Tina Petrareanu Îmi pare rău că nu simți că te ajută terapia.
Poate ar trebui să găsești o persoană în care să ai încredere și să nu mai joci vreun rol.
Dacă ești în București, eu țin un grup de suport pentru persoane supraponderale.

Monica Enescu Buna! In primul rand, avand in vedere varsta ta si faptul ca spui ca aceasta bulimie a aparut anul acesta, este posibil sa existe si cauze hormonale, pe langa cele psiho-sociale. Dupa cum stii, in aceasta perioada apar schimbari in corp iar hormonii joaca si ei un rol important in starea psihologica, influentand echilibrul emotional. O evaluare corecta ar trebui sa ia in calcul si acest aspect, pe langa cele legate de viata ta, relatia cu familia, existenta unor evenimente in trecut care ar fi putut declansa aceasta bulimie, etc.

Pe de alta parte, din felul in care te exprimi, se vede ca esti o fata inteligenta si cu o capacitate ridicata de introspectie, de observatie si constientizare. Poate ca si acest lucru te face sa fii mai critica fata de tine insati si sa ai asteptari ridicate de la tine pe care daca nu le implinesti, sa te auto-sabotezi si pedepsesti si nu e exclus ca acest comportament sa il fi invatat in familie.

Te incurajez sa ai mai multa compasiune si intelegere fata de tine, sa accepti ajutorul specialistilor pentru ca oricat de puternici am fi, nu putem face totul singuri si daca am putea, nu ne-am izola de toti? Stiu, probabil ca iti este greu sa renunti la aceasta masca si sa arati celorlalti o latura mai vulnerabila, dar a tine strans de ea iti consuma multa energie, energie care ar putea fi folosita pentru a-ti gasi cu adevarat echilibrul. Ar fi bine daca ai putea consulta un alt psihiatru care sa evalueze daca suferi sau nu de o tulburare depresiva si sa continui psihoterapia, fie cu psihoterapeutul actual fie cu altcineva, insa cel mai important este sa te ajuti tu singura, pentru ca daca tu nu o faci, nici ceilalti nu o pot face. Ai facut un prim pas, scriind aici, continua! Curaj!

Carmen Sorici Woau, dar chiar esti un copil destept, un text atat de bine scris, o exprimare atat de bogata este rara printre adulti, ce sa mai vorbim de cei de varsta ta, insa probabil sti acest lucru si poate de aici pornesc multe, nivelul pe care te situiezi iti ofera putini parteneri reali de dialog, avand in vedere ca mintea a luat-o mult inantea corpului si a varstei..Poate fi mintea brilianta, insa sa nu uitam ca ea exista intr-un corp caruia ii este tributara, iar ce-i din jur nu o vad pe ea, vad corpul care sufera transformari. Ca oameni suntem o trinitate, minte , corp si suflet (inima, stare emotionala). Cand starea noastra emotionala este bulversata ea se reflecta in ceea ce face corpul in primul rand, mintea doar prin observatie atenta poate intelege si constientiza emotiile si reactiile corporale proprii. tendinta este de a lupta cu corpul inainte de a-l intelege. A manca mult inseamna dorinta de acumulare, dorinta de a primi ceva ce-ti lipseste si chiar un mod de a-ti masca vulnerabilitatile, Ar fi multe lucruri de povestit aici, dar concluzia este prea multe ganduri si prea putina bucurie. De ce atat de multa framantare pentru o problema simpla? O dieta ar trebui sa fie o bcucurie, bucuria ca faci ceva bun pentru tine. Doar o silueta corespunzatoare ti-ar aduce mai multi prieteni si mai multa recunoastere? Nu este nevoie sa joci roluri, fi doar tu, a-ti arata vulnerabilitatile nu inseamna slabiciune, uneori inseamna tarie, a judeca ca un adult insemna si ca accepti ideea ca oameni sunt supusi greslilor si ca esecul face parte firesc din viata noastra, nu suntem perfecti si asta e un lucru bun.. Incepe sa privesti oamenii din jur cu sufletul, sa intelegi ce simt, nu doar tu ai tristeti, suparari ci si ei, Nu putem trai separati in lume, noi facem parte din lume, fiecare asa cum suntem.Poti incepe prin a face bucurii celor din familie, un compliment, o imbratisare si chiar poti tine un jurnal cu lucrurile care te-au bucurat peste zi, sunt atat de multe lucruri frumoase in jur, ai nevoie doar sa deschizi ochii. Curaj si succes!

Olga Gâdea RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: “Buna ziua!
Nici nu am menționat , nici nu s-a înțeles , dar nu sunt SUPRAPONDERALĂ. Nici pe aproape! Din contra am 1.60 și 43 de kilograme. Nu sunt supraponderală, doar snoabă, ultimele 5 kilograme fiind luate în două săptămâni de mâncat compulsiv și lipsă de vlagă în a mai vomita sau în a mă extenua. Practic și baletul la nivel profesionist sau mai bine zis: o făceam pana acum 3 luni când s-a întâmplat evenimentul îngrășării, ce a fost urmat de o întreagă serie de învinuiri. Cunosc motivele care m-au adus în starea în care mă aflu, dar ce sa fac? Timpul zboară și tac.
M-am simțit puțin ofensată și mi-am dorit sa clarific lucrurile ,măcar pentru “veselia” mea toxică. Mulțumesc oricum! Voi încerca să mă readun, să mă mobilizez și să trec până se termină anul (sper) peste aceaste trăiri ce îmi emană numai slăbiciune.”.