua dupa ei pamantul pe care il cultiva si ferma ce au construit-o…dar au mai realizat ca pe langa asta au o multime de alte avantaje. Psihoterapia de familie ia in considerare modul in care gandeste un ‚vanator-pescar’ dar incearca sa sublinieze beneficiile vietii de ‚fermier’, atunci cand exista o buna comunicare

Ce fel de raspunsuri ati mai dori sa va dea? Va concentrati si va risipiti energia pe niste fapte deja consumate. De dorit ar fi sa aflati ce-si doreste mai exact, desi daca a ramas alaturi de dv, deja acesta poate fi un raspuns iar daca nu e de ajuns pt dv, concentrati-va si folositi-va energia cu lucruri care va pot ajuta, nu cu cele care nu va aduc nimic bun. Faptul ca plangeti, va consumati, nu mancati si nu dormiti nu va ajuta cu nimic, din contra, toate astea vor inrautati situatia si va vor consuma, astfel incat nu veti mai avea energia necesara pt a face ceva constructiv sa iesiti din aceasta situatie. In orice cuplu au loc crize de acest gen, depinde de fiecare cum le gestioneaza, ce doreste cu adevarat si ce face pt a trece peste aceste crize ale vietii in cuplu. Cazul verisoarei, lasati-l deoparte, nu are legatura cu dv. Cum ar fi sa priviti spre exemple pozitive si sa credeti ca puteti urma unul dintre ele? Discutati cu sotul dv deschis, aflati ce-si doreste cu adevarat iar daca alege sa fiti in continuare o familie si un cuplu si sa mergeti inainte, focusati-va pe aceste lucruri si depuneti energia necesara pt a avea o viata armonioasa si frumoasa, impreuna.

Sunteti o familie! Lupta! Nu te impiedica de …

Draga Corina, sunt alaturi de tine in drama pe care o traiesti. Ca orice experienta din viata noastra, aceasta drama va lasa si o urma pozitiva in viata ta, iti garantez. Pe moment pari a fi intr-un blocaj extins (scrii ca “am fost socata”, “Am devenit obsedata sa stiu cine e acea femeie”, “eu simt ca inebunesc”, “Psihic ma simt la pamant”, “Nu dorm , nu mananc , nu mai pot sa ma concentrez nici sa am grija de copii”). Scrii ca te temi sa nu ajungi ca verisoara ta, care – IN URMA DIVORTULUI (la tine inca nu e vorba de divort din ce am inteles, deci iata inca o temere subconstienta iesita la iveala)- “sufera acum de schizofrenie , s-a ingrasat aproape 100kg si S-A INCHIS IN LUMEA EI, FARA SA MAI COMUNICE CU NIMENI. Am scris cu litere mari ceea ce mi s-a parut cel mai relevant din ce ne-ai scris. Toate simptomele pe care le descrii duc la o inevitabila rupere de realitate si fac comunicarea eficienta imposibila. Ti-e teama sa ajungi ca verisoara ta, dar ceea ce faci are ca efect inevitabil o rupere voluntara de lume. Poate ca intr-un fel – cu toate ca nimeni nu si-ar dori constient asta – tanjesti sa fii in situatia ei – sa te inchizi in lumea ta si sa nu mai comunici cu nimeni. Altfel de ce ai spune ca “Simt ca as vrea sa ma asez jos si sa plang ca un copil mic , pana cand totul se va sfarsi”? Un copil se poate rupe voluntar de realitatea inconjuratoare fara repercusiunile pe care le-ar avea aceasta actiune din partea unui adult cu atatea responsabilitati, nu-i asa? Nu este nici bine nici rau ca te gasesti in acest blocaj. Pur si simplu asa reactioneaza fizicul si constientul tau la gandurile si temerile coplesitoare ale subconstientului tau. Cu putin ajutor vei trece si de aceasta etapa si vei iesi invingatoare (oare a cata oara in viata ta?!). O serie de sesiuni de tehnici de eliberare emotionala te vor echilibra si-ti vor permite sa iesi din blocaj. Niste sesiuni de coaching sau psihoterapie te vor ajuta sa definesti pasii urmatori pe care vrei sa-i faci. Numai bine!

Va multumesc pentru sfaturi , raspunsuri si incurajari . Am incercat sa aleg de la fiecare cate ceva ce ma va ajuta sa merg mai departe . Problema mea cea mai mare este insa ca ma simt inca blocata aici , nu pot depasi momentul acesta din viata mea .
Mereu , de cand ma stiu , cand am avut o problema de rezolvat , dupa socul initial , am reusit sa ma distantez . Am analizat cauzele , motivele , am incercat sa vad unde am gresit eu , am vazut ce optiuni am, ce pot face ca situatia sa nu se mai repete , si am mers inainte .
Acum nu pot face asta , pentru ca nu stiu de fapt ce s-a intamplat. Nu inteleg de ce sotul meu a facut aceasta alegere , cu ce am gresit fata de el de s-a ajuns aici, ce a putut sa ii ofere acea femeie in plus fata de mine. Iar daca nu stiu toate aceste lucruri , de unde sa stiu ca nu se vor mai repeta ? De unde stiu ca relatia aceea chiar s-a sfarsit ? Mi-a spus ca nu a fost o relatie sexuala , ci un suport moral , dar, culmea , asta m-a durut mai tare . O pasiune fizica puternica poate fi explicata , dar cand eu stiu ca i-am fost alaturi mereu , chiar dandu-ma pe mine la o parte uneori , face lucrurile mai greu de inteles . Iar atata timp cat el refuza sa imi spuna aceste lucruri , nu o sa pot face nimic concret .
Cel mai mult ma tem insa ca , atunci cand lupta din sufletul meu se va incheia, el sa nu mai aiba loc acolo. Il iubesc acum , cu toata durerea pe care o simt , dar mi-e tot mai greu sa il privesc in ochi , sa il ating…Il voi mai putea oare iubi si maine ?…

Raspunsul e in tine, Corina. Nicio explicatie referitoare la ce a facut sau n-a facut el nu te va scoate din blocaj. Pune-te pe tine pe primul loc, poate pentru prima oara in viata ta, si ai curaj sa-ti scoti la iveala suferintele, sa le accepti si sa le verbalizezi, sa lucrezi pe ele, ca sa poti merge mai departe. Ai nevoie de ajutor. Ai pe site o multime de alternative. Foloseste-ti intuitia si vei trece si peste asta. Din experienta mea, tehnicile de eliberare emotionala sunt perfecte pentru tine (EFT). Numai bine!

Spui Carmen ca ‚nicio explicatie referitoare la ce a facut sau n-a facut el nu te va scoate din blocaj’. E adevarat ca tehnicile de eliberarea emotionala urmaresc in special iesirea din blocajul emotional al unei persoane, insa intr-o relatie e bine sa fie luate in considerare gandurile si emotiile ambelor persoane implicate. Pana la urma fiecare familie e un sistem in care interactiunile dintre gandurile si emotiile cuplului duc la efecte ce sunt mai mult decat gandurile si emotiile fiecarei persoane in parte.
Corina, spui ca nu intelegi care sunt motivele alegerii sotului tau, ca nu intelegi de ce a avut nevoie de ‚suport moral’, nu stii daca situatia se va repeta in viitor sau daca o sa poti sa-l mai iubesti…sunt intrebari la care e bine sa cautati raspunsul impreuna…in plus daca sotul tau accepta sa participe la cautarea acestor raspunsuri ai o dovada ca isi doreste ca relatia sa continue.