Mesaj:
Iubesc un om care spune ca tine la mine, insa mereu imi arata contrariul. Iar eu stiu foarte bine, ca prin faptul ca-i accept toate lucrurile pe care le face, ma umilesc. Ma simt vinovata pentru asta si totodata neputincioasa. Ajuta-ti-ma, va rog. Vreau doar sa se termine totul, insa nu am curaj, nu am putere. Simt ca voi claca.

cautati un psihoterapeut si aflati ce este in spatele acestei neputinte

Cititi va rog acesta carte…veti intelege multe despre dvs.

http://www.scribd.com/doc/123989944/femei-care-iubesc-prea-mult

Spor la citit!

Daca acceptati inseamna ca puteti!!! Cand nu veti mai putea nu veti mai accepta!!! Motivul pentru care acceptati este alta discutie, de purtat in cabinet preferabil! Treaba cu clacatul este o exprimare extrem de vaga. Ce inseamna sa clacati? Unde simtiti ca veti claca? Cum va fi cand veti claca? Daca nu aveti inca raspunsul la aceste intrebari, inseamna ca doar spuneti ca veti claca, asa ca o expresie a durerii, dar nu veti claca cu adevarat!

Terapeuti RO

"Iubesc un om care spune ca tine la mine, insa mereu imi arata contrariul." El doar spune ca tine la tine…. dar nu are interes sa si demonstreze ca iti impartaseste "trairile" tale… te "simti vinovata" si sincer nu e cazul sa te simti asa.. ai "vinovatia" de care nu vrei sa scapi din doua motive… unu… nu accepti ca iubesti ceva ce nu merita… si doi… te umilesti doar pentru a avea pe cineva linga tine… "ti-a spus ca tine la tine" doar ca are nevoie de tine sau de ceva de la tine.. in rest… e vorba goala… Nu trebuie sa "clachezi", ci doar sa iispui ca nu te merita.. sau daca nu ai curajul sa ii spui asta… nu te mai intilni cu el pentru ca iarasi vei trezi "simturile" de a avea pe cineva alaturi de tine.. si iarasi nu merita deranjul…

Aici contează foarte mult ce așteptări ai tu de la o relație.Pentru că în funcție de asta faci și alegerile.Alegerea aceasta a ta ce spune despre tine?Este ce ai căutat?Dacă nu schimbă ceva…

Mesaj:
Buna ziua! Sufar de o depresie prenatala, am o mare teama de actul nasterii in sine si nu-mi pot canaliza gandurile in alta parte. Sunt constienta de efectele adverse care pot sa apara la fat din aceasta cauza, dar efectiv nu pot trece peste asta! Care sunt solutiile? Multumesc!

Copilul este fetita sau baiat? Daca stii ce este, i-ai ales numele? Poate te-ar ajuta ca , atunci cand vorbesti sau te gandesti la copil sa-i spui pe nume, sau sa spui "fetita mea" , "baietelul meu". Sa ti-l imaginezi cum arata….ce vei simti cand il vei strange in brate…. Si daca frica ta este de durerile fizice ale nasterii, poti opta pentru amanarea durerii – cezariana. Vorbeste cu medicul ginecolog si spune-i ce simti – el te poate ajuta sa iei cea mai buna decizie pentru tine si pentru copil.

poate medicul ginecolog va poate recomanda un terapeut specializat pe asemenea situatii care sa va sustina pana la termen…

Draga mea doamnă, o să vă vina a crede că, la problema dumneavoastră, există o soluție extrem de simplă? Ea se numeste Emotional Freedom Technique si, prin intermediul acestei metode, genul acesta de frici dispar definitiv in doar citeva minute! Nu conteaza citusi de putin dacă frica face referire la o intimplare trecuta sau una viitoare, dacă e reală sau imaginară! (De exemplu, există persoane terorizate de frica de șerpi – fără ca măcar să fi văzut vreodată unul ). Singura problema, in cazul soluțiilor simple la probleme pe care le percepem ca fiind covirsitoare – este ca mintii noastre ii plac lucrurile complicate Daca a dumneavoastra va trece peste asta, puteti afla detalii despre EFT aici: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=598877403482597&set=a.436825566354449.93927.353071871396486&type=1&theater

Ce surse de omega 3 şi vitamina E aveţi în dietă ? ce surse de omega 6 inutile ? de ex. ulei de floarea soarelui, porumb etc. Aici puteţi citi mai multe articole, unele suplimente pot fi prea puţin eficiente, altele periculoase samd. http://tinyurl.com/otvyo7x Pe de altă parte aţi făcut un magneziu ? Puteţi include zilnic seminţe crude. În măsura în care dieta dvs. include şi făinoase, merită excluse sau cel puţin reduse. Citiţi şi ce mai scriu alţii http://ligiapop.com/2012/11/19/sarcina-o-noua-etapa-din-viata-mea/

Iale toate ca atare nu te panica , eu m-am lasat pe mana medicilor si nu mi-a fost deloc teama si pe fortele mele, nasterea este fireasca si tot asa si acele dureri, dar oricum ar fi Tu poti face fata atata timp cat ai incredere in corpul tau , medici si Dumnezeu. Daca deja ti-e teama , ma gandesc ce o sa faci cand vine copilul( de teama sa nu pateasca ceva rau , sau pt a fi totul in ordine- asa cum am fost eu , desi am crescut verii de la varsta de 6 ani..le stiam reactiile..dar grijile nu le stiam asa cum le stie si le percepe o mama) Inarmeaza-te cu rabdare si accepta ajutorul celor din jur- atunci cand v-a veni copilul- findca tu nu poti face fata grijilor, oboselii etc .

maica domnului e singura care ne ajuta multa rugaciune.

Nu ignoraţi nici pe Moş Crăciun, poate fi de mare ajutor, mai ales dacă omul nu e bisericos

=)))) bine, Remus Sandu!!!

POTI FACE O ELIBERARE EMOTIONALA PRIN REGRESIEUNE

Draga viitoare mamica, citeste cu atentie toate informatiile din linkurile sugerate, cauta informatii si pe site-ul parinti.com si pe desprecopii.ro si nici nu iti vei da seama ca ai nascut un copil perfect sanatos, de nota 10. Sanatate maxima la amandoi.

wow, ce facem, ii tinem femeii o slujba? Deci ce posibilitati are, sa isi curete chakrele, sa se elibereze emotional, sa regreseze, sa se roage si sa ia omega 3…

Scuzati-ma, ce cautati in acest grup????? Oamenii care se adreseaza acestui gup au nevoie de sprijin, indrumare, nu de ciondaneala in termeni elevati.

da, corect, de sprijin acordat in mod adecvat, in functie de credintele si nevoile celui care cere ajutor, nu in functie de fanatismele noastre personale. nu e in regula sa faci afirmatii de genul asta fara sa te asiguri ca celalalt crede in acelasi lucru ca si tine pentru ca altfel, poti fi perceput ca fiind invaziv si agresiv

din pacate exista o problema: acesta este un grup public… deci toata lumea se poate exprima liber… pentru cine isi doreste consultanta de specialitate cel mai corect ar fi sa mearga in persoana la specialist… nu sa arunce afirmatii si sa mai aiba si pretentii de ‘a i se potrivi’… inteleg ca in tara asta este mai greu cu profesionalismul dar asta nu inseamna ca toti suntem niste dobitoci care am pierdut ani din viata studiind si ajutand oameni, in loc sa facem bani prin alte metode. Cine cere ‘sprijin’ online nu se poate astepta decat la niste pareri, desi de specialitate (majoritatea), foarte generale! Terapia, de orice fel, este un proces, o relatie, un angajament. Cine cauta ‘pilula fermecata’… sa mai caute pentru ca nimic nu se rezolva ‘peste noapte’ si cu ‘leacuri babesti’

Din pacate, pe acest grup care se numeste Intreaba terapeutul online, notiunea de terapeut nu este foarte bine delimitata. Nici ideea de terapie. Nici cine raspunde la intrebari. Nu orice se numeste, sau se pretinde Terapie si este terapie. Am vazut ca am fost cativa psihologi care am raspuns pe aci si anumite persoane cu formare in kinetoterapie. Medici nu am prea vazut, psihiatri nici atat. In acelasi timp vad ca intreaba persoane care aduc subiectul sinuciderii in discutie, nu e putin lucru… Cred ca macar in astfel de situatie ar trebui sa existe o anumita precautie si sa se recomande persoanei la a apela la tratament de specialitate si in niciun caz nu ar trebui sa apara recomandari de a intrerupe un tratament stabilit de un medic pentru ca echilibrul unei persoane cu o asemenea ideatie poate fi fragil.

oricum, nu exista psihoterpie online / singurul lucru ce poti face online e sa prezinti un fenomen, sa il descri…sa expui anumite cauze si modalitati de gestionare a situatiei…caci tehnic, cei care intreaba pe portal sunt oameni ce evita sa mearga direct la psihiatru sau psiholog, din diverse consideratii…si totodata nu stiu sa caute informatia online si nu au resursele de a o filtra, astfel incat sa ia o decizie in cunostiinta de cauza. Eu tehnic, sunt un outsider dpdv al grupului terapeutilor … dar destul de in problema, dpdv al omului ce a trecut prin depresie … asa ca poate cineva gaseste utila modalitatea mea de abordare

regresiune?

regresiune?

indifferent ce raspunsuri se primeste la o intrebare , o terapie tot are loc…terapia prin comunicare …success tuturor!

Cred că ar fi bine să mergi urgent la o terapie pentru că în spatele acestei depresii pot fi multe motive.Astfel descoperindu-le cu terapeutul îți va sufletul ușurat.

Cum pot să îi spun dirigintei ca să ma asculte sa îmi scot mediile sa nu vadă mama când vine.Pentru ca mama se supară pe mine și diriginta pentru că nu învăț și mama în vacanta de vară vrea să ma e-e la ea în italia.Vrea repede răspunsuri!Mulțumesc pentru răspunsuri.

Se pare că ai nişte reţineri şi nu te poţi bucura de viaţă chiar aşa cum este: vrei să ai prietenul tău, dar nu vrei să mai ştie nimeni lucrul ăsta. Mergi la şcoală ca să înveţi, dar mai mult te faci. Ai vrea să măreşti mediile, dar iar ai o jenă să-ţi exprimi punctul de vedere. De fapt problema ta reală este că ai rămas blocată într-un spaţiu închis, cu sentimente şi idei obscure de genul ce va zice mama sau diriginta la momentul X care deja este tot mai apropiat şi înfricoşător. Dacă îţi place să înveţi, fă-o cu cea mai mare curiozitate, şi demonstrează celorlalţi că eşti mai bună decât ai fost înainte. Dacă nu, mergi si bate mingea, dar fă-o cel puţin din toată inima, fără teama că vei primi reproşuri sau pedepse etc. EDIT: şi de fapt nu trebuie să demonstrezi nimănui nimic, înveţi doar pentru tine.

mulțumesc pentru răspuns.

mai astept raspunsuri

Mesaj:
Buna ziua. La un control mi-a iesit TSH=10.74. Mi s-a scos tiroida complet in 2011 si iau EUTHYROX 100mg-1 Tb/zi. Cat de grav este si ce pot face acum imediat stiind ca policlinica este inchisa, spitalul CI Parhon idem.
Cu stima!

daca apare o urgenta… apelati la Urgenta. Valoarea este putin cam mare (hipertiroidism). Cel mai bine ar fi sa consultati un endocrinolog care sa va regleza doza

cand a fost TSH -ul 10 ? si de cat timp luati 100 cmg Eutyrox? ce simptome aveti acum?

Radu Botezat … e vorba de hipotiroidism mai ales ca d-na spune ca i s-a scos complet tiroida!

scuze… nu m-am trezit bine inca si scriu aiurea

oricum… consultul la endocrinolog ramane cel mai important

reflexoterapia ca terapie complementara, chiar dc tiroida nu mai e, punctele energetice sunt acolo.

Punctele energetice sunt acolo chiar în lateralele și deasupra chakrei Vishuddha. Acesteia, probabil i-au căzut petalele de la vorbitul porcos(se mai îmtâmplă). Dacă nu mai vorbește porcos și se închină lui Sakti Shiva(se poate încerca și pranayama sau asananas în completare)… ăăăăh scuze vorbea marijoana amestecată cu alcoolul din mine… I was delusional just now

Dacă e vreun bai, urgențele și 112 să fie aproape. Cum au trecut sărbătorile, contactați-vă endocrinologul. În rest sărbători calme să aveți.

Tratamentul medicamentos se continua obligatoriu. Orice terapie complementara produce in corp modificari in timp, respectand ritmurile proprii ale corpului. Daca optati pentru variante alternative, oricum nivelul TSH-ului se urmareste si medicul curant hotaraste modificarea dozelor de Euthyrox. Efectele imediate vin deobicei de la medicamente. Acum depinde daca doriti o substitutie pana la redeschiderea policlinicii si spitalului sau o terapie care sa incerce sa rezolve problemele pornind de la cauza initiala. Sanatate!

RASPUNS: D-na Dr.Tocai Mariana,
Multumesc pt promptitudinea raspunsului fata de situatia expusa.
Tiroida mi s-a extirpat total in februarie 2011 la spitalul "C.I.Parhon" cand mi s-a stabilit si doza de 100 mg Euthyrox/zi.De atunci asta este doza si nu a mai suferit modificari.
De la data operatiei si pana acum nu m-a "parasit" raguseala , care este permanenta si ma impiedica sa-mi duc viata normal.Dar nu asta este partea cea mai rea.Am palpitatii puternice,oboseala,dureri de cap si sub maxilar.Oboseala face ca si spalatul pe dinti sa devina o treaba obositoare.Azi dimineata am chemat salvarea si mi s-a spus ca n-am nimic! Ramane sa astept sa treaca sarbatorile si sa merg la medicul specialist endocrinolog din policlinica. Daca mai apuc..

RASPUNS: Stimata Doamna Dr. Ramona Chiriloiu.Multumesc pt stradania de a-mi da un sfat bun.Ieri 27 decembrie,vazand ca la policlinica nu raspunde nimeni.idem la spitalul"C.I.Parhon" unde m-am operat , am mers la urgenta la Floreasca unde mi s-a spus ca nu au medic endocrinolog si nici nu pot da curs solicitarii mele de a mi se repeta analiza TSH !!!Si asta pt ca in spitalul Floreasca NU SE FACE ACEASTA ANALIZA !Va vine sa credeti ?De parca eram intr-un spital veterinar !Fata de situatia de azi dimineata , am progresat in sensul ca am reusit sa dau de doctorita endocrinolog din policlinica Titan unde sunt arondat.Sper sa nu se intample ceva pana maine orele 14.
Oricum multumesc pt solicitudine.Va doresc un an nou mult mai bun ca acesta.Cu stima

daca tot ajungeti la Titan, va recomand sa treceti repede si pe la Spitalul de Psihiatrie Gorgos (din spatele policlinicii). Dumneavoastra descrieti simptomatologia atacului de panica si poate ca aveti si un sindrom anxios in urma operatiei, atat pe fond organic cat si psihic. Daca va ajuta, puteti folosi numele meu in relatie cu orice angajat al Spitalului Gorgos. Succes!

RASPUNS: Stimate d-le dr.Botezat Radu.Multumesc pt raspuns,dar,ma situez in cealalta parte,diametral opusa.Sunt f calm si organizat.Nu intru in panica chiar daca situatia ar impune si ar justifica asta.Faptul ca in aceste zile m-am" miscat" f mult,se datoreaza reactiei profanului la o problema medicala ale carei urmari nu le intelege.Asa cum nu inteleg pt ce nu se putea repeta contra cost, analiza TSH intr-un spital de urgenta,fapt care ar fi putut da un raspuns atunci .Simptomele sunt,am inteles,de hipotiroidism si sper ca maine sa intru in" normal".
Oricum multumesc si va doresc un an mai bun decat acesta. Cu stima

sunt doar psiholog … structura dvs de baza nu are legatura cu instalarea unei stari generale de anxietate. M-am interesat, nu toate spitalele au laborator care pot determina nivele hormonale. Toti suntem predispusi la stari de anxietate, toti traim. Doar va sugerez sa investigati si pe ‘partea’ aceasta. Daca este vorba de o stare anxioasa (din orice motiv) se poate rezolva prin multe metode (chiar si homeopat)

Aș vrea sa îi spun dirigintei ca am un prieten.Altfel dacă nu îi spun eu se supară pe mine și colegii mei dacă afla îi spune.Cum pot să îi spun dirigintei?Ca vreau sa îi spun prin sms. Mulțumesc de răspunsuri?

fata in fata.

nu pot sa ii spun fata in fata

o scrisoare

cum sa ii spun

M-am gandit sa va spun ca…

vrea cele mai bune raspunsuri

mai bine sa fie sincera… nu exista profesionisti de ‘scris mesaje dirigintei’…

ba da zimi un raspuns care sa ma ajute

Atunci spune-i cand este cu spatele la tine, cu fata la tabla si deseneaza schema lectiei pe care tocmai v-a predat-o.

nuu pot ca nu vreau sa stie clasa

Pai daca nu vrei sa stie clasa tine-l ascuns pana la majorat. Sau este un catel de rasa inferioara si ti-e rusine cu el???

nuu da clasa spune la toti profesorii si diriga nu o sa sppuie la nimeni daca o rog

dupa ce terminati ora, mergi dupa diriginta, trage-o de manuta si zi-i la ureche

cum sa ii spun cum sa ma exprinm mam gandit sa ii spun ca am nevoie de sfaturile ei pentru ca am un pprieten

cum iti vine tie cel mai bine… asa sa ii spui

boteza radu si adrian isacianu va rog datimi cerere de prietenie ca eu nu pot da

Exprima-te cat mai simplu si cat mai direct in limba romana, daca nu in ce limba iti vine tie mai usor.

Extraordinar!!! Nu sunt profesor, nici diriginte…

vreau sa va am prieteni pe facebook

Dar suntem pe facebook, deci ne poti considera prieteni. Eu nu plec de aici inca, nu stiu Radu…

cum sa ii scriu un sms dirigntei sa ii spun

sms-ul e deja anacronic… încearcă mai bine un mesager călare EDIT: cineva serios, maturizat, să ştie ce şi cum să zică !

Ca sa scri un sms intri in meniul telefonului la Mesagerie, alegi Creeaza mesaj, deschizi, apoi folosesti tastatura pentru scriere si te joci cu cuvintele tale. Dupa ce termini alegi Expediere, Alege contact sau Numar nou, alegi sau scrii si…Expediere.

eu raman…

Avand capacitatea de asteptare autoimuna, raman si eu … curios …

Mesaj:
Ce pot face pentru indiferenta sotului?
Suntem casatoriti de vreo 4 ani avem si un copilas pe care il iubim foarte mult, el este lumina ochilor nostri…insa avem probleme in casnicie. As vrea daca se poate sa imi dati cele mai bune sfaturi…Vreau sa imi salvez casnicia
De la inceputul casniciei am trecut prin multe probleme ca fiecare cuplu…si am ajuns la un moment dat sa imi dau seama ca poate eu sunt cea care greseste, poate eu nu sunt femeia pe care si-a dorit-o dntotdeauna si atunci am incercat sa fac tot ce e mai bine, sa incerc sa imi salvez casnicia,,,
Am incercat intotdeauna sa il astept cu mancarea pregatita sa il servesc sa fac tot ce doreste el….dar am ajuns la concluzia ca el e intotdeauna nemultumit, nu apreciaza ceea ce fac. Am incercat sa fac aproape toate lucrurile care trebuiesc facute in casa singura, stiind ca am si un copil mic pe care trebuie sa il ingrijesc si in plus de asta sa am grija si de sotul meu care munceste…iar el tot timpul e nervos si imi adreseaza cuvinte jignitoare, chiar si in glume, uneori ma injura, alteori ma face nebuna, proasta si in multe feluri, de multe ori am fost chiar batuta dar nu am apelat la nimeni nimic,,,pt ca il iubeam prea mult si tot asteptam ca el sa se schimbe cumva in bine si sa imi arate mai multa dragoste….parca barbatiii sunt atat de reci si egoisti si se gandesc numai lor sa le fie bine…Eu intotdeauna m-am gandit la binele nostru si m-am lasat pe mine de-o parte, am lasat multe de la mine ca sa il vad pe el fericit.
As vrea sa spun ca intotdeauna cand vreau sa ne reglam probleme familiare, el spune ca nu are timp, sau ma ia in gluma si rade si glumeste pe seama mea si bineinteles de aici de multe ori iesim cu cearta. Nu mai stiu ce sa mai fac cum sa fac sa ma asculte sa imi dea mai multa atentie,,,
As vrea ca viata mea sa nu se termine aici…eu imi doresc sa continui viata langa el si langa copilasul meu, chiar daca uneori ma bate si se comporta urat…as vrea cumva sa il ajut sa isi schimbe comportamentul.
Intotdeauna am fost sincera cu el, poate ca o singura data i-am ascuns un lucru urat pe care el nici acum nu poate sa mi-l ierte si sa treaca peste.
Sunt disperata de multe ori si in gand imi vine doar divort….dar nu as vrea sa existe asa ceva, as vrea sa rezolv problema cumva, dar nu stiu cum! poate ma puteti ajuta cumva, sunt o mamica disperata care isi doreste fericirea copilului aproape de ambii parinti. M-as bucura daca cineva ar putea sa imi dea cateva sfaturi,,,
Mentionez ca acest fel de viata il duc de vreo 4 ani, aproape!!!

aparent deja ‘ceva’ din interior v-a oferit solutia. In cuplu agresiunea fizica nu are ce cauta… se intampla o data… se va intampla pt totdeauna. Din ce descrieti, se pare ca sotul dvs nu prea isi doreste relatia asta, sau isi doreste o sluga pe care sa o poata injosi tot timpul. Copilul nu are nicio vina dar trebuie sa il protejati si mediul actual nu este sanatos sub nicio forma pt el! Respectati-va si incercati sa luati o decizie cat mai buna pt copil… daca nu pt dvs

Este o relatie toxica in care esti abuzata atat fizic cat si psihic. De multe ori victimele ii cauta tot felul de scuze abuzatorului si in cazul tau, sacrifici propria persoana in numele copilului s.a.m.d. Scuzele pe care le invocapersoanele sa ramane in aceasta capcana sunt dintre cele mai variate, de la cele irationale pana la cele mai rationale( aparent). Este clar ca si stima de sine este foarte scazuta si ar trebui sa pui pret pe propria persoana. Te afli intr-o inchisoare, incerci sa faci un pas sa iesi dar te intorci inapoi. Ceva din tine iti spune ca nu mai poti astfel, nu mai poti trai astfel si totusi continui sa o faci. Sentimentul este atat de apasator si obositor. Uneori incepi chiar sa-ti decorezi inchisoarea, sa o faci mai calduroasa, mai prietenoasa.
I

Ce ii caracterizeaza pe toti dependentii, indiferent care este obiectul dependentei, este sentimentul de a fi cumva pierdut, incomplet, gol, in absenta legaturii cu ceva sau cineva. Acest cineva sau ceva devine centrul existentei persoanei dependente si totul ar fi in regula daca acest cineva sau ceva ar fi un factor generator de echilibru si armonie in viata individului.
Din pacate este exact pe dos. Dependentul ajunge la disperare daca pierde contactul cu acest cineva si este dispus chiar sa-si lezeze integritatea fizica sau psihica pentru a ramane in contact cu acest cineva. Cel mai important este ca o femeie aflata intr-o astfel de situatie sa isi dea seama ca viata in doi alaturi de actualul partener aduce dupa sine mai multe lucruri rele de cat bune, iar cand asta se intampla, primul pas spre vindecare este facut.

O viata am si nu as putea-o trai langa cineva care nu ma respecta. Copilul va creste si s-ar putea sa va reproseze de ce ati acceptat toate astea…

Adriana Ene, numai de pareri si opinii extreme si decisive nu are nevoie acum doamna aflata in dificultate si nu o intereseaza cum nu ai putea trai dumneata.
Stimata doamna si mamica, va sugerez sa va invitati sotul la o cafea in oras, cafea pe care sa o

serviti in cabinetul unui psihoterapeut familial. Si sugerez asta dupa ce am citit atent expunerea d-voastra si care s-a dovedit a fi destul de incarcata cu probleme in cuplu si familie. Gasiti curajul si actionati. Aici veti gasi multe pareri complicate.

Sunt de părere că fiecare om este înzestrat cu mecanisme de adaptare şi dispune cel puţin teoretic de posibilităţile necesare pentru evitarea unor astfel de situaţiii. Mă refer că există deja metode specifice prin care unii oameni reuşesc să îşi consolideze treptat rezistenţa psihică, la fel cum alţii şi-o subminează cu perseverenţă şi se automenţin într-o stare de pasivitate acceptând orice agresiune.

parerea mea este ca i-ai dat totul de la inceput si nu l-ai implicat prea mult in problemele casnice,iar acum crede ca totul i se cuvine si i se pare ca nu prea mai are ce primi si ati intrat intr-o rutina zilnica ce va cam macina pe amandoi.Tot secretul este COMUNICAREA care se pare ca voua va lipseste.Regasiti-va si vedeti cum puteti merge mai departe

Ce lucru urat nu-ti poate ierta? Poate se cramponeaza de acesta pentru ca tu insati nu te poti ierta pentru lucrul respectiv. De aceea iti si asumi rolul de "supusa", il servesti si il pui pe el pe primul plan. Te autopedepsesti, gandindu-te ca asta meriti pentru "lucrul urat". Dar tot tiparul asta in care va aflati voi nu e sanatos pentru nimeni, cu atat mai putin pentru copil. El invata de la voi cum sa-i trateze pe ceilalti si cum accepta sa fie tratat la randul lui. Solutia ar fi sa apelezi/ apelati la un psihoterapeut specializat pe cuplu si familie, impreuna cu care sa lucrezi/ lucrati la descoperirea unor resurse care sa va ajute sa interactionati in mod diferit.

metoda ce a mai buna este insa indiferenta…nu l mai trata doar tu,,inceasca sa fii altfel

eu zic ca atunci cand vine sa fii aranjata …frumos imbracata sa i lasi mancarea e masa si sa iesi la plimbare cu copilul….astfel eu v a sta pe ganduri pentru schimbarea ta….pentru ca ei altfel nu vad …si nu pretuiesc persoana de anga ei

Eu zic să ai o discuție cu el în care să-l întrebi de ce se comportă așa și dacă nu merge e cazul să schimbi ceva.

Dragi colegi sunt uimita de sfaturile profesionale date de dvs. acestei doamne. Dupa cum vad, sunt explicate teorii psihologice profunde ale dependentei, ale cuplului abuzat-abuzator, mecanisme de aparare ceea ce este prea mult. Dupa cum stiti, la aceste concluzii se ajund dupa cateva sedinte de psihoterapie si dupa ce relatia terapeutica este foarte bine cladita, altfel sunt doar vorbe in vand, clientul nu internalizeaza nimic.

La fel stiti ca este important sa vedeti problema din ambele directii pentru a avea o imagine de ansamblu buna.

Intr-un cuplu sunt 2. Fiecare este important sa se ocupe de partea lui de relatie, daca partenerul nu se ocupa de partea lui de relatie imi pun semne mari de intrebare daca el isi doreste acesta relatie. Daca cineva nu isi doreste o relatie ce putem face noi pentru a schimba acest fapt? Mai nimic. In cazul doamnei nu am de unde sa stiu acest lucru doarece nu am si opinia domnului. De aceea va indrum, cu mult drag, catre un terapeut de familie, sunt convinsa ca va poate ajuta.

Felicitari doamna Daniela Monica Guzu pentru esenta lucrurilor, descrisa intr-o maniera mai mult decat comprehensibila.

Multumesc pentru comentariu. Am citit atent cazurile si sfaturile de pe terapeuti .ro si am inteles ca aici oricine poate da sfaturi, nu conteaza daca esti specialist sau nu. Acum se ridica o problema, din punctul meu de vedere. Cei care cer ajutor nu au de unde sa stie care sunt raspunsurile specializate si care nu.

Este bine sa intelegem ca uneori sfaturile nu ajuta, din contra pot face mult rau. Sfaturile sunt date din papucii proprii, din experienta noastra de viata, cred ca pentru un ajutor specializat trebuie privita problema din papucii clientului/pacientului. Cazurile de aici sunt foarte diverse si necesita OPINII DE SPECIALITATE. Unele dintre ele sunt considerate URGENTE PSIHIATRICE si este extrem de periculos sa ne dam cu parerea aici.

Raspuns de la d-na care a pus intrebarea: Buna. incer sa raspund la subiectul cu indiferenta sotului.
Sunt bucuroasa sa vad ca mi-ati citit povestea si am primit cateva sfaturi, inca mai astept…
Credeti-ma ca am incercat de atatea ori sa il scot pe sotul meu undeva, dar foarte rar cand se intampla sa il conving… El e preocupat cu meciurile, tv si pc! astea sunt cele mai imp lucruri pt el. si bineinteles ca sa iasa cu colegii la un fotbal isi face timp, dar pt sotie si copil mai putin, daca are chef. Asta nu o inteleg de ce ma trateaza asa?!
Traiesc langa un om pe care parca nu l*as fi cunoscut niciodata! Oricate as incerca parca nu mai reusesc, mi foarte greu sa mai cred ca pot rezolva ceva in casnicia asta! De cate ori il intreb daca ma iubeste el zice, ca doar vezi, ca in fiecare zi ma duc la lucru pt tine, dar pt mine nu e de ajuns doar sa imi aduca bani in casa ci sa imi arate fapte…ca ma iubeste. Nu agresivitate si indiferente!
Uneori nu imi mai vine sa traiesc, dar pt ca am un copilas, asta e motivul pt care pot sa spun ca mai traiesc!

poate ca este timpul sa incepeti a trai pt dvs si copilul dvs… divorturile se intampla. Doar pt ca ati facut o greseala cand v-ati casatorit, nu este un motiv sa suferiti nici dvs nici copilul… exista parteneri compatibili in lume

Daniela Monica Guzu: ce părere aveţi de ideea că printre specialiştii care se documentează permanent şi încearcă să fie la curent cu ultimele noutăţi în domeniu, sunt şi mult prea mulţi impostori care preferă să fie reduşi la nivelul unor simpli distribuitori de chimicale (comisionul !). De ex. am fost recent la sora bunicii mele şi am văzut că avea margarină în frigider. cine ţi-a spus că poţi să mănânci gunoaie din astea, o arunc acum !! Vaaai cum să arunci mâncarea, am fost prima de la 7 dimineaţa la cabinetul lui Pop de Popa, mi-a zis că pot consuma de 2 ori /săpt. Peste 1 an a făcut infarct i-a crăpat inima in două Las la o parte că nişte fosile preistorice încă mai au drept de liberă practică, dar sunt ăştia tineri care participă voluntar într-o adevărată industrie a morţii. Are we just searchin’ for the genuine fake ??

Orice padure are uscaturile ei si in acelasi timp este important sa nu generalizam. Cautati pe cei mai buni din domeniu.

este evident ca sotul doamnei are amanta sau amante, este un comportament tipic barbatilor care insala.Nu il mai intereseaza sotia si nici de copil nu-i pasa, dar sta in casnicie din comoditate: are o sclava care sa-l slugareasca si sa-i suporte comportamentul execrabil.In intrebarea principala, doamna spune ca ei isi iubesc foarte mult copilul, poate a vrut sa spuna ca dumneaei isi iubeste copilul, nu sotul.Sa nu mai vorbeasca la plural.Singura a spus in comentariul de dupa, ca nu prea se intereseaza de copil si nu-si face timp pt el.Un tata care isi iubeste copilul, INTOTDEAUNA PUNE PE PRIMUL PLAN COPILUL, nu meciurile, berea si iesitul cu prietenii(adica mersul la amanta in traducere libera) DOamna, divortati de nemernicul acesta care isi bate joc de dvs si de copil, meritati sa fiti fericita, dati-va o sansa..cu altcineva(in timp).Meritati sa fiti iubita si respectata. Refuzati sa mai fiti carpa de spalat pe jos a unui gunoi cu chip de om. VA rog sa imi scuzati sinceritatea brutala, dar trebuie sa va deschida cineva ochii.De multe ori o ‘" zgaltaiala"ne trezeste la realitate.

Terapeut masaj, incearca apa rece si gheata pe frunte. Chiar si virtual nu ai dreptul moral, doar libertatea necenzurata, de a oferi sugestii decisive si de a jigni subiectii virtuali. Fa recomandari constructive si corective, daca nu poti…abtine-te!

Raspuns de la d-na care a pus intrebarea:
Multi au adaugat varianta divort, e si aceasta o varianta, dar eu as vrea sa o folosesc ca o varianta de rezerva! Doar in cazul in care nu mai pot face nimic…. Sper cat de curand sa imi conving sotul sa mergem la un terapeut specialist in pbme familiale.
Am trecut prin multe probleme, chiar daca sunt tanara, as putea spune ca nu imi mai doresc sa ma recasatoresc, nu as mai putea avea incredere in barbati!
Pt ca la inceput e totul frumos, apoi totul se schimba radical.
Asta e o pbma a mea…daca ar fi sa divortez clar nu mi-as mai cauta perechea, copilul meu e cel mai important in viata asta decat orice alt lucru. Imi doresc sa il cresc asa cum pot, chiar daca este greu si sa incerc sa imi salvez casnicia, iar daca nu voi reusi, voi divorta…
Pana la divort o sa incerc toate metodele.
Imi este greu pt ca imi doresc pt copilul meu tot ce e mai bun, dar sa creasca langa ambii parinti, sa nu duca lipsa tatalui…
Cateodata ma gandesc daca mai exista asemenea cupluri in situatia mea….si uneori sunt sigura ca daca ar mai exista, multe cupluri in situatia mea poate ar divorta, sau gresesc?
Eu am incercat sa apelez si la politie pt agresiunile fizice, dar la ce ma ajuta? Pt ca amenda pe care cred i-ar da-o, ne-ar face pe amandoi sa suferim inclusiv copilul,…Cred ca ma intelegeti ce vreau sa zic.
In ziua de azi e foarte greu sa traiesti, la salariile din Ro. Asta e realitatea!
Apropo de amanta, sotul meu nu m-a inselat niciodata, atata doar isi petrece timpul cu colegii lui de lucru, si asta e pe buna dreptate, pt ca mie nu imi scapa nici un detaliu sa il intreb tot timpul…cel putin asa cred eu ca nu m-a inselat.
Daca ma insela cu siguranta nu mai avea curaj sa vina la mine,nu? sau gresesc eu?
Problema cea mai mare din casa e ca se bate cu pumnul in piept ca el e seful, el da comanda, eu sa faca cum zice el, iar mie daca nu imi convine asta e treb sa fac ca asa imi zice el, chiar daca trebuie sa rabd!
Am incercat si treaba cu indiferenta, dar parca tot indiferent ramane uneori…parca e prea pasiv, nu are chef de viata, parca nu traieste pe pamant, e ciudat!!!
Sa nu ma credeti ca eu caut barbatul perfect, clar nu exista!
Dar in ziua de azi am observat ca sunt prea putini barbati care mai stiu sa aiba respect fata de o femeie, sau rusine cum era pe vremuri…dar de iubire, nici sa nu mai vorbim!
Daca nu stii sa respecti o femeie, nu stii nici sa o iubesti, asta e concluzia la care am ajuns eu!
Mi-e greu sa ma gandesc ca ar mai exista pe lumea asta barbati care sa iubeasca asa cum imi doresc eu…
Am incredere in mine, dar nu as mai putea iubi, parca mi-am folosit toate puterile mele, asa ma simt…nu cred ca as mai putea incepe o viata noua vreodata, dar daca sotul meu la care tin atat de mult si-ar putea cere iertare si si-ar schimba comportamentul atunci poate ca viata mea ar deveni altfel…atunci cu siguranta totul s-ar schimba radical, asta e ce imi doresc.
Sunt in stare sa spun Da sau Nu, dar agresivitatea sotului se starneste din nou, la orice fel de vorba sau comentariu nu ii convine, asta e lucrul care ma deranjeaza!
Va multumesc tuturor care ati raspuns la "povestea mea" si ca m-ati incurajat! Va multumesc ca m-ati ajutat sa imi descarc oful aici si neplacerile create in fam mea.

Buna seara,

Apelez la ajutorul dumneavoastra pentru ca absolut nici o persoana din viata mea nu ma poate ajuta cu aceasta problema. Am 16 ani si incep sa cred ca depresia ma trage in coltul umbrit al acestei lumi, unde majoritatea adolescentilor ajung din diferite probleme tipice varstei.
Problema mea se refera la viitor si la parinti, un subiect normal care se pare ca, in cazul meu, ma ineaca adesea in lacrimi. Acum sunt eleva la cel mai bun liceu din judet si le-am adus alor mei motive de mandrie inca din clasa a II-a (Premii nationale, activitati noi, filme, arta etc.). Am fost intotdeauna copilul care sa isi faca parintii mandrii cu cate ceva, fara sa astepte recompensa, insa niciodata nu am avut parte de sprijin moral in situatiile importante din viata mea din partea niciunuia dintre ei. In scoala generala: "Nu cred ca ai luat premiul I. Nu cred, de ce minti?", "Nu stiu ce ai sa faci la examene" sau "Nu cred ca intri la liceul asta." si va spun sincer ca nu era modul lor de a ma impulsiona, era parerea lor sincera. In final am trecut de examene cu note foarte mari si odata cu ele am incercat sa trec si peste ce mi-a facut rau in speranta ca le-am dovedit destul cat sa inceteze cu tipul acesta de comportament.
A trecut un timp in care am realizat ca dorintele mele privitoare la viitor traversau o perioada incetosata. Dupa primul an de liceu am ajuns aici, din nou in trecut. Fiind la sectie reala, parintii doresc sa am stabilitate financiara pe viitor si sa urmez facultatea de medicina pentru ca, dupa cum spun ei, "asta vreau si asta ma pasioneaza de cand eram mica", dar oare chiar vreau asta? Inca de anul trecut sufletul meu trage spre un domeniu total opus, actoria, iar aceasta tragere imi provoaca o spaima cumplita pentru ca se intensifica pe zi ce trece. Spuneam ca am ajuns din nou in trecut. Discutiile pe care incerc sa le port cu parintii ma fac sa ma indepartez din ce in ce mai mult de ei fiindca realizez ca nu primesc suport. Daca intervine ideea de a renunta la medicina sau daca le spun ca actoria ma pasioneaza mai mult urmeaza sa aud: "Pai renunta la medicina si traieste din actorie, sa vad cine te primeste" sau "Nu o sa te ia pe tine, ca sunt altii si locurile sunt putine la actorie". Atata timp cat vorbim despre medicina totul este in regula, iar in momentul in care observa ca nu vreau sa fac ceea ce ei isi doresc, se schimba tonul. Am incercat sa le explic ca vreau sa iubesc ceea ce urmeaza sa fac, dar ei imi impun faptul ca imi place medicina. Da, au dreptate, dar focul din sufletul meu nu arde pentru asta. Sunt constienta ca isi doresc sa nu depind financiar de nimeni, insa gandul ca voi face ceea ce nu imi doresc cu adevarat ma afunda intr-un vartej al tristetii din care numai ei ma pot scoate.
Mi-am pus problema si in celalalt mod: cum ar fi sa inceapa sa ma sprijine? Si vina ca nu le voi implini dorinta ma bantuie.
Am nevoie de dumneavoastra sa ma ajutati. Nu stiu ce sa fac, cum sa fac si unde voi ajunge pana la urma.

Multumesc mult.

Buna seara draga domnisoara. Cred ca treci prin momente grele cu aceste decizii legate de viata ta, dar important este sa faci o meserie care sa-ti placa si pe care sa o iubesti. Viata ta este foarte importanta asa ca e important sa faci ce iti aduce bucurie in suflet. Probabil parintii vor o meserie de unde, cred ei ca o vei duce bine material. Ei iti vor binele dar cred ca e important sa faci ce profesie vrei tu pentru viata. Sunt psiholog, intra pe site-ul meu www.holisterapi.ro si vei gasi diverse metode pasnice prin care sa le comunici parintilor tai ce vrei sa faci tu. Succes

În primul rînd elimină din vocabularul tău expresii care creează imagini negative (ca ”colțul umbrit al lumii”) și generalizări (ca ”majoritatea adolescenților” și ”tipice vîrstei”) și mai spune o dată ceea ce ai spus.

Domnisoara, parintii iti vor binele, pacat ca uneori "drumul spre iad e pavat cu intentii bune"! Tu spui ca nu simti suport din partea lor, dar presupun te sustin atat timp cat urmezi drumul pe care ei il considera bun pentru tine, prin urmare sunt capabili de a oferi suport, dar in directia in care doresc ei. Se intampla uneori ca parintii sa incerce sa realizeze, prin intermediul copiilor, ceea ce nu au putut realiza ei pe cont propriu. Important este sa faci ceea ce iti doresti cu adevarat, dar dupa ce te asiguri ca nu faci pe dos, doar ca sa-i pedepsesti pe ei! In acelasi timp, chiar daca faci ce iti doresti si nu ce doresc ei, incearca sa nu le porti pica daca nu iti vor sustine alegerea, pentru ca modul in care ei se raporteaza la tine este influentat de modelele pe care ei le-au avut in viata si de evenimentele pe care le-au traversat. Prin urmare, ei nu fac ceea ce fac din rautate, ci pentru ca iti vor binele, dar nu stiu cum sa actioneze altfel, pentru ca nu i-a invatat nimeni.

Aruncă şi aici o privire, e cu traducere http://www.youtube.com/watch?v=LPY9lPyNzZY

Din pacate, criza adolecentei este greu de depasit in multe din cazuri si mai ales de catre parinti. In aceasta perioada se pot creea adevarate canioane intre generatii care aduc suferinta in ambele directii.

Eu recomand din suflet sa contactati un psihoterapeut de familie, unde sa mergeti toti trei, mai greu sa gasim rezolvarea problemei doar dintr-o directie.

Nu pierde timpul cu dispute inutile. Eventual poţi căuta să ai pe cineva de partea ta, o rudă apropiată, o profesoară, un iubit, nişte colegi. Rămâi focalizată pe obiectivul tău, şi pregăteşte-te în ideea asta. Dacă vor vedea că eşti sigură pe tine, vor zice ca tine. NOTĂ: un nivel mai bun de testosteron dă oricui siguranţă de sine, deci e bine să faci mişcare şi să te menţii în ritmul tău. EDIT: şi eu am fost pisat de cei dragi să dau la facultatea aia sau ailaltă, dar experienţa a demonstrat că a fost contraproductiv

Mesaj:
Buna,
Ma numesc M. si apropiatii imi spun ca prietenul meu vorbeste prea mult, fapt care pe mine nu ma deranjeaza, mie imi face placere sa il ascult, dar aceasta ascunde timiditatea persoanei ?

timiditatea sau nevoia de a se remarca/a fi in centrul atentiei/etc

Nu neapărat.Dacă pe tine nu te deranjează asta e cel mai important.

Unul dintre prietenii mei sufera de fobie sociala. Cum l-as putea ajuta sa treaca peste acesta forma a anxietatii sociale?

indrumandu-l catre un psihoterapeut

Curs de management rector

psihoterapie

psihoterapia scurta strategica are protocoale de tratament foarte eficiente ptr exact genul asta de fobie

Obi Wan "Kenobi", trimite-l pe prietenul tau la maestrul Yoda pentru a-l instrui in tainele misterioase a devenirii de cavaler Jedi. Dupa care, incet si cu rabdare, v-a ajunge si maestru.;)

La terapie e cel mai indicat…

Psihoterapie

http://www.revistahofigal.ro/articole/–nfr–nge-anxietatea—i-depresia–singur–printr-o-alimenta–ie-optim–.html

Mesaj:
Buna ziua ! As dori un sfat , am o probleme foarte grava in familie! Sa incep: Parintii mei s-au casatorit iar dupa 2 ani mi-au dat nastere mie! Familiile lor locuiesc la tara in comune diferite, mama mai are 3 frati (2 surori si 1 frate), cele 2 surori au plecat, mama nu a plecat cu tata sa si ia un apartament in vremea aceea la oras (pt ca aveau bani) si a ales sa stea cu tata in casa mamei ei (Elena) impreuna cu fratele ei in aceiasi curte .. Mereu au fost neintelegeri, familia noastra si cu ei 2 (unchiul meu si bunica mea). Tata a lucrat undeva, dupa a fost pensionat pe caz de boala, acum ia pensie, mama nu a lucrat niciodata! Nu prea avea bani, unchiul meu ia trimis mamei bani si bunicamea i-a dat din pensia ei mereu si inca ii da ! Tata nu a facut nimic pt casa asta cum ar veni! Acum eu am crescut, au avut si vor mai avea bani incat cam 10000 de RON sa-mi amenajeze camera mea, eu dorm la 16 ani ai mei cu bunicamea si e frustant, cand ma uit la altii ce camere frumaose au, stau intr-o jigodie de camera cu o baba impututia de 80 – de ani!… I-am explicat mamei si tatei ca eu deacum am o varsta si trebuie sa ma mut , am nevoiile mele, imi trebui intimitate, singuratate sa ma desfasor in mediul meu, nu sa fac ce mi zice bunicamea, la ce ora se culca ea ma culc si eu si tot asa , nu am loc de haine de produse cosmetice etc , nu ma trage inima nici sa am grija de camera sa o ingrijesc, cand vad cum e si cum stau in ea ! . Si de la asta au pornit cedrtuile, ma intelegeam bine cu mama daca nu era bunicamea, pt ca mama ii ia apararea mereu si fiusu! si eu cand ma cert cu bunicamea spune si ea si fiusu (unchimiu) care e acum in tara, citez :
" -Sa-ti faca tactu ‘ casa , aici esti la noi, daca vreau te scot de aici , ma-ta n-a facut nimic " .
Stiti ce prost ma simt sa mi se spuna mie asta, am crescut intr-un mediu cu certuri si batai (unchimiu are niste probleme), pace n-am. I-am spus mamei sa plece sa-si gaseasca un job sa numai depinda de ma-sa si fracsu la 46 de ani , pentru ca mie mi se reproseaza si la fel ca orice adolescenta cu pretentii si mofturi am cerintele si nevoile mele ! Pur si simplu uneori simt ca numai am cu cine vorbi, tata nu ma intelege (nu e genul de pers), iar ceilalti ma " persecuta " verbal , m-am saturaaaat ! ((
Spun ca eu ma prefac, ca joc teatru cand plang, dar de mica am crescut fara nici un prieten si plangeam singura! Nu ma sinucid din cauza ca eu constientizez ca am o viata inainte, dar nu stiu cat voi mai rezista presiunii! Pana la urma sunt un copil in formare care mereu a cautat pace dar ea nu s-a gasit la noi in familie! Va scriu aceste randuri cu lacrimi in ochi in singuratea mea !!!:(((
A. 16 ani , gen Feminin

exista alti membrii ai familiei care te-ar putea sustine cativa ani pana pleci la facultate?

Din această situație ar trebui să înveți că nu-ți rămâne decât ca tu singură să-ți faci o viață frumoasă fără să ai așteptări de la ei.

Situatia in care te afli tu acum, intradevar este una grea, inteleg prin ceea ce treci. Este sanatos sa iti doresti intimitate, spatiu, camera ta, si mai ales LINISTE. Tu ai 16 ani acum, daca ceea ce tu ai nevoie mediul nu poate sa iti ofere, atunci va trebui sa gasesti resurse in fiinta ta sau in afara familiei tale, inca 2 ani, cand ai sa poti pleca de acasa la o facultate sau un servici si sa locuiesti poate intr-un internat.Atunci viata ta va fii in miinile tale, vei avea libertate, liniste dar si o gramada de responsabilitati. Este usor sa primesti sfaturi, vad ca esti o adolescenta care stie ce vrea, sunt convinsa ca DUMNEZEU o sa te ghideze. Doar stai atenta. Te imbratisez cu mult drag!!

Din ceea ce ai scris am vazut ca esti o fata foarte isteata si sunt convins ca iti dai seama ca sinuciderea nu este o solutie nici ca sa scapi din situatie si nici ca sa convingi pe altcineva de ceva anume. Tu in fond, vrei sa iti fie mai bine si in acest caz poti sa iti pui ambitia sa gasesti solutii, sa convingi persoanele mai bine, sa aplici alte strategii. Pe langa asta, chiar daca e foarte neplacut acum, nu este o situatie in care sa ramai blocata toata viata. Probabil iti vei face un prieten, te vei marita, vei gasi de munca, vei fi la casa ta… Acorda-ti un timp, gandeste-te ce vrei sa faci pe termen lung si pastreaza-ti increderea in tine.