Mesaj:
Buna ziua.
Va scriu cu speranta ca cineva imi va citi si intelege povestea si ma va putea ajuta cu un sfat pentru a depasi o situatie grea din viata mea .
Am 39 de ani , sunt casatorita (a doua oara) , am doi copii. Prima casatorie s-a incheiat acum 6 ani , din dorinta mea , in momentul in care am aflat ca fostul meu sot ma mintea , mult si de foarte mult timp : iesea in oras cu colegi si prieteni , pleca in asa zise delegatii dar de fapt erau scurte escapade cu diverse persoane , avea tot felul de relatii cu diverse femei , pe internet si telefonic . Desi mi-a jurat ca nu m-a inselat – fizic – pentru mine a fost imposibil sa trec peste minciunile lui , scuza lui fiind faptul ca eu stateam acasa cu copilul , iar el avea nevoia sa iasa , sa se distreze . Mi-a fost foarte greu atunci , m-am prabusit efectiv : nu mai mancam , nu mai dormeam , plangeam incontinuu , nu mai puteam avea grija de copil . Mai greu a fost ca nimeni nu m-a inteles , toata familia m-a condamnat cand am decis sa divortez , am fost efectiv singura .
Dupa divort mi-am revenit greu si , desi nu mi-am dorit o noua relatie , l-am cunoscut pe actualul sot. Divortat si el , de ceva mai mult timp , am inceput relatia vorbind foarte mult unul cu altul , ore in sir , pana cand am inteles ca , in afara sprijinului moral , ne leaga sentimente puternice . Ne-am casatorit , a venit repede pe lume si baietelul nostru , si totul parea in regula . Lipsa banilor ne-a obligat sa ne mutam in casa mamei mele, o femeie egoista si cu o puternica dorinta de a controla viata celorlalti . Ne-a primit in casa ei mai mult de dragul fetei noastre , pe care o iubeste foarte mult , si de “ochii lumii” , caci rudele stiau ca ne descurcam greu iar chiria era mult pre mare pentru noi . Viata in comun este insa dificila , sotul meu si mama nu se inteleg deloc , nici macar nu se salute . Eu nu reusesc sa imi gasesc serviciu , iar lipsa banilor e tot mai acuta , fata cea mare este la varsta adolescentei si e rebela , ne intelegem tot mai greu cu ea .
Si , pentru ca totul sa fie si mai dificil , am observat ca sotul meu vorbeste tot mai des si mai mult la telefon . Dupa cateva saptamani de tensiune l-am confruntat si mi-a marturisit ca vorbeste la telefon de circa 3 luni cu o “doamna psiholog” , pe care a cunoscut-o la serviciu si care il ajuta sa depaseasca situatia deosebit de stresanta in care ne aflam .
Problema mea este insa ca nu-l cred . Un psiholog nu l-ar fi indemnat sa tina aceasta relatie ascunsa . Nu a mers la cabinet pentru ca nu ne permitem financiar , dar ce psiholog vorbeste la telefon cate o ora , seara , la ora 10 , cu un barbat casatorit ? El este un om inchis , nu se confeseaza usor , nu are prieteni , e usor misogin . Chiar daca s-ar fi confesat cuiva , nu ar fi ales o femeie . Mi-a spus ca nu o sa o mai sune , ca nu s-a gandim ca ma va afecta atat de tare , ca pur si simplu a simtit ca nu poate vorbi cu mine fara sa ma faca sa ma simt vinovata de situatia in care suntem acum , si de aceea a ales aceasta cale . Dar eu nu pot sa il cred . Simt ca retraiesc situatia de acum 7 ani , cand fostul meu sot ma mintea , si simt ca ma prabusesc iar . Nu pot dormi , pentru ca am tot felul de vise urate , dorm 3-4 ore pe noapte . Nu mai pot manca , nu mai pot gandi , plang din senin . Am ajuns sa nu mai ma pot ocupa de copii , si nu stiu cum sa fac sa imi revin. Pe de o parte as vrea sa stiu adevarul , dar ma tem sa il confrunt pe sotul meu ; mi-a frica de ce voi afla sau , probabil , orice imi va spune , nu voi putea sa il cred . As vrea sa vorbesc cu femeia aceea , dar ce sa ii spun ? Ca o urasc ca stie mai bine ca mine ce e in sufletul sotului meu ?…
Acum 7 ani am incercat sa ma sinucid , dar fostul sot m-a convins sa renunt . Nu am spus nimanui , nu am fost la psiholog , dar am reusit sa imi revin si sa uit … sau cel putin asa credeam . Ma tem insa ca acum nu mai pot trece prin asta inca o data .
Au trecut 2 saptamani si e tot mai rau .Vreau sa imi revin , sa pot avea incredere in sotul meu , dar de cate ori ii suna telefonul , sau intarzie putin de la munca , ma doare inima . Urasc gandul ca o alta femeie a intrat in sufletul lui , ma simt tradata , umilita . Am zile cand nici nu ma pot ridica din pat , imi doresc sa inchid ochii si sa nu ma mai trezesc .
Va rog , ajutati-ma … nu vreau sa imi pierd iar familia .
Georgiana.

Pentru inceput mergeti la psihiatru iar el va va indruma ce sa faceti mai departe.

Buna Georgiana, Ti-ar folosi o discutie cu un psihoterapeut. In privinta costurilor sedintelor de terapie vei gasi pe pagina mea de facebook adresa catre un eveniment (“Dar din dar sa facem…Rai”) pe care un grup de terapeuti il organizeaza pe toata perioada lunii martie. In cadrul acestui eveniment eu ofer spre exemplu sedinte gratuite de psihoterapie. Vei gasi acolo si alte daruri pe care noi le punem la dispozitia celor interesati. Mult succes!

exista cu siguranta si cabinete de consiliere gratuita pentru grupuri vulnerabile ca cel din care faceti parte, mai greu-dar se poate, oricum principalul om pe care sa va puteti baza este chiar persoana proprie care va gasi resurse cu ajutor sau singura sa mearga mai departe

Cred ca ați avea nevoie sa discutați cu un psihoterapeut,poate măcar câteva ședințe, sau dacă situația materială nu va permite, cu cineva care lucrează pro bono. Vorbiti cu soțul dvs despre ceea ce va preocupa, despre ceea ce simtiti când știți ca vorbește cu alta femeie,despre temeri si relația dvs, dificultatile materiale prin care treceti, fără a va învinovăți reciproc. Si el are nevoie de a fi ascultat, doar ca momentan a găsit suport in alta parte. Destainuirea atrage la rândul ei destăinuire si se pare ca la începutul relației ați avut o comunicare buna. Ati vorbit si de vinovatie, va simtiti responsabila pentru dificultatile pe care le trăiti sau soțul dvs crede asta? Oricum ar fi,sunteți doi adulti in relație,așa ca bunăstarea familiei nu depinde exclusiv de dvs.
Pare ca găsiți asemănări între cele doua casnicii.Ceea ce ar putea fi comun este un anumit tipar de interacțiune pe care il puneți in joc; totuși oamenii si situatiile sunt diferite. Va e teama ca s-ar putea întâmpla sa va despartiti, dar nu e obligatoriu ca aceasta căsnicie sa se termine asemeni primei. Teama dvs provine in mare parte din ceea ce s-a întâmplat in trecut si aceasta teama va împiedica sa vedeți relația prezenta. Aveți încă la dispoziție timp pentru a vedea împreuna cu soțul dvs ce-i de făcut.Orice s-ar întâmpla,căutați în dvs resurse care sa va ajute sa va definiti si altfel decât in raport cu relația cu bărbații(sunteți si mama,sunteți o femeie care caută un job); relația cu un bărbat,oricare ar fi el, e doar o parte din ceea ce sunteți ca femeie. Cele mai bune gânduri!

Buna dimineata! Increderea este, alaturi de respect, unul dintre pilonii fundamentali ai unei relatii. Te rog sa te privesti in oglinda si compara-te cu persoana care ai fost in momentul casatoriei voastre. Te rog sa-ti aduci aminte de ce sunteti impreuna. E posibil sa retraiesti emotiile perturbatoare din prima casnicie. Nu este obigatoriu sa fie la fel. Te rog sa aplici ”tehnici de psihologie inversa”! Cand ati ras impreuna ultima data? De cele mai multe ori, o relatie se distruge prin atitudini de repros, cearta, scandal etc. O relatie nu poate depasi o criza decat printr-o atitudine pozitiva! Succes!