Mesaj:
Buna ziua.
Va scriu cu speranta ca cineva imi va citi si intelege povestea si ma va putea ajuta cu un sfat pentru a depasi o situatie grea din viata mea .
Am 39 de ani , sunt casatorita (a doua oara) , am doi copii. Prima casatorie s-a incheiat acum 6 ani , din dorinta mea , in momentul in care am aflat ca fostul meu sot ma mintea , mult si de foarte mult timp : iesea in oras cu colegi si prieteni , pleca in asa zise delegatii dar de fapt erau scurte escapade cu diverse persoane , avea tot felul de relatii cu diverse femei , pe internet si telefonic . Desi mi-a jurat ca nu m-a inselat – fizic – pentru mine a fost imposibil sa trec peste minciunile lui , scuza lui fiind faptul ca eu stateam acasa cu copilul , iar el avea nevoia sa iasa , sa se distreze . Mi-a fost foarte greu atunci , m-am prabusit efectiv : nu mai mancam , nu mai dormeam , plangeam incontinuu , nu mai puteam avea grija de copil . Mai greu a fost ca nimeni nu m-a inteles , toata familia m-a condamnat cand am decis sa divortez , am fost efectiv singura .
Dupa divort mi-am revenit greu si , desi nu mi-am dorit o noua relatie , l-am cunoscut pe actualul sot. Divortat si el , de ceva mai mult timp , am inceput relatia vorbind foarte mult unul cu altul , ore in sir , pana cand am inteles ca , in afara sprijinului moral , ne leaga sentimente puternice . Ne-am casatorit , a venit repede pe lume si baietelul nostru , si totul parea in regula . Lipsa banilor ne-a obligat sa ne mutam in casa mamei mele, o femeie egoista si cu o puternica dorinta de a controla viata celorlalti . Ne-a primit in casa ei mai mult de dragul fetei noastre , pe care o iubeste foarte mult , si de “ochii lumii” , caci rudele stiau ca ne descurcam greu iar chiria era mult pre mare pentru noi . Viata in comun este insa dificila , sotul meu si mama nu se inteleg deloc , nici macar nu se salute . Eu nu reusesc sa imi gasesc serviciu , iar lipsa banilor e tot mai acuta , fata cea mare este la varsta adolescentei si e rebela , ne intelegem tot mai greu cu ea .
Si , pentru ca totul sa fie si mai dificil , am observat ca sotul meu vorbeste tot mai des si mai mult la telefon . Dupa cateva saptamani de tensiune l-am confruntat si mi-a marturisit ca vorbeste la telefon de circa 3 luni cu o “doamna psiholog” , pe care a cunoscut-o la serviciu si care il ajuta sa depaseasca situatia deosebit de stresanta in care ne aflam .
Problema mea este insa ca nu-l cred . Un psiholog nu l-ar fi indemnat sa tina aceasta relatie ascunsa . Nu a mers la cabinet pentru ca nu ne permitem financiar , dar ce psiholog vorbeste la telefon cate o ora , seara , la ora 10 , cu un barbat casatorit ? El este un om inchis , nu se confeseaza usor , nu are prieteni , e usor misogin . Chiar daca s-ar fi confesat cuiva , nu ar fi ales o femeie . Mi-a spus ca nu o sa o mai sune , ca nu s-a gandim ca ma va afecta atat de tare , ca pur si simplu a simtit ca nu poate vorbi cu mine fara sa ma faca sa ma simt vinovata de situatia in care suntem acum , si de aceea a ales aceasta cale . Dar eu nu pot sa il cred . Simt ca retraiesc situatia de acum 7 ani , cand fostul meu sot ma mintea , si simt ca ma prabusesc iar . Nu pot dormi , pentru ca am tot felul de vise urate , dorm 3-4 ore pe noapte . Nu mai pot manca , nu mai pot gandi , plang din senin . Am ajuns sa nu mai ma pot ocupa de copii , si nu stiu cum sa fac sa imi revin. Pe de o parte as vrea sa stiu adevarul , dar ma tem sa il confrunt pe sotul meu ; mi-a frica de ce voi afla sau , probabil , orice imi va spune , nu voi putea sa il cred . As vrea sa vorbesc cu femeia aceea , dar ce sa ii spun ? Ca o urasc ca stie mai bine ca mine ce e in sufletul sotului meu ?…
Acum 7 ani am incercat sa ma sinucid , dar fostul sot m-a convins sa renunt . Nu am spus nimanui , nu am fost la psiholog , dar am reusit sa imi revin si sa uit … sau cel putin asa credeam . Ma tem insa ca acum nu mai pot trece prin asta inca o data .
Au trecut 2 saptamani si e tot mai rau .Vreau sa imi revin , sa pot avea incredere in sotul meu , dar de cate ori ii suna telefonul , sau intarzie putin de la munca , ma doare inima . Urasc gandul ca o alta femeie a intrat in sufletul lui , ma simt tradata , umilita . Am zile cand nici nu ma pot ridica din pat , imi doresc sa inchid ochii si sa nu ma mai trezesc .
Va rog , ajutati-ma … nu vreau sa imi pierd iar familia .
Georgiana.

Buna. In primul rand cred ca ai nevoie de cineva cu care sa vorbesti despre toate astea. Interiorizarea sentimentelor negative te distrug incet dar sigur. Lipsa de incredere in sotul tau este lipsa de incredere in tine defapt. Stima de sine nu ai si astepti sa faca exact ce a facut si fostul. Asta e otravire cu expectatii negative. Deja esti in transa, jelesti si suferi pentru ceva care nici macar nu s-a intamplat, dar tu proiectezi deja toate astea,le faci sa se manifeste.Nu vrei sa iti pierzi familia, nici eu nu vreau sa ti-o pierzi, dar care familie? Un sot in care nu ai incredere se numeste familie? Gelozie si posesivitate? Sau e doar ideea de familie?:)

stimata doamna… sigur ne este foarte greu sa va sfatuim in situatia dvs. Ideal ar fi sa va vedeti macar de cateva ori cu un psiholog, cu care sa discutati toate aceste lucruri. Eu personal simt si foarte multe anxietate in spatele cuvintelor dvs si ma gandesc daca nu ar fi o idee buna sa consultati si un psihiatru. Daca sunteti din Bucuresti va stam la dispozitie www.cmibotezat.ro

Draga noastra doamna, chiar daca n-o spunem in multe cuvinte, sa stiti ca va intelegem si va sintem alaturi mai mult decit va imaginati! In ce priveste situatia prin care treceti, poate va va ajuta sa intelegeti faptul ca, spre deosebire de scolile romanesti (sa spunem), care promoveaza si elevi care habar n-au de materiile studiate, scoala vietii n-o sa procedeze niciodata astfel. Pur si simplu, raminem la lectia pe care nu ne-am insusit-o pina o invatam si pina luam pe merit fiecare examen in parte. De aceea, n-ar trebui sa va mire faptul ca experienta din trecut se repeta. Cum spuneam: n-ati reusit sa-i promovati examenele, de aceea… Si totusi, pentru lectiile acestea ati venit aici. Decit sa va doriti sa inchideti ochii si sa nu va mai treziti, nu ati prefera sa va doriti sa intelegeti ce v-a adus aici, ce va tine in loc, ce puteti dumneavoastra face – ce aveti de facut? Sint intrebari la care n-o sa va puteti raspunde singura si nici n-o sa puteti primi raspunsurile in acest spatiu de dialog. Dar incepeti de undeva acest proces de constientizare si de vindecare. Luati-o pas cu pas, au mai facut-o si altii inaintea dumneavoastra si au gasit iesirile din labirint – caci sint de gasit!

In cazul tau vad (conform celor scrise de tine), ca istoria se repeta. “El“ face, “El“ drege, etc. nu cumva “DEFECTUL“ ESTE LA TINE !? Ia vezi cum stai cu depresia si alte tulburari psihice “la moda“ ! Respira adanc, fa ochii mari, plimba-te prin soare (pentru a capta serotonina), nu mai gandi negativ si catastrofal si, mai ales, repeta de 100 de ori pe zi: VIATA E FRUMOASA SI MERITA SA O TRAIESC !

Sunt lucruri pe care oricat ne-am dori sa le controlam nu stau in sfera controlului nostru. Nu poti trai in permanenta cu gandul ca vei fi mintita si nici nu ai cum sa verifici adevarul. O relatie se bazeaza pe incredere si libertate, pe diferente de gen si asemanari care tin relatia vie. E pur si simplu o alegere: alegi sa ai incredere in omul de langa tine, alegi sa il crezi, alegi sa te simti bine – atata vreme cat tu nu te simti neglijata, abandonata, data la o parte. Deasemenea, orice ar fi facut el – gandeste-te ca el a ales sa ramana in relatie cu tine si investeste in constiunare sentimente si energie in relatia voastra.

Propune-i sotului tau sa iti faca si tie cunostinta cu asa numita dr psiholog deoarece ai si tu nevoie de sfaturile ei si asa poate deslusesti care e adevarul . Sfatul meu : copiii sunt totul pe lumea aceasta si de aceea trebuie sa gasesti puterea de a merge mai departe pentru ei , un barbat poate fi doar o apa de ploaie !

Cristina H. B. Docan, ai sfatuit atat de frumos! Si eu sunt de aceeasi parere ca trebuie sa se faca ceva concret pentru a contientiza si vindeca o situatie de fapt repetitiva. Si eu am trait ceva similar si am gasit ce s-ar putea face.