Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ! Nu prea stiu cum sa incep . Sunt elev si sportiv in acelasi timp practicand fotbal si am 17 ani abia inpliniti . Nu stiu cum sa spun, deoarece am ales acest site cu speranta ca voi reusi sa imi iau o piatra de pe suflet , in legatura cu problemele pe care le am , acum nici eu nu stiu daca ma va ajuta intr.un fel . Totul incepe asa : la doua 2-3 luni dupa nastere , eu si famila mea ne.am mutat in Turcia , am stat acolo timp de 6 ani jumate , dar problema este ca eu nu imi mai aduc nimic aminte din aceea perioada , parintii mi.au zis ca atunci cand am venit in Romania stiam doar limba turca si intelegeam limba romana, dar acum nu o mai stiu deloc , si sincer mare parte din perioada de cand sunt in Romania nu mio amintesc. Cu toate ca mama mea spune ca ne era mai bine acolo si sincer nici nu stiu de ce ne.am mutat de acolo . Dar concluzionand imi pun un semn de intrebare , de ce nu imi amintesc mare parte din viata mea ? Si de ce de exemplu nu mai stiu limba turca ? Trecand mai departe tatal meu a plecat inapoi in Turcia sa munceasca , lasandune pe noi acasa in Romania intr.o saracie lucie . A fost o perioada tare grea in care mama mea incerca sa imi ascunda neajunsurile si lipsa banilor dar imi dadeam seama singur ca nu sunt . Clavarul incepea atunci cand tatal meu venea acasa cu o anumita suma de bani , dar de fiecare data cand trebuia sa plece baga toti banii la jocurile de noroc , astfel iscanduse tot felul de certuri urate intre parintii mei bine inteles sub privirile ochilor mei , sau ascultand pe ascuns cu o inima plina de toate sentimente urate pe care le poate avea un om . Au fost mult timp certuri din cauza asta intre ai mei , chiar si atunci cand tatal meu s.a intors inapoi acasa . Cand sa intors a imceput sa fie mai bine din punct de vedere financiar dar tot avea mania asta pentru aceste jocuri de noroc , fiind la fel multe certuri dupa fiecare salar bagat acolo , tot asa sub privirile ochilor meu bine inteles . Am avut o copilarie plina cu plansete , si cei drept pot sa zic ca am fost marcat sufleteste intr.un fel . Am un respect maret pentru patintii mei pentru ca tatal meu a reusit sa se indrepte singue cu ajutorul mamei mele si acum este mai bine din punct de vedere financiar , dar cu toate ca este mai bine , de multe ori eusimnt ca mie nu imi este bine . La scoala si in viata de zi cu zi , imi este destul de difil sa imi spun ideiile deorece am o senzatie de rusine si teama in acelasi timp avand o senzatie destul de naspa . Cu toate ca atunci cand gandesc este intr.un fel si cand trebe sa pun in practica nu iese exact cand gandeam eu tocmai din cauza asta ca am aceasta sezatie . La fotbal nu stiu sper sa ma ajutati deoarece este un sport pe care il iubesc din tot sufletul deoarece in el mi.am gasit alinarea . Chestia este ca la antrenament joc foarte binesi imi iesetot ce vreau , si pot sa spun sincer ca am avut unpic de performanta in acest sport in momentul de fata fiind plecat de acasa din cauza lui , dar problema este ca ceea ce fac la antrenament nu imi iese si in meci deoarece am aceeasi senzatie de inima rea , acea sezatie de frica teama si toate sentimentele urate la un loc , nu mai gandesc limpede si se vede asta in joc . Cei drep ceva timp m.am simtit eclipsat de niste colegi de echipa care imi erau si prieteni , si erau mai mari ca mine cu un an si de multe ori isi bateau joc de mine , dar asa in afara terenului ne intelegeam bine pot sa zic .Dar problema este ca imi era greu sa imi spun ideile in fata lor sau sa in exprim o opinie sau sa reusec sa afirm in fata lor la fotbal cu toate ca aveam calitatile necere . Si repet chestia asta tot dincauza acelei stari .Nu stiu daca ma punti ajuta , cu un sfat, o opinie , cu ceva , nu stiu orice . Sicer , ar fi minunat . Multumesc oricum!

Ai trecut prin multe, de mic. Legat de limba turcă, aceasta odată nepracticata se uită. Legat de prima perioada a copilăriei (pana la 3 ani), din nou, putini avem amintiri – fenomenul se numește amnezie infantilă. În ceea ce privește cealaltă perioada, doar împreună cu un terapeut ai putea vedea ce a determinat dispariția completa a amintirilor. Îmi imaginez ca certurile frecvente ale părinților si-au pus amprenta asupra ta – acest lucru este în afara controlului tău și ceea ce poți tu controla e modul în care reacționezi. Probabil ca performanta în fotbal e afectata de anxietate, dar din nou, doar cu un terapeut poți afla cauza cu exactitate. Indicat ar fi, din punctul meu de vedere, sa apelezi la unul, cu acordul părinților. Asemeni antrenorului echipei din care faci parte, el Îți va fi alături și te va ghida, fără a intra însă în teren (în viața ta propriu-zisa).

Este foarte important ca ati iesit in exterior cu aceste emotii pe care le-ati impartasit. De aici inainte este la fel de important sa va adresati persoanelor din viata, persoane in carne si oase, pt a le povestesti ce simtiti si ce nevoi aveti. Daca reusiti sa faceti acest lucru cu proprii parinti, iar ei sa inteleaga suferinta in care va aflati, pasul logic urmator ar fi sa consultati un psihoterapeut pentru a intra intr-un proces de vindecare.
Riscurile stagnarii sau regresului intr-o situatie ca aceasta sunt suficiente; beneficiile deblocarii din situatia aceasta sunt realmente incomensurabile.
Succes!

NU doresc sa intru in alte detalii, insa uitarea este unul din mecanismele de aparare fata de situatiile traumatice.Cu cat mai neplacute sunt traumele cu atat mai adanc ingropate sunt amintirile. In genere se vorbeste de o trauma cumulata atunci can este vorba de un anume interval de timp supus uitarii. Copilul mic preia inconstient atitudinea mamaei fata de o anumita situatie, si chiar fata de celalalt parinte si nu as considera decizia mamei tale de apleca din turcia de neexplicat deoarece va era mai bine. Sunt lucruri pe care copilul mic nu le vede ci doar le simte si le traeste empatic alaturi de mama. Sunt foarte multi factori pe care nu-i cunosti si la care in genere nu se gandesc nici una din persoanele ce-si cauta un sot in afara tari cum ar fi in situaia voastra;religia, felul in care rudele tatalui privesc libertatea femei in familie si/sau drepturile acesteia in fata barbatului, felul incare istoric percepem relatiile cu anumite tari, din experinta de 11 luni traite in sirira in urma cu 37 de ani, femeile romance erau considerata curve si deoarece se spalau prea des si nu stiu daca singura explicatie plauzibila ar fi doar aceia ca acolo apa este scumpa…. dar asta este o alta experienta de viata ce nu are legatura cu subiectul aflat in discutie (aviz naivelor amatoare de "Suleiman magnificul, Clona, Printul desertului, etc in sensul de a vedea intreg ansamblul de forte carora vor trebui sa le faca fata SINGURE si pe care din departarea tarii de obarsie nu au cum le perceapa"