implant dentar fast and fixed



Login

Cursuri de balneofizioterapie | Kinetoterapie | Masaj terapeutic

Cursuri gratuite

Sfatul terapeutului

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

Arhiva lunara pentru iulie, 2017

Aceasta sectiune este dedicata anunturilor diferite de cursuri sau evenimente (angajari, colaborari, inchirieri spatii etc.).

Adaugare anunt

Covorasul Fermecat angajeaza psiholog/terapeut ABA – Bucuresti

Centrul Asociatiei Covorasul Fermecat angajeaza psiholog clinician care are experienta de minimum 6 luni in lucrul cu copii cu nevoi speciale.

Program: de luni pana vineri, intre orele 15.00-20.00.

Va rugam sa trimiteti CV pe adresa info@covorasulfermecat.ro. Relatii la telefon 0764.826.675.

Angajare shadow copil cu TSA – Bucuresti

Familie dorim sa angajam o persoana in calitate de shadow (insotitor) interesat/a sa lucreze cu un copil in varsta de 12 ani cu tulburare de spectru autist TSA. Copilul este integrat in scoala si are nevoie de o persoana care sa il insoteasca la scoala.

Cerinte minime obligatorii:

  • capacitate buna de comunicare;
  • capacitate de gestionare a stresului;
  • minim studii liceale finalizate.

Pentru detalii si informatii suplimentare sunati la 0744.866.568

Cabinet de logopedie cauta logoped si voluntar (logoped) – Bucuresti (sector 1)

Cabinet de logopedie cauta logoped si voluntar (logoped) – Bucuresti (sector 1)

Cabinet de logopedie Bucuresti, sectorul 1, cauta logoped si voluntar logoped

Pentru postul de logoped:

Oferim:

  • contract de munca sau de colaborare;
  • cabinet amenajat si dotat cu toate materialele necesare desfasurarii activitatii;
  • cursuri de specialitate platite de cabinet;
  • posibilitatea de a se dezvolta profesional;
  • colegi si copii simpatici cu care sa lucreze.

Cerinte:

  • drept de libera practica eliberat de Colegiul Psihologilor din Romania;
  • experienta minima in lucrul cu diverse tipuri de tulburari si pregatire teoretica corespunzatoare;
  • seriozitate si punctualitate;
  • dorinta de a invata si de a se dezvolta profesional;
  • spirit de echipa.

Pentru logoped voluntar:

Oferim:

  • contract de voluntariat;
  • cabinet amenajat si dotat cu toate materialele necesare desfasurarii activitatii;
  • posibilitatea de a invata si a se dezvolta profesional;
  • colegi si copii simpatici, de la care sa aiba de invatat;
  • posibilitatea de angajare sau de colaborare la sfarsitul perioadei de voluntariat.

Cerinte:

  • student/masterand in specializarea psihopedagogie speciala sau psihologie;
  • entuziasm si dorinta de a invata si de a se dezvolta profesional;
  • spirit de echipa;
  • punctualitate.

Relatii la telefon: 0722.529.580
Cei interesati pot trimite CV si scrisoare de intentie la adresa de e-mail: cabinet.logopedie.bucuresti@gmail.com

Inchiriere spatiu evenimente, cabinete terapii individuale – Bucuresti (zona Biserica Armeneasca)

Inchiriere spatiu evenimente, cabinete terapii individuale – Bucuresti (zona Biserica Armeneasca)

Un loc “altfel”, cu atmosferă de “acasă, in sufragerie” :) pentru workshopuri, seminarii, cursuri sau terapii individuale. Energia si atmosfera care se creează sunt minunate si pot fi o contribuție pentru participanții la evenimentele tale.
Sala este dotata cu proiector, internet, flipchart, bucătărie utilata (fierbător, filtru de cafea).

Nr. maxim de persoane: 20-25.
Preț/1-4 ore – 250 lei
Pret/zi – 350 lei.
Pret/2 zile consecutive – 650 lei.
Ceaiul, cafeaua si apa sunt din partea casei!
Inchiriere cabinet pentru terapii individuale – 25 lei/ora sau 35 lei/1 ora si jumătate.
Detalii si rezervari la: 0733.059.512.

Rolul terapeutic al animalelor si terapia asistata de animale

Rolul terapeutic al animalelor si terapia asistata de animale

Folosim medicamente obtinute din substante de origine animala, exista comunitati sau culturi pentru care insecte, reptile sau diverse animale sunt parte din metodele de tratament, dar nu despre acest rol terapeutic al animalelor este vorba in acest articol, ci despre rolul terapeutic al relatiei dintre om si animale.

Milioane de oameni au drept animale de companie caini, pisici, pasari, broaste testoase, pesti sau diverse alte vietuitoare. Simbioza este una perfecta: animalul nostru de companie are nevoie sa fie ingrijit si sa i se ofere afectiune, iar noi avem nevoie sa ingrijim si sa oferim afectiune. Si, in plus, sa fim acceptati neconditionat, sa nu fim singuri, sa relationam, sa ne jucam. Si poate ca cel mai important aspect dintre cele enumerate mai sus este acel accept neconditionat: animalului nostru de companie nu ne va alege niciodata in functie de cat de atractivi fizic sau inteligenti suntem.

O a doua forma importanta a relatie terapeutice dintre om si animal s-a dezvoltat atunci cand s-a descoperit ca exista rase de caini care, special antrenati, pot anticipa crize de epilepsie sau de diabet, fiind folositi astfel ca insotitori pentru persoanele care sufera de aceste boli

O alta forma in care relatia dintre om si animal devine terapeutica pentru om este cea in care aceasta relatie a fost preluata ca tehnica de lucru in psihoterapie, aparand astfel TAA: terapia asistata de animale si AAA: activitati asistate de animale. Este vorba despre includerea unui animal într-un plan de tratament pentru persoane cu nevoi speciale. Aceste nevoi speciale pot proveni din afectiuni fizice (cum ar fi diverse forme de handicap locomotor), din afectiuni psihice (cum ar fi autism, sindrom Down), dar si din situatii speciale (traume, persoane private de liberatate etc.).

Cateva beneficii dovedite stiintific ale relatiei cu animalele (atat animale de companie, cat si animale din cadrul TAA sau AAA):

- imbunatatirea relatiilor sociale;

- cresterea increderii in ceilalti;

- cresterea stimei de sine;

- empowerment (nu exista un concept total sinomim in limba romana; este tradus deseori ca “imputernicire” si se refera la dezvoltarea autonomiei unei persoane, dezvoltarea abilitatilor cuiva, in acelasi timp cu cresterea increderii ca se va descurca intr-o anumita situatie);

- dezvoltarea constiintei de sine;

- reducerea nivelului de stres;

- reducerea nivelului de furie;

- reducerea agresivitatii;

- cresterea rabdarii;

- recuperare, reechilibrare emotionala;

- imbunatatirea comunicarii interpersonale, mai ales in cazul copiilor care prezinta dificultati in relationarea cu ceilalti, dar care se simt mai confortabil in apropierea de un animal; este si motivul pentru care, pentru a se apropia mai usor de un astfel de copil, exista psihterapeuti care se folosesc de caini in cadrul psihoterapie;

- mentinerea de relatii sanatoase la varsta adulta poate fi influentata si de faptul ca persoana respectiva a avut, in copilarie, animale de companie cu care a dezvoltat relatii puternice;

- animalul de companie poate fi, in copilarie, acel prieten neconditionat si devotat caruia copilul ii poate destainui cele mai ascunse ganduri;

- imbunatatirea comportamentelor prosociale, prin cresterea capacitatii de a manifesta respect, empatie, acceptare;

- imbunatatirea capacitatii de a fi responsabil (mai ales la copii);

- imbunatatirea limbajului non-verbal (mai ales la copii);

- ajuta in depresie, in starile de singuratate, anxietate sau in alte probleme emotionale;

- o mai buna si eficienta organizare a timpului si a programului, atunci cand animalul de companie este un caine care are nevoie de plimbari zilnice;

- cresterea sentimentului de siguranta, protectie, mai ales cand cainele dvs. este unul de paza;

- studiile au aratat ca persoanele care au animale de companie sunt mai active civic, mai implicate in activitatile comunitatii, voteaza mai des si interactioneaza mai des cu vecinii; animalele de companie ajuta asadar la imbunatatirea capitalului social;

- joaca: joaca are o multitudine de efecte terapeutice, dar sunt putine momente in care ne jucam propriu-zis la varsta adulta, tocmai de aceea a avea un animal de companie jucaus este un bun prilej de a ne juca impreuna cu el;

- miscare fizica, in cazul in care animalul de companie este un caine care are nevoie de plimbari lungi sau de multa joaca;

- scăderea ritmului cardiac și a tensiunii arterial;

- creșterea nivelului de beta-endorfine, beta-endorfinele fiind implicate in mecanismele de reducere a durerii inflamatorii sau lezionale;

- imbunatatirea motricitatii (in cazul persoanelor cu diverse forme de handicap locomotor; una dintre formele TAA este terapia prin echitatie, la dezvoltarea careia a contribuit foarte mult Lis Hartel, o daneza paralizata de la genunchi in jos, castigatoare olimpica a concursurilor de echitatie).

TAA a fost introdusa ca metoda alternativa de terapie in SUA in anii ’60, iar in Romania in 2004. Primul proiect de terapie asistata de caini, „Caini pentru oameni”, apartine uneia dintre cele mai cunoscute organizatii romanesti de protectia animalelor, Vier Pfoten (de fapt, una dintre reprezentantele, la nivel international, ale organizatiei austriece aparuta in 1988). Vier Pfoten are totodata si alte proiecte de TAA sau AAA, in care fosti caini fara stapan, special antrenati, lucreaza cu copii cu sindrom Down sau varstnici.

TAA si AAA se adreseaza tutoror categoriilor de varsta si au diverse domenii de aplicabilitate, vizand latura fizica, psiho-sociala, emotionala, cognitiv-comportamentala si de limbaj. Se adreseaza copiilor cu tulburari de dezvoltare din spectrul autist sau cu ADHD, persoanelor cu tulburari depresive sau anxioase, cu tulburari emotionale, care au nevoie de recuperare fizica  etc.

De retinut:

Daca aveti un animal de companie nu renuntati la el cand in casa apare un bebelus. Nemaiamintind beneficiile prezentei unui animal de companie pe parcursul dezvoltarii fizice, psihice si emotionale a unui copil, retineti ca este un mit acela ca parul animalelor poate ajunge, inghitit sau inhalat, pe diverse organe ale corpului (precum ficat sau plamani), unde poate forma chisturi periculoase. In ceea ce priveste chistul hidatic acela nu se formeaza de la firele de par de animal, ci este produs de un parazit al cainelui. Dar atat timp cat animalele dvs. de companie sunt deparazitate periodic, cum este si firesc din moment ce v-ati asumat responsabilitatea ingrijirii lor, nu exista niciun pericol, iar parul lor este la fel de putin periculos ca orice alt tip de par, ca de exemplu al vostru. Nu uitati totodata ca puteti lua acest parazit de pe legume si fructe care nu sunt bine spalate sau direct de pe sol, mai ales atunci cand nu aveti o igiena corespunzatoare a mainilor.

Bibliografie:

www.goodtherapy.org

www.animaltherapy.net

www.equine-therapy-programs.com

Cum sa nu ne lasam pacaliti de zambete false. Cateva indicii despre limbajul nonverbal

Cum sa nu ne lasam pacaliti de zambete false. Cateva indicii despre limbajul nonverbal

Sotiile in cautare de soti inselatori sau mamele care isi suspecteaza copilul de chiuluri si note proaste ar trebui sa stie ca limbajul nonverbal reprezinta aproximativ 65% din forma sub care comunicam. Deci mult mai multe sanse de a descoperi in el adevarul ascuns de cuvinte. Cu atat mai mult cu cat raspunzator pentru comunicarea nonverbala este asa-numitul creier sincer al nostru, creierul emotional: sistemul limbic.

O singura miscare a pleoapelor poate transforma o persoana cu alibi credibil, interogata intr-un caz de crima, in suspectul principal. Creierul nostru este format din trei parti: creierul reptilian (trunchiul cerebral), creierul mamifer (sistemul limbic) si creierul uman sau ganditor (neocortexul). Raspunzator, in cea mai mare parte, cu limbajul nonverbal este creierul mamifer (sistemul limbic), deoarece reactioneaza primul, spontan si reflex, deci fara timp de gandire. Este, asadar, cea mai sincera reactie. Este creierul aflat mereu in actiune, pentru ca el a fost responsabil cu supravietuirea noastra ca specie. Reactiil de supravietuire transmise de el isi au originea nu numai in ceea ce am invatat in copilaria noastra, ci si in mostenirea noastra ancestrala. Neocortexul, chiar daca ne-a adus marile descoperiri tehnologice, este creierul nostru care ne poate insela, fiind capabil de o gandire mai complexa.

Legi ale comunicarii nonverbale

1. Tineti cont de context

Daca dupa un accident rutier martorii tremura sau au miscari dezorientate, acest lucru este firesc, deoarece este scoasa din functiune partea rationala a creierului. Este firesc, totodata, si ca la un interviu de angajare candidatii sa manifeste nervozitate la inceput, dar nu mai este firesc ca aceasta stare sa nu-i paraseasca pe parcursul interviului sau sa revina. In acest caz, ea este provocata de anumite intrebari care i se pun candidatului, nu de interviul ca situatie in sine.

2. Exista atat comportamente nonverbale universale, cat si particulare

Sunt comportamente nonverbale cu semnificatii considerate universale, deoarece se produc de cele mai multe ori in aceleasi contexte si se manifesta la fel la cele mai multe persoane. De exemplu, strangerea si ingustarea buzelor intr-o situatie de tulburare. Exista insa si comportamente nonverbale particulare, pe care ajungem sa le interpretam corect observand mai mult timp persoana respectiva si in diverse contexte.

3. Observati comportamentele nonverbale de baza

Pentru a ajunge sa faceti diferentierea intre starea normala si cea cauzata de o anumita situatie, este nevoie pentru inceput, sa identificati acele elemente nonverbale de baza, adica cele din sitatiile normale. Situatia este similara cu cea a parintilor care, fara sa stie cum arata gatul normal al copilului lor, se uita sa vada daca el este rosu sau inflamat, deci nu pot face acea comparatie care sa le furnizeze informatii cat mai corecte despre starea copilului

4. Analizati indiciile primite si vedeti daca pot fi grupate in categorii, adica daca se confirma.

5. Schimbarile de ganduri, intentii, stari emotionale sau interese sunt semnalate, de cele mai multe ori, de schimbari bruste de comportament (un exemplu cat se poate de simplu: observati cum un copil mic, vesel si dezinhibat, poate deveni brusc rezervat atunci cand apare un adult pe care nu il cunoaste sau cu care nu are o relatie buna).

6. Cele mai multe comportamente se incadreaza in doua mari categorii generale: starea de confort (relaxare, fericire, multumire etc.) si starea de disconfort psihic (stres, anixietate, nefericire, neplacere etc).

Reactii ale sistemului limbic

In caz de pericol, reactiile creierului emotional, sistemul limbic, sunt aceleasi ca in urma cu milioane de ani si aceleasi ca la animalele pe care le observam in jurul nostru: 1. incremenire, 2. fuga. 3. lupta.

Incremenirea

Din marturiile elevilor implicati in atacuri armate asupra lor, produse in scoli din SUA, prima lor reactie a fost cea de incremenire. Pe unii, langa care se aflau atacatorii, aceasta reactie i-a ajutat sa supravietuiasca, atacatorii crezandu-i morti. In natura exista animale, oposumul, de exemplu, care se prefac moarte in fata posibililor pradatori. Soldatii americani sunt invatati sa foloseasca incremenirea ca pe o strategie prin care sa fie mai greu de depistat. Cand oamenii sunt surprinsi de un zgomot sau sunt prinsi in momentul in care fura, triseaza sau mint, prima lor reactie este de incremenire, deoarece, ca toti stamosii lor, ei se simt in momentul acela amenintati, expusi unui pericol. Derivata din aceasta reactie este si pozitia persoanelor care incearca, din diverse motive, sa se ascunda, sa treaca neobservate: coborarea capului si ridicarea umerilor, adica limitarea miscarii si a expunerii.

Fuga

Reactia de fuga urmeaza celei de incremenire atunci cand prima nu reprezinta cea mai buna solutie. Dar fuga propriu-zisa nu este posibila mereu, astfel incat se apeleaza la un alt comportament care presupune distantarea de celalalt, chiar daca nu o distantare fizica. Asezati in fata cuiva cu care nu dorim sa vorbim, gasim alte modalitati de “distantare”, aplecandu-ne in spate, tinand in brate diverse obiecte, precum o geanta, sau indreptandu-ne picioarele inspre iesire. Alte comportamente de “distantare” sunt cele precum inchiderea ochilor sau asezarea mainilor in fata lor.

Lupta

Reactia de lupta este forma finala prin care facem fata agresiunii, atunci cand primele doua reactii nu sunt eficiente. Ea corespunde cu momentul in care transformam frica in furie. In societatea actuala, manifestarea furiei sub forma de agresiune fizica nu reprezinta insa un comportament dezirabil, astfel incat s-au dezvoltat alte modalitati de manifestare a furiei: altercatiile verbale, atitudinea corpului, privirea, patrunderea in spatiul intim al celuilalt etc. Invatand ca exprimarea agresivitatii nu este buna intotdeauna, creierul nostru emotional si-a dezvoltat o serie de comportamente cu rol de calmare, precum cel folosit de copii: sugerea degetului mare. Dar adultii au nevoie de comportamente de linistire mai discrete vizual, precum fumatul (mai mult decat de obicei), mestecarea gumei (mai repede decat d eobicei), roaderea creionului, atingerea gatului sau a gurii, cu mana, expirarea aerului din plamani, umfland obrajii, aranjarea cravatei etc. Femeile isi ating, de obicei, gatul, parul, bijuteriile, iar barbatii, fata. Alte comportamente de calmare: cascatul excesiv (solicita secretia glandei salivare, deoarece, ca urmare a stresului, gura se ususca), stergerea palmelor pe coapse (aici piciorul este “linistit” prin mangaiere, iar palmele transpirate din cauza anxietatii, sterse), “aerisirea”, din cauza transpiratiei excesive, manifestata prin largirea gulerului de la camasa la barbati sau indepartarea parului de pe gat, in cazul femeilor, incrucisarea bratelor si frecarea umerilor, ca si cum persoanei respective i-ar fi frig. Cu cat stresul este mai mare, cu atat gesturile de calmare vor fi mai degraba in zona fetei sau a gatului.

Indicii despre cum sa intelegem limbajul nonverbal

Cele mai sincere parti ale corpului nostru sunt picioarele, iar aceasta descoperire a fost facuta de catre scriitorul si zoologul Desmomd Morris. Si asta pentru ca timp de milioane de ani talpile si picioarele au reactionat primele. In plus, cei mai multi sunt atenti la ceea ce exprima fata lor; de mici suntem avertizati asupra ei prin expresii precum “Nu mai face fata asta!”. Dar daca ne-am concentrat asupra ei in scopul de a-i putea controla mimica, nu am facut asta si cu picioarele.

Picioarele vesele: sunt cele care, atunci cand persoana respectiva este asezata si nu poate topai de bucurie, se leagana intr-o parte si alta sau se ridica pe loc. Daca insa contextul este altul, aceste miscari pot indica nerabdarea, nervozitatea acelei persoane, la fel ca si bataiala picioarelor.

Directia picioarelor: cand salutati o persoana asezata, iar aceasta se intoarce cu tot corpul inspre dvs., reactia este una prietenoasa, cand insa intoarcerea este doar din trunchi, picioarele ramanand nemiscate, nu sunteti prea binevenit. Studiile au aratat ca atunci cand, in salile de judecata, juratilor nu le place un martor, talpile lor sunt orientate spre cea mai apropiata iesire.

Un semn de dorinta de plecare al unei persoane asezate il reprezinta punerea mainilor pe genunchi si lasarea greutatii pe picioare. Cand persoana este in picioare, in momentul in care doreste sa intrerupa conversatia si sa plece, una dintre talpi se indreptata inspre directia plecarii. Cand un varf sau ambele varfuri ale picioarelor sunt indreptate in sus, aceasta arata dispozitia foarte buna a persoanei respective. La fel arata si incrucisarea picioarelor in timpul unei discutii, aceasta pozitie fiind relaxata si nicidecum una gata de atac, printr-o anumita pierdere a echilibrului si, implicit, printr-o indreptare a corpului spre celalalt

Un gest de incercare de dominare, intalnit mai ales la agentii de paza, este cel cu picioarele usor indepartate si bine infipte in pamant.

Ocuparea spatiului: adolescentii, de obicei, atunci cand sunt certati sau criticati de parintii lor, in nevoia de a domina nonverbal spatiul, se trantesc pe pat sau pe canapea. Este un gest care exprima totodata indiferenta si lipsa de respect.

Amenintarea: la barbati, atunci cand un individ il ameninta pe altul, gesturile clasice sunt: umflarea pieptului si scoaterea hainei sau a camasii, deci pregatirea de lupta fizica.

Umerii:

Ridicarea umerilor: atunci cand raspunsul nu este sincer, ci doar mimat, ridicarea umerilor in scop de a arata necunoasterea sau neimplicarea in problema respectiva este facuta doar schitat, pe jumatate. Un gest spontan si sincer este dus pana la capat, cu umerii la acelasi nivel. Slabiciunea sau ascunderea unui lucru sunt exprimate, la nivelul umerilor, atunci cand acestia se ridica foarte mult, parand a le ascunde gatul (comportamentul de “broasca testoasa”)

Bratele:

Cand suntem veseli, ca si in cazul picioarelor, si bratele au tendinta de a se legana, de a se ridica sau de a face miscari ample. O persoana trista sau nesigura isi retine miscarea bratelor, iar acestea par a-i atarna inerte, pe langa corp. Ne retragem bratele, atunci cand simtim suparare sau ne este frica, instinctiv, pentru a ne apara trunchiul. Studiile copiilor abuzati arata ca acestia isi misca foarte putin bratele in prezenta abuzatorilor lor. In acelasi timp si cei care intentioneaza sa fure din magazine, in dorinta lor de a fi cat mai putin vizibili, isi reduc la minimum miscarile bratelor. Un alt comportment nonverbal exprimat de brate este acela prin care se transmite o diferentiere de statut social: pozitia cu mainile la spate. Este pozitia pe care o adopta multi monarhi, dar si doctori sau profesori universitari. Studiile au aratat ca si animalele sunt sensibile la aceasta pozitie a mainilor, reactionand negativ atunci cand acestea sunt ascunse la spate.

Palmele:

Cand suntem stresati si nervosi, sistemul limbic se activeaza, iar secretiile mai mari de neurotransmitatori, precum adrenalina, pot cauza tremurul palmelor. Prin urmare, acest gest semnifica “sunt foarte stresat”. Pentru a reduce tremuratul, unele persoane isi impreuneaza mainile la piept sau iau de mana o alta persoana.

Unul dintre cele mai puternice gesturi facute cu palmele si transmitand increderea in sine este cea a unirii lor la varfurile degetelor rasfirate (asemanator palmelor apropiate pentru rugaciune, dar in acest caz degetele sunt rasfirate, iar palmele pot sa nu se atinga). Gestul devine si mai evident si mai puternic atunci cand, in cazul barbatilor, acestia isi unesc mainile in dreptul pieptului. S-a observat ca avocatul care face acest gest in momentul marturiei martorului sau transmite juratilor sentimentul sigurantei acestei marturii.

In ceea ce priveste gestul frangerii mainilor, el este deseori interpretat gresit, deoarece este specific atat celor care spun adevarul, dar sunt stresati, cat si celor care mint.

Increderea mare in sine denota si din tinerea palmelor cu degetele mari ridicate sau, daca sunt in buzunar, cu degetul mare iesind din buzunar. In situatia inversa, de incredere in sine scazuta, acest gest este invers: cu degetele mari in buzunar si cu palma scoasa afara.

Pe de alta parte, la barbati, introducerea degetelor mari sub betelia pantalonilor si asezarea palmelor de o parte si de alta a fermoarului, simbolizeaza un fel de marcare a organelor genitale si afirmare a virilitatii.

Cand oamenii spun adevarul, bratele lor si mimica fetei sunt extrem de mobile, practic devin extrem de expresivi, facand tot ce le sta in putinta sa demonstreze ca asa este.

In conditii de stres ne calmam mangaind sau frecand usor palmele una de alta. Impletirea degetelor este un indiciu al stresului puternic.

Fata

Dispunem de o multitudine de muschi ai fetei, care ne controleaza fruntea, ochii, nasul, obrajii sau gura, estimandu-se ca putem avea peste 10.000 de expresii faciale diferite. Cu toate acestea, dat fiind ca suntem invatati din copilarie sa nu ne strambam cand nu ne place cineva sau cand ne displace mancarea gazdei, nu tot ceea ce afiseaza fata noastra este in conformitate cu ceea ce simtim.

Multe expresii faciale sunt universale, deci usor de descifrat. Incordarea, dezgustul, bucuria, tristetea, toate acestea le recunoastem de obicei. Ochii stransi, fruntea incretita si muschii fetei contorsionati arata incordare, disconfort. Uneori, aceste gesturi sunt insotite si de coborarea sprancenelor. Coborarea sprancenelor poate avea si alte semnificatii: amenintare (atunci cand ochii sunt intredeschisi), plictiseala, neplacere. La persoanele care au avut esecuri foarte mari, sprancenele coborate arata slabiciune, nesiguranta.

Cand simtim relaxare, muschii fetei se destind, se relaxeaza la randul lor, iar capul se inclina intr-o parte, expunand gatul, fara ca persoana respectiva sa se simta vulnerabila din acest motiv.

Freamatul narilor apare la persoanele excitate sau entuziasmate, dar si la cei care urmeaza sa faca un efort fizic, deoarece tendinta este de o mai mare oxigenare.

Cercetarile arata ca pupilele se dilata atunci cand ne place sau suntem interesati de ceea ce vedem si se contracta in situatia contrara. In acelasi timp se arcuiesc si sprancenele, astfel incat ochii par mai mari, creand impresia de ochi stralucitori.

Atingerea scurta a ochilor in timpul unei discutii semnifica un disconfort al persoanei respective in acel moment. Un gest similar il reprezinta intarzierea, chiar si scurta, a deschiderii ochilor. Cand ochii se strang mult, acest gest semnifica incercarea de blocare a aflarii anumitor lucruri negative. Ingustarea privirii, inchiderea sau acoperirea ochilor pot aparea atunci cand ne simtim amenintati sau nu vrem sa vedem ceva anume.

Zambete false si zambete sincere

Zambetul sincer se recunoaste, in primul rand, dupa ridurile formate in coltul ochilor (talpa gastei) si dupa colturile gurii care sunt trase in sus de muschii zigomatici. Pentru zambetul fals sunt folositi muschii rozorius, care nu ridica colturile gurii, ci doar le intind in lateral.

Tuguierea buzelor in timp ce vorbeste cineva, poate insemna deseori dezacordul sau cautarea unei alternative. Stresul ingusteaza buzele, in timp ce, pentru calmare, multe persoane isi ling buzele. Rictusul, care este usor de recunoscut, este semnul pentru dispret, desconsiderare.

Bibliografie:

Navarro, Joe, Secretele comunicarii nonverbale. Ghidul unui fost agent FBI pentru “citirea” rapida a oamenilor, Meteor Press, Bucuresti, 2008

Cand a provoca suferinta provoaca placere. Sadismul

Cand a provoca suferinta provoaca placere. Sadismul

Iti place sa chinui sau sa omori animalele?

Nu este un articol pro sau contra iubirii, compasiunii fata de animale si nici nu vrem sa ne limitam la sadismul fata de animale, ci am reprodus doar o intrebare aparent banalizata, din cele mai multe teste de evaluare psihologica.

Dincolo de ura, furie, tristete, depresie, agresivitate, impulsivitate sau neputinta, dincolo de emotii si sentimente care fac parte din registrul comun celor mai multi dintre noi, sadismul depaseste limita normalului si intra in cea a patologicului. Sau in domeniul care tine nu de competenta medicului psiholog, ci de cea a medicului psihiatru.

Ce este sadismul?

Denumirea de sadism vine de la Marchizul de Sade (1740–1815), un aristrocrat si un scriitor francez, ale carui scrieri prezentau scene de tortura si de ucidere intr-un context sexual. Obtinerea satisfactiei sexuale era conditionata aici de suferinta fizica sau psihica (umilirea, de exemplu) provocata victimei (persoana care nu consimte). Atunci cand pulsiunile sexuale sadice sunt indeplinite cu un partener care consimte, se introduce notiunea de masochism (sadismul indreptat asupra propriei persoane), iar conceptul general este sadomasochism.

Sadismul sau masochismul sexual sunt tulburari din categoria parafiliilor (mai multe despre acest concept gasiti aici), alaturi de alte tulburari sexuale precum pedofilia, zoofilia, necrofilia, exhibiţionismul, voyeurismul, fetişismul etc.

In psihologie sau psihoterapie, termenul de “sadism” nu mai este insa unul asociat doar tulburarilor sexuale, ci defineste orice placere, satisfactie care rezulta din producerea suferintei, fizice ori psihice, unei alte fiinte. De retinut, asadar, ca sadismul nu presupune doar placerea de a provoca suferinta fizica, ci si placerea de a provoca suferinta psihica, folosind, de exemplu, jignirile, manipularea sau umilinta (mai ales in public). Si aici vorbim despre nevoia, dusa la extrem, de a detine puterea, controlul asupra celorlalti. De fapt, esenta sadismului este considerata, de catre specialisti, nu suferinta propriu-zisa a victimei, ci detinerea controlului asupra acesteia in ceea ce priveste suferinta provocata.

Dar pentru ca aceste nevoie nu este acceptata social, apare sublimarea, una dintre strategiile de aparare a Eului, iar unele dintre persoanele care au nevoie sa-si exercite sadismul prin controlul asupra celorlalti gasesc alte forme de manifestare, de exprimare a nevoilor sadice, prin ocuparea unor functii sau pozitii sociale care sa permita si sa justifice manifestarea lor. Pot fi diverse functii din cadrul armatei, al institutiilor care priveaza de libertate, al structurilor guvernamentale etc. (jandarmi, gardieni in penitenciare, politisti, judecatori, politicieni etc.). Dar si macelarii, chirurgii sau profesorii pot intra in aceasta categorie, precum si parintii care, sub pretextul unei bune educatii, le impun copiilor lor un program drastic. Sadismul exista, de multe ori, la cei care manifesta o atractie deosebita fata de arme, scene violente, modalitati de tortura sau de jignire. Sadici sunt, invariabil, criminalii in serie sau infractorii sexuali. Sunt cinici, indiferenti la suferinta altor fiinte (lipsa empatiei si a remuscarii fiind un aspect esential asociat sadismului), violenti, ostili, intoleranti, rigizi, simtindu-se valorizati tocmai prin suferinta pe care o provoaca altor fiinte (menita de a-i situa intr-o pozitie de superioritate, prin detinerea controlului asupra victimei). Forma extrema a sadismului o reprezinta torturarea sau uciderea victimelor.

Ceea ce trebuie mentionat este ca DSM-ul, „Manualul de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale” al Asociatiei Americane de Psihiatrie, nu mentioneaza ca tulburare de sine statatoare decat sadismul sexual, celelalte forme sub care apare sadismul aparand, de cele mai multe ori, in contextul unor tulburari generale. Foarte putine persoane manifesta tulburari sadice si atat. Astfel, in copilarie, sadismul se manifesta in cadrul tulburarilor de comportament, iar la adulti face parte din registrul tulburarilor de personalitate: tulburari de personalitate antisociala, tulburari de personalitate schizoida, tulburarilor de personalitate narcisica, tulburarilor bipolare, histrionice, obsesiv-compulsive, tulburarilor de personalitate paranoida etc. (mai multe despre tulburarile de personalitate cititi aici) Nu se poate vorbi asadar, strict, despre o tulburare de personalitate sadica in contextul acestui aspect al comorbiditatii (prezenta simultana a mai multor afectiuni).

Ce determina sadismul?

Sadismul se manifesta inca din copilarie, pentru ca este una dintre componentele vietii noastre psihice, alaturi de egoism sau agresivitate, de exemplu. Freud  l-a identificat ca fiind una dintre pulsiunile noastre principale. Dezvoltarea ulterioara a copilului, factorii familiali si de mediu, determina cum anume se va manifesta el mai tarziu. Nu exista studii concludente care sa arate o influenta clara a factorilor ereditari sau genetici.

Daca sadismul necenzurat de la varsta adulta are ca fundal o tulburare de personalitate antisociala, in care nu sunt respectate drepturile celorlalti ori normele sociale, se poate ajunge la torturarea ori chiar omorarea victimei.

Studiile au aratat ca adultii cu manifestari sadice sunt intr-un procent mai mare barbati (o explicatie consta in faptul ca sadismul fizic necesita deseori forta fizica) si ca la acestia a existat un anumit pattern (model) familial: carente afective, violenta, insecuritate, experiente traumatizante. In ceea ce ii priveste pe criminalii sadici sexual, acestia au avut, in general, un tata abuziv fizic si o relatie ambivalenta (ura si iubire, totodata) cu mamele lor. La varsta adolescentei si mai apoi la varsta adulta, conduita lor sociala a fost de izolare, retragere, marcata de stima de sine scazuta, pe fondul esecurile interactiunilor sociale ori sexuale. Din exterior, ei par timizi, introvertiti, incapabili de violenta.

La nivel de aplicabilitate, Portocala mecanica a ramas, pana la urma, doar o carte foarte buna a lui Anthony Burgess, cu un film in egala masura de bun al lui Stanley Kubrick. Nu putem transforma psihopatii sadici in oameni incapabii sa provoace suferinta. Dar putem sa ii recunostem.

Bibliografie

1. American Psychiatric Association, Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale, DSM-IV-TR 2000, ediţia a IV-a revizuită, Bucureşti, Editura Asociaţia Psihiatrilor Liberi din România, 2003;

2. Craighead, W. Edward, Nemeroff, B. Charles, The Concise Corsini. Encyclopedia of Psychology and Behavioral Science, John Wiley & Sons, Inc. 2004

3. Enachescu, Constantin, Tratat de psihopatologie, editia a III-a revazuta si adaugita, Iasi, Polirom, 2005;

4. Encyclopedia of psychotherapy, Academic Press, 2002

5. The Gale Encyclopedia of Psychology, Second edition, Gale Group, 2002;

Inchiriere sala 65 mp – Bucuresti (zona Piata Romana)

Ofer spre inchiriere spatiu de 65 mp, ultracentral, in zona Piata Romana, ideal pentru intalniri de grup, terapii si workshop-uri, cat si activitati ce implica exercitii fizice de genul yoga sau pilates. Detalii la tel.: 0722.296.162.

Caut doua terapeute ABA pentru gemeni cu TSA – Bucuresti (zona metrou Pacii)

Buna ziua,

Caut 2 terapeute ABA, absolvente ale Facultatii de Psihologie CU EXPERIENTA in domeniu. As dori sa fie persoane care iubesc copiii, tinere, dinamice, pentru a lucra la domiciliu, cu 2 baieti gemeni cu varsta de 3 ani, cu TSA.
Se asigura training si supervizare. Se lucreaza sub indrumarea unui coordonator.
Program de lucru 6-8 ore pe zi, de luni pana vineri.
Salariu motivant
Zona: Bucuresti, sector 6, metrou Pacii.
Va rog sa trimiteti CV-ul la adresa de e-mail madalinast17@gmail.com sau contactati-ma la tel.: 0736.375.700.

Taiesc intr-o locuinta straina, un mediu cumplit de stresant psihic, cu o partenera care mi-a schimbat viata, nu in cel mai bun sens. Am avut o tentativa de sinucidere, episod care s-a mai repetat in 1981 si in 1995, cand am urmat un tratament, dar ceea ce ma ingrijoreaza este lipsa totala a memoriei pentru cele 1-2 zile.

Olga Gâdea 6:29am Jul 7
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua, as dori sa adresez o intrebare legata de o tentativa de sinucidere de acum cca o saptamana. Am trait si traiesc inca intr-o locuinta straina, un mediu cumplit de stresant psihic (eu nu mai am locuinta proprie, am fost nevoit sa o vand, acum locuiesc cu o partenera care mi-a schimbat viata, nu in cel mai pozitiv sens) E un episod dureros, s-a mai repetat in 1981 si in 1995, cand am urmat un tratament. Ceea ce ma ingrijoreaza este lipsa totala a memoriei pentru cele 1-2 zile. Am fost adus acasa pe picioare dintr-un hotel unde am luat o doza de somnifere. Exista posibilitatea unei psihoterapii? Imi dau seama ca fac rau mie si celor dragi cu un asemenea gest, il regret, dar pentru o schimbare in bine imi e necesar mai mult ca orice izolarea de partenera mea, care, speriata, a plecat de acasa. Acum sunt linistit, dar nu pot continua astfel. Multumesc mult pentru raspunsul dv.


Tiberiu Seeberger 6:38am Jul 7
Bună ziua. Terapia este o cale sigură spre reușită. Curaj ! Psih. Tiberiu Seeberger

Chicos Cristina 6:40am Jul 7
Din felul in care va prezentati parcursul vietii, cred ca este posibil sa aveti nevoie de tratament psihiatric si in paralel sa faceti psihoterapie. Multa forta si curaj, va doresc!

Doina Zamfirescu 6:46am Jul 7
Consultati un psihiatru si in paralel urmati o terapie.

Adela Vali Stegariu 7:43am Jul 7
În cadrul spitalului Obregea este un serviciu dedicat tentativelor de suicid, format dintr-o echipă multidisciplinară (psihiatru + psiholog + asistent social), există şi un nr. de telefon gratuit la care poți suna 0800.08.01.00
Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19362 raspunsuri primite pentru 4123 intrebari | Vezi toate intrebarile