Buna ziua!
Va scriu pentru ca ma confrunt cu o problema, si nu reusesc sa-mi dau seama daca este la mine sau cel mic.
Sunt intr-o relatie de 1 an si jumatate, cu un barbat divortat care are un copil. Este divortat de 2 ani, si are un copil de 6 ani ( avea 4 ani cand au divortat), custodie comuna si cu program de vizita.
Copilul vine la 2 week-end-uri pe luna si in vacante.
De cand l-am cunoscut, copilul cand venea la noi, cerea mereu sa i se cumpere ceva, jucarii in mod special(cu care se juca jumatate de zi si dupa aceea nu mai punea mana pe ele, cerand sa stea la televizor, sa se joace pe tableta sau pe calculator). Tatal i-a cumparat mereu, motivand ca sta la noi doar 48 ore si nu vrea sa-l supere.
Dar copilul are un comportament violent. Si aici intra marea mea problema. Tatal imi reproseaza ca cer prea multe de le un copil, adica sa asculte si sa fie cuminte.
Copilul nu intreaba(daca vrea sa umble cu un cutit, si stie ca nu are voie, se duce il ia, il foloseste, si dc il intrebi ce face spune ca nu zice pentru ca ne suparam pe el), cand vrea ceva si i se spune ca nu are voie, vine si intreaba de 100 de ori si nu exagerez, si oricat ii explicam ca nu se poate, ca nu are voie, nu se opreste; nu intelege si daca vede k totusi nu va obtine, incepe sa tranteasca lucruri care ii vin in mana, plange, tipa, se da cu capul de pereti. Nu concepe ideea de a fi pedepsit, nu accepta ideea ca nu va primi ceea ce vrea. La inceput tipam la el, dar nu rezolvam nimic, acuma de cateva luni, incerc sa-l linistesc stand de vorba cu el. Nu stiu daca este bine sa-l iau in brate dupa ce vreo prostie, dar numai asa se linisteste si incerc sa-i explic de ce nu are voie sau ce pericole il pandesc (de multe ori ma lovesc de ideea ca lui nu i se poate intampla sau daca totusi face un lucru imi spune ca nu i s-a intamplat nimic). Stand de vorba cu el am aflat ca acasa, mama lui nu-l ia niciodata in brate si nu-l pupa decat foarte rar; mereu tipa la el (asta cand este acasa pentru ca dimineata copilul este la scoala, dupa-amiaza ea este la cabinel (mentionez ca este medic) copilul stand cu bunica iubitului mamei sau cu parintii acestuia, adica in fata televizorului, pus pe muzica), il pedepseste(punandu-l la colt, ignorandu-l sau pur si simplu refuzand sa vorbeasca cu el) sau il bate si ca uneori si iubitul aceste il cam loveste.
La scoala (anul acesta este la clasa 0) nu este atent, nu lucreaza ceea ce i se da, nu vrea sa raspunda la intrebari (are fete triste si nu-l intereseaza), stie ca nu este bine, dar continua sa se poarte urat, uneori spunand ca mai sunt si alti copii care au fete triste,chiar mai multe ca el; loveste copii, arunca cu lucruri.
Acestea le face de la gradinita. In primii ani a fost la o gradiniti cu program prelungit particulara; Dupa divort educatoarele i-au spus mamei ca este obraznic, ca nu asculta, iar mama a hotarat, in mijlocul semestrului si fara sa se consulte cu tatal, sa-l mute la o alta gradinita, tot cu program prelungit, dar la stat. Atitudinea nu s-a schimbat… in continuare comportamentul era acelasi.
Tin sa mentionez ca in marea majoritate a timpului dimineata ajungea ff tarziu (adica daca programul incepea la 8 ea(sau cine il ducea pe copil) ajungeau la 10-11); dupa-amiaza nu putea sa-l ia ea, il lua un sofer de-al iubitului, care se purta ffff urat cu el, il brusca. Nici acum de cand e la scoala situatia nu s-a schimbat, copilul ajungand dupa inceperea orelor 8:30-9, desi programul incepe la 8. Nu am inteles de ce se intampla asta, deoarece cand a stat la noi copilul (era inca la gradi), mereu ajungea la cel mul 8:15- 8:30 la gradi. Stand de vorba cu el am aflat ca se culca fff tarziu, ajungand sa vada filme, meciuri, pana pe la orele 24-01 noaptea, iar dimineata nu se poate trezi.
Mama nu vrea ( si nu exagerez cand spun k nu vrea) sa comunice cu tatal, oricat de mult isi doreste el acest lucru. De fiecare data cand ea isi doreste sa stea de vorba cu el, de fapt "turuie" tot ce are ea de spus(si indicat ar fi ca el sa acceste si sa puna in practica ceea ce spune) dar daca el deschide gura sa spuna ceva se ridica si pleaca.
Am uitat sa mentionz ca dupa divort pe el l-a dat afara din casa, iar ea la o luna s-a mutat cu tot cu copil in casa iubitului lui. Acolo copilul fiind obligat sa-i spuna acestuia "tata" iar parintilor lui "mami" si "tati". cand l-am auzit pe copil spunandu-le asa l-am intrebat dc el asa vrea; a spus ca nu, dar daca nu le spune asa se suparara mama pe el si-l pedepseste.
Individul i-a spus acum cateva luni sa vina la mine si sa-mi spuna "mama" ca dupa atata timp, poate sa-mi spuna asa; si i-am spus copilului sa-mi zica cum vrea el (alegand sa-mi spuna in continuare pe nume) pentru ca eu il voi iubi in continuare la fel.
Copilul este timorat de mama….in momentul in care afla ca trebuie sa se intoarca la ea incepe sa fie nervos, sa tipe, sa faca mofturi, se cearta cu copii…. Cand ajunge la ea este cu capul in pamant si nu deschide gura. A plecat de la noi cu jucarii, cu planse, ca sa-i arate ceea ce face…. nici macar nu se uita la ele, nu-l vede, nu-l aude. Nu-l duce la nici un sport, desi ne-am oferit sa-l ducem noi si sa i-l ducem noi acasa, nu merge cu el la plimbare, nu-l duce in parc. Toata vara a stat inchis in casa…
nu l-a dus nicaieri in vacanta cu ei, noi in week-end l-am dus la mare, la munte si la Bucuresti la o verisoara de-a lui. L-a trimis singur in tabara pe la inceputul verii (desi avea doar 5 ani).
Atat mama cat si iubitul ei, vorbesc foarte urat de noi (atat de mine cat si de tata), iar copilul aude si din cand in cand ne mai spune. Nu stiu ce sa mai facem…

cred ca am cam sarit de un subiect, la altul, dar sunt disperata; nu stiu ce sa fac si cum sa ma comport, pentru ca nu vrea sa refuze sa mai vina la noi; dar in acelasi timp imi este teama pentru ca a inceput sa loveasca, iar noi ne dorim un copil.

Va rog mult, daca puteti, sa ma ajutati!
Va multumesc!

Buna seara! V-am lasat mesaj privat.

la mine nu a ajuns nimic

Probabil pt ca nu sunt in lista dvs de prieteni. Va sugerez sa imi trimite-ti o cerere pt a va putea retrimite mesajul.