Tipuri de psihoterapie

Pentru o mai simpla intelegere, formarea in psihoterapie este similara rezidentiatului in medicina, deci este acea modalitate prin care te specializezi in ceva anume. Fara aceasta formare nu poti profesa ca psihoterapeut. In Romania legea prevede ca doar absolventii facultatilor de Psihologie, Psihopedagogie, Asistenta Sociala sau Medicina pot face apoi formarea intr-un anumit tip de psihoterapie (psihoterapie cognitiv-comportamentala, psihanaliza, psihoterapie jungiana sau analitica, psihoterapie ericksoniana etc.). Fiecare dintre aceste tipuri de psihoterapie foloseste anumite tehnici psihoterapeutice sau metode de lucru. De exemplu, psihanaliza freudiana poate folosi ca tehnici sau metode de lucru: interpretarea viselor, interpretarea actelor ratate, asocierile libere etc. iar psihoterapia rational-emotiva si cognitiv-comportamentala se poate folosi de modelul ABCDE (identificarea si inlocuirea cognitiilor irationale cu cele rationale).

In plus, toate aceste tipuri de psihoterapie pot fi efectuate in una sau mai multe forme/modalitati:

  • individual;
  • de grup;
  • de familie;
  • de cuplu.

De ce este important sa cunoastem tipurile de psihoterapie?

Pentru ca fiecare are specificul ei si nu putem alege sa facem psihanaliza in loc de terapie cognitiv-comportamentala, fara sa stim, de exemplu, ca prima poate dura si 5 ani, iar a doua se poate finaliza si in 6 luni? Daca ajungem la un psihoterapeut a carui abordare psihoterapeutica nu ne este potrivita, acesta trebuie (conform eticii si deontologiei profesionale), sa ne indrume spre cea mai potrivita forma de psihoterapie, in functie de specificul problemei/problemelor noastre, varsta, disponibilitatea de timp, disponibilitatea financiara, personalitate etc.

Cateva dintre cele mai cunoscute tipuri de psihoterapie (de mentionat ca in practica psihoterapeutica se pot folosi, combinate, tehnici de lucru din mai multe tipuri de psihoterapie, in functie de specificul clientului, aceasta fiind si ideea care sta la baza a ceea ce se numeste psihoterapie integrativa):

1. Psihanaliza

Reprezinta prima scoala vieneza de psihoterapie. Preluata sau, dimpotriva, contestata, psihanaliza, al carei intemeietor a fost psihiatrul austriac, de origine evreu, Sigmud Freud (1856-1939), a marcat practic inceputurile practicii psihoterapeutice. La baza psihanalizei sta teoria conform careia comportamentele sunt determinate de conflictul dintre constient si inconstient, dintre factorii sociali si cei biologici. In psihanaliza, individul este privit ca fiind format din trei componente:

- Sinele (parte a inconstientului): instinctele, dintre care cel mai important este considerat instinctul sexual;

- Eul (constientul): reprezinta Sinele influentat de factorii externi, adica Sinele din viata reala si are rolul de a se adapta mediului extern si de a controla instinctele, cautand modalitati de satisfacere a acestora (neindeplinirea acestor instincte poate cauza, de exemplu, anxietate si chiar comportament nevrotic);

- Supraeul (parte a inconstientului): contine Eul ideal si constiinta morala, este domeniul valorilor, traditiilor, al cerintelor externe, al interdictiilor.

Freud a stabilit totodata cele cinci stadii ale dezvoltarii personalitatii umane in functie de fazele sexualităţii timpurii, considerand ca modul lor de desfasurare al acestor faze ale sexualitatii influenţează anumite aspecte din perioada adulta: faza orala (0-1 an), faza anala (1-3 ani), faza falica/oedipala (3-6 ani), faza latenta (6-12 ani) si faza genitala (pubertate). Printre metodele de lucru ale psihanalizei se numara: analiza viselor, interpretarea actelor ratate, asocierile libere, analiza rezistentelor. Mai multe detalii despre psihanaliza puteti citi aici.

2. Psihoterapia adleriana

Este a doua scoala vieneza de psihoterapie si a fost dezvoltata de psihiatrul austriac, de origine evreu, Alfred Adler (1870-1937), avand ca idee de baza determinismul social si nu cel biologic si de mediu. In psihoterapia adleriana, spre deosebire de psihanaliza, accentul se pune nu pe inconstient, ci pe constient, si se considera ca fiecare individ urmeaza un scop unic, personal, care are la baza convingerile formate in primii ani de viata. De aceea, primul pas al acestui tip de psihoterapie consta in obtinerea informatiilor despre familia clientului, originea lui, experientele din copilarie fiind cele care dau nastere complexului de inferioritate. Scopul acestei terapii este acela de a incuraja clientii sa-si asume propriul destin.

3. Logoterapia

A treia scoala vieneza de psihoterapie, intemeiata de psihiatrul austriac, de origine evreu, Viktor Frankl (1905-1997), logoterapia reprezinta o formă de psihoterapie centrata pe sens, in care clientul este confruntat cu sensul vietii sale si reorientat catre acesta.

4. Psihoterapia analitica (jungiana)

S-a desprins din psihanaliza freudiana, iar intemeietorul ei este medicul si psihiatrul elvetian Carl Jung (1875-1961). Jung introduce concepte noi:

- teoria arhetipurilor: Persona: ceea ce aratam societatii, Anima: imaginea colectiva a femeii, pentru barbat, Animus: imaginea colectiva a barbatului, pentru femeie, Umbra: partea intunecata, neacceptata a psihicului;

- inconstientul colectiv: mostenirea umana care sta la baza componentei psihice a fiecarui individ, acordand importanta partii spirituale, mistice si creative a fiecarui individ;

- orientarea personalitatii: orientare introverta: accentul cade pe subiectiv si orientare extroverta: accent asupra exteriorului

Ca metode de lucru apar si aici asocierile libere, analiza viselor (dar nu predominant din punct de vedere sexual, ca la Freud) etc. Scopul psihoterapiei analitice este de a armoniza clientul cu lumea sa interioara, tinand insa cont si de cea externa.

5. Psihoterapia centrata pe persoana (rogersiana)

Fondatorul ei a fost psihologul american Carl Rogers (1902-1987), iar teoria centrala se bazeaza pe ideea ca fiecare individ este, de la natura, bun, competent si valoros, deci are potentialul de a-si imbunatati conditia existentiala. Capacitatea de dezvoltare este proprie fiecarei persoane, iar in teoria lui Rogers aceasta idee apare sub forma conceptului tendinta de actualizare. Problemele intervin atunci cand o persoana are o perceptie falsa despre sine si Eul sau nu mai poate indeplini functia de actualizare, deci procesul de dezvoltare este blocat. Libertatea experientiala este cea care permite individului sa-si exprime necenzurat propriile sentimente si ganduri si astfel Eul sau sa poata corespunde realitatii. Cand libertatea existentiala este limitata, apare anxietatea, iar uneori aceasta este urmata de un comportament nevrotic. Libertatea interioara a unei persoane este cea care creeaza contextul pentru ca aceasta sa devina apta sa-si conduca in cel mai bun mod propria viata.

6. Psihoterapia gestalt

A fost intemeiata de psihiatrul german, de origine evreu, Fritz Perls (1893-1970), iar la baza ei sta ideea de constientizare a ce se intampla aici si acum; constientizarea, de catre client, a comportamentului, sentimentelor, gandurilor sale din momentul respectiv si mai putin pe cauzalitatea lor. Contactul cu realitatea se realizeaza prin toate simturile si necesita, ulterior, internalizarea informatiilor obtinute, in scopul dezvoltarii individului. Problemele apar atunci cand exista rezistente la contact: introiectia (adoptarea convingerilor sau valorilor specifice altor persoane), proiectia (atribuirea gandurilor si sentimentelor proprii unei alte persoane), confluenta (simbioza, lipsa de separare intre sine si ceilalti) etc.

Nu exista un echivalent perfect in romana pentru cuvantul german „gestalt”, dar el ar putea fi tradus cu “formă”, “configurație”, “pattern”.

7. Psihoterapia existentiala
Psihoterapia existentiala are la baza patru griji existentiale fundamentale: moartea, libertatea, izolarea si lipsa de sens, identificate de psihiatrul american Irvin D. Yalom, si analizeaza conflictele care apar din confruntarea individului cu ele.

8. Psihoterapia cognitiv-comportamentala

Bazele teoriei cognitiv-comportamentale au fost puse de psihiatrul american Aaron Beck, care considera ca modul in care gandim determina modul in care ne simtim si comportamentul pe care il adoptam. Deci pentru a schimba comportamentul unei persoane, trebuie sa intervenim asupra modului de gandire al acesteia, modul in care interpreteaza situatiile. Ca metode de lucru ale psihoterapiei cognitiv-comportamentale sunt folosite: identificarea cognitiilor (gandurilor) negative, modificarea cognitiilor negative si implicit a comportamentului care rezulta din acestea. Psihoterapia cognitiv-comportamentala poate fi de scurta durata (3-6 luni) si este folosita de foarte multe ori in tratarea depresiei, anxietatii, atacurilor de panica sau fobiilor.

9. Psihoterapia rational-emotiva si cognitiv-comportamentala

Are la baza concepte ale psihoterapiei cognitiv-comportamentale si este considerata una dintre cele mai eficiente psihoterapii actuale, fondatorul ei fiind psihoterapeutul american Albert Ellis (1913-2007). Pleaca de la ideea ca problemele emotionale ale clientilor pornesc de la cognitiile irationale, acestea putand fi insa inlocuite prin cognitii rationale, menite sa ajute la dezvoltarea unor comportamente adecvate. Una dintre cele mai eficiente tehnici de lucru prin care se intervine asupra cognitiilor irationale o reprezinta modelul ABC, initiat de Ellis in 1962, in care:

- A (activating events) – evenimentul activator (un anumit eveniment, diferite emotii, factori biologici, etc.);

- B (beliefs) – cognitiile, gandurile persoanei respective urmand componentei A, ele putand fi rationale sau irationale;

- C (consequences) – consecinţele procesului cognitiv: comportamente, raspunsuri afectiv-emotionale si psihofiziologice/biologice.

Ulterior, Ellis a transformat modelul ABC in modelul ABCDE, adaugand:

- D (disputing) – disputarea: restructurarea cogniţiilor irationale: Ce efect au aceste convingeri asupra mea? Ma ajuta sau nu? Sunt convingeri sustinute de argumente logice? Ce trebuie facut pentru a le modifica?

- E (effective/eficient) – noul efect: asimilarea unor noi cognitii eficiente, functionale si raţionale, in locul celor disfunctionale si irationale.

Despre cognitii irationale si mai multe detalii despre modelul ABC puteti citi si in articolul Cand frustrarea ne dicteaza vorbele si gesturile. Toleranta scazuta la frustrare.

10. Analiza tranzactionala

Fondatorul analizei tranzactionale este psihiatrul de origine canadiana Eric Berne, iar obiectivul analizei tranzactionale este acela de a ajuta clientul sa-si dezvolte un script/scenariu de viata sanatos: I’m OK, you’re OK / Eu sunt bine, tu esti bine.

Cele patru aspecte fundamentale ale analizei tranzactionale sunt: 1. starile Eului: parinte, adult si copil, 2. scripturile/scenariile: cum este influentata viata de adult de felul in care se desfasoara primele relatii din copilariei, 3. explorarea tranzactiilor (interactiuni interumane): ce isi fac si isi spun oamenii unii altora, 4. jocurile si inselatoriile: ce fac oamenii pentru a obtine ceea ce doresc.

11. Psihodrama

Fondatorul ei este Jacob Levi Moreno (1889-1974), psihiatru american de origine evreu, nascut in Romania, care a sesizat posibilitatea de a folosi teatrul ca pe o modalitate terapeutica. Psihodrama este, de fapt, o forma de terapie de grup care foloseste ca tehnica de lucru jocul de rol, prin care continutul vietii psihice este scos la iveala. Jocul de rol solicita individul afectiv, cognitiv si comportamental, iar acesta invata mai multe atat despre sine, cat si despre relationarea cu ceilalti.