Mesaj:
Buna ziua, am 37 ani, casatorita de 15 ani, doi copii. Provin dintr-o familie cu probleme, mama bolnava de schizofrenie paranoida, tatal decedat, cand aveam 16 ani, in urma consumului exagerat de alcool.Nu am avut o copilarie fericita.Am fost tinuta din scurt, astfel incat am ajuns sa ma casatoresc cu primul cunoscut.Cred ca va imaginati cum s-a purtat tatal nostru cu noi, fiind baut in fiecare zi,ne batea deseori fara motiv….Cand m-am casatorit, parca era o continuare a ceea ce am trait in adolescenta, sotul consumand si el alcool si la randul lui se purta f urat cu mine.Nu am stiut ce inseamna afectiune, respect, comunicare, iubire, etc. In timpul casatoriei, el a avut si cateva aventuri, care , nu-mi dau seama de ce nu m-au deranjat asa tare.Am regretat toata viata ca m-am casatorit cu el, dar nu am facut nimic, poate ca eram obisnuita inca din copilarie sa se tipe la mine, sa fiu bruscata sau chiar lovita!Nu m-am gandit niciodata la divort, insa acum vreau sa divortez, pt ca intre timp am cunoscut un barbat care mi-a demonstrat ce inseamna toate acele sentimente pe care nu le-am cunoscut pana acum. Sotul meu este f posesiv ,e stapan pe viata mea, nu pot sa fac nici o miscare (nu ma refer la relatia cu acel barbat, pt ca s-a mai racit, tot din cauza sotului, care il tereoriza cu tel, mai ales in timpul noptii si il ameninta ca il omoara daca-l prinde). I-am explicat ca nu mai pot sa traiesc cu el,mi-e groaza cand ajung acasa si-l vad. Este concentrat doar la ce fac eu, daca pun mana pe tel, incepe sa tremure, nu poate suporta ideea ca vreau sa ma despart de el.Nici copii nu-l mai vor, cand se imbata e de nesuportat, dar chiar si treaz nu-l mai suport. Ce sa fac, imi este din ce in ce mai greu sa stau cu el in aceiasi casa.S-a certat cu apropiatii mei, cu prietenii, nu mai pleaca nicaieri,sa nu cumva sa ies si eu.Imi spune mereu ca nu pot sa scap de el niciodata.Credeti ca mai este vreo rezolvare in acest caz? Nu am avut o casnicie normala, dar acum parca e de nesuportat. Vreau liniste, atata tot! Va multumesc anticipat!

Ai un ajutor in toata aceasta incercare? Mama, bunici, frati, surori?

CENTRU PT FEMEI ABUZATE ,telefon 0800821218, unde pot fi obţinute informaţii cu privire la acest domeniu şi o adresă de email ajutor@adra.ro.

of imi imaginez ca trebuie sa fi fost foarte greu sa treci prin ce ai trecut si in familia de origine si in cea actuala… sigur ca exista o rezolvare, faptul ca ai constientizat toate aceste lucruri si ca ai inceput sa ceri ajutor este cheia rezolvarii tale. incearca sa intelegi ca sotul tau are o slabiciune interioara foarte mare din moment ce se poarta asa, dar asta nu ii scuza comportamentul fata de tine si cu atat mai mult nu inseamna ca tu sau vreo alta peroana merita o asemenea viata. esti la fel de pretioasa ca orice alta fiinta din univers si meriti sa iti iei viata in propriile maini si sa alegi acele lucruri care iti aduc linistea si fericirea. cei din jurul tau si eventual un psihoterapeut te pot ajuta sa iei aceasta decizie si sa iti rezolvi aceasta situatie asa cum e mai bine pentru tine.

sotul dvs are o problema, pe care ideal ar fi bine sa si-o trateze, dar… Centrul pt femei abuzate sigr va poate indruma. Tineti minte ca situatia dvs trebuie luata in serios din punct de vedere legal. Aveti dreptul si obligatia de a va proteja pe dvs si pe copiii dvs. Succes!

Draga mea doamna, haideti sa va spun si eu citeva cuvinte. Nu vor fi cele mai calde pe care le-am spus vreodata, dar va asigur ca sint rostite cu toata caldura sufletului meu! Intr-o zi, copil fiind si aflindu-ma pe salile Politiei (sau Tribunalului?!) din oras, adusa de mama mea, pentru a depune marturie, a nu stiu cita oara, impotriva tatalui alcoolic, am avut o revelatie. NU TATAL era cauza suferintei noastre (a mea si a celor 3 surori). Nu el era problema. Problema si solutia era si ar fi fost la mama mea, care a ales, de fiecare data, sa continue sa stea sau sa se intoarca la el. Sa accepte sa faca in continuare copii, supusi, fiecare la rindul lui, acelorasi traume verbale, fizice si psihice nesfirsite. Tata?! Era cum putea el sa fie. Cum sint multi asemenea lui, lipsiti de simtul propriei valori. Lipsiti de multumire de sine, de stima de sine, de iubire de sine. Dar mama ar fi putut sa aleaga – pentru noi, din dragoste pentru copiii sai, daca nu pentru ea – altceva. Drept consecinta a traiului in acea familie disfunctionala, nu doar ca am trait ca o rana vie vreme de 36 de ani, dar tot atitia mi-a luat ca sa o pot, PE EA, ierta… Nu cred ca trebuie sa va mai explic in ce scop v-am relatat lucrurile acestea. Pot doar sa va asigur, ca om care a inteles cum functioneaza lucrurile in lumea aceasta, dar si in calitate de consilier pentru viata, ca oricare ar fi motivele care va retin de la a proceda la ce trebuie facut – sint doar aparente. Fricile sint doar in mintea dumneavoastra. In fapt, de fiecare data cind veti proceda cautind sa restabiliti armonia, cautindu-va pacea, cautind echilibrul – toate fortele vazute si nevazute ale Universului in care traim vor veni sa va sprijine. Vor aparea oameni, vor aparea conjuncturi favorabile, veti fi ajutata. La un moment dat, va fi minunat daca veti alege sa credeti in sansa dumneavoastra. Sa cereti mai mult – caci mai mult meritati. Sa actionati nu din frica, ci din iubire. Si, daca nu, in ce ma priveste, eu tot o sa va respect suferinta si experienta de viata: si n-o sa-mi pierd increderea ca, mai devreme sau mai tirziu, le veti face pe toate acestea – si chiar mai mult! <3

Vad ca ati primit foarte multe indrumari valoroase. Eu completez doar cu recomndarea de a citi 2 carti. “Femei care iubesc prea mult” de Robin Norwood http://grapefruits.files.wordpress.com/2011/05/femeia-care-iubeste-prea-mult-robin-norwood.pdf

….si “Iluzia iubirii”- de ce se intoarce femeia maltratata la agresorul sau de David P Celani

http://www.eusunt.ro/carte-Iluzia-iubirii~3424/

Recomand si eu o carte foarte utila, ” sentimentele ingropate de vii nu mor niciodata”, carte ce contine atat o parte teoretica, cat si in ghid practic de autoajutorare;

Există forţe obscure care dirijează indivizii. RD Laing afirma că: “Our alienation goes to the roots !”. Concret, în măsura în care v-au influenţat negativ situaţia mamei dvs., iată nişte interviuri traduse lămuresc toate aceste lucruri. Comentariile oferă mai multe detalii. http://wp.me/p48646-8p