Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Am 18 ani si sunt in clasa a XII-a. As fi mers la psiholog, insa situatia financiara nu-mi permite, iar psihologul școlii nu m-a ajutat in experiențele trecute.
Bună. Am 18 ani si sunt in clasa a12a.
In mod normal as fi mers la psiholog pentru a discuta ceea ce urmeaza acum sa dezvolt, insa situatia financiara din momentul actual nu-mi permite iar psihologul școlii nu m-a ajutat in experiențele trecute.
Așadar: am o relatie de 6 luni cu un băiat de 22 ani. Pe parcursul relatiei am observat (si sper ca nu mi se pare) ca stima mea de sine a scazut considerabil. Prietenul meu are o parere de la foarte buna in sus despre sine (asa cred si sper ca nu ma insel) si asta e un lucru bun dar cred ca uneori e nefondată,putin exagerată eu privindu-l in mod obiectiv, din exterior. Revenind la mine. S-a întâmplat de cateva ori sa simt (sau sa ma faca sa ma simt) inferioară lui; sa ma simt extrem de prost pentru ca nu stiam ceva anume (o lege, spre exemplu) sau sa ma faca sa ma simt prost in fata unui prieten de-al lui. Nu simt ca evoluez alături de el, ci ca stau pe loc, simtindu-ma poate din ce in ce mai inferioara. Intr-o convorbire de mai devreme la telefon mi-a spus că e cu niste prieteni si au avut ceva subiecte faine de discutie pe teme filozofice. As fi vrut să-i spun sa detalieze insa m-am oprit brusc cu frica de a nu fi in tema cu ce urma sa-mi spuna si sa nu par din nou, imi
scuzați cuvantul, “proastă”.
Cu prietenii apropiați nu am probleme in a spune “nu stiu” si discut deschis despre orice, fara rușinea de a nu fi in tema. Ba chiar imi place sa am discuții interminabile si lipsite de prejudecăți cu unii oameni. Sau cel putin imi placea. Nu stiu daca prietenul meu face asta pentru ca simte nevoia sa-si exercite superioritatea asupra cuiva sau chiar sunt De-a binelea inferioară lui. Nu as vrea sa pun capat relatiei, întrucât sunt genul de persoana care renunță greu la oameni. Vreau sa schimb asta la noi si cred ca schimbarea ar trebui sa vina de la mine (poate o schimbare de atitudine) căci o discuție cu el cred ca nu ar da prea multe roade si m-as simti extrem, extrem de prost.
De asemenea, incerc sa evit întâlnirile cu prietenii lui pentru a nu gafa in vreun fel si a nu face imagine proasta (prietenilor cat si lui). Parca eram mai dezghetata in trecut. Uneori simt si o bariera de comunicare între noi. Nu-mi exprim poate unele idei sau nu duc pana la capat altele (in functie de reactia lui).
Multumesc!
ar fi mai mult de discutat insa din ce ai scris par sa fie doua probleme care tin aceasta relatie legata: prima este nevoia lui de a parea superior tie si nu numai (ceea ce are un efect asupra ta) si cea dea doua pare sa fie dificultatea ta din a renunta la acest partener, desi nu esti multumita de relatie. Ideal ar fi sa analizezi mai in detaliu acest episod; raspunsurile de moment s-ar putea sa nu fie suficiente. Curaj si succes!3
Ce iti ofera aceasta relatie cu el? Te simti iubita, apreciata, importanta in viata lui? Apropierea emotionala inseamna si faptul ca poti vorbi deschis fara a-ti pune piedici, fara a fi judecat sau ironizat. Cat de apropiata poti fi de un om cu care nu poti fi tu, ma intreb?1
Nu inteleg dorinta de a schimba pe celalalt! De ce ar trebui sa te schimbi tu? Nu cumva stima ta de sine e prea scazuta? A gafa nu e o crima. Toti facem asta. Parerea mea e ca trebuie sa privesti adanc in sufletul tau sa vezi ce iti doresti mai exact si daca poti duce pana la capat ce ai inceput. Priveste in perspectiva.1