Popescu Ana Maria – Psihoterapeut cognitiv-comportamental | Consilier psihologic – Bucuresti
Popescu Ana Maria – Psihoterapeut cognitiv-comportamental | Consilier psihologic – Bucuresti: Cabinet de psihoterapie cognitiv-comportamentala si consiliere psihologica
: 0724.188.979
Detalii activitate
Formari:
- Psihoterapie cognitiv-comportamentală;
- Consiliere psihologică – cognitiv-comportamentală.
Cu o experienta de peste 10 ani in domeniul psihoterapiei cognitiv-comportamentale si psihoterapiei rational-emotive, Cabinetul Individual de Psihologie Ana Maria Popescu va ofera servicii de consiliere si psihoterapie care va pot ajuta in optimizarea si functionarea cat mai eficienta si fericita a vietii dvs.
Lasa un comentariu
10 Mesaje la “Popescu Ana Maria – Psihoterapeut cognitiv-comportamental | Consilier psihologic – Bucuresti”
Copyright © 2011 - 2024 Terapeuti.ro | Toate drepturile rezervate.
Eu de cand ma stiu am probleme! Sunt depresiv! Nu stiu ce sa mai fac! Nu mai am forta de a trai!
Buna ziua! Am si eu o problema de comportament cu sora mea in varsta de 12 ani jumatate, daca se poate sa mi raspundeti pe email sa pot discuta mai pe larg, va rog din suflet. Multumesc!
Buna ziua.
Mailul meu este popescu_ana_maria272@yahoo.com. Cred ca ar fi mai indicat sa discutam acolo. Ma scuzati pentru intarzierea raspunsului, dar tatal meu a avut grave probleme de sanatate si nu am mai putut intra pe mail.
Va multumesc si astept detalii despre fiecare situatie in parte.
O zi frumoasa.
Buna ziua,
Ma numesc Madalina si de ceva timp simt o scimbare si nu chiar in bine.
Anul tracut in urma dietei Dukan si dupa o perioada foarte stresanta am facut un atac de panica plus un sentiment ciudat ca nu avem nici o emotie…nu am iubit nu am urat. Nu reuseam nici macar sa plang.
Avema si o frica destul de mare sa nu imi fac rau.
Intre timp sentimentul respectiv a mai trecut chiar de tot pt o perioada de timp insa a inceput sa revina din nou.
Acum a aparut frica sa nu o iau razna plus ca nimic nu prea ma motiveaza.
Daca vreau sa fac ceva automat vine raspunsul “ce rost are….o sa faca altcieva daca nu faci tu”
Tot ce vreau e o viata normala fara atata frica si ganduri negative. Credeti ca pot sa trec peste aceasta perioada?
Ce ar trebui sa fac? Va rog din suflet sa ma ajutati!
Draga Madalina,
in primul rand, trebuie sa descoperi ce anume te streseaza, eventual sa faci o lista cu lucrurile care te nemultumesc. Atacurile de panica sunt o forma acuta a anxietatii, iar pentru a o depasi, e nevoie de o anumita structurare. Dupa ce faci lista cu lucrurile deranjante, in mod normal ar trebui lucrat pe ele, pentru a vedea cat de des apar, in ce circumstanta, si de ce. Ai urmat dieta Dukan, deci ai rezorturile necesare de vointa pentru a-ti echilibra viata. Mai multe, nu pot sa spun, pentru ca nu cunosc situaita ta in amanunt, insa, o monitorizare a lucrurilor deranjante, e primul pas.
Doar o consiliere sau psihoterapie structurata, la cabinet, ajuta pentru depasirea impasurilor. Asta deoarece, omul cand icnearca sa-si rezolve problemele, tot cu schemele lui de gandire si mecanismele lui cognitive o face, deci foarte rar poate avea detasarea si obiectivitatea necesara.
Numai bine.
Buna ziua,
In primul rand doresc sa va multumesc pt raspunsul dvs.
Intr-adevar incet incet incep sa imi vina oarecum in minte toate imprejurarile care au dus la aceasta stare.
A fost oarecum vinovatie+grija+stres intr-ucat cu aproape un an inainte de aparitia acestor stari din cauza unei relatii pe care am avut-o matusa mea a facut o criza oarecum spunand ca nu-mi pasa de parintii mei, ca daca eu plec din tara ei ce fac si chestii de acest gen.Am vazut0o pe maica-mea plangand si m-a marcat enorm. A fost prima data cand am avut o stare as proasta ca o zi intreaga am stat in pat urmand ca timp de doua saptamani m-am luptat parca eu cu mine sa nu iau calmante gen distonocalm sau alte calmante. Si nu am luat…a trecut insa acele stari au aparut in timpul dietei Duka, fiind mult mai puternice.
De multe ori m-am gandit ca o sa fac numai ce e bine pt ai mei si nu conteaza cu cine o sa fiu, pt ai mei sa fie bine. Incet incet am realizat ca asa nu merge….dar inca ma stresez oarecum din cauza asta. Inca nu a trecut de tot.
Cred ca acesta a fost primul pas inspre aceasta stare.
Incerc sa trec peste.
Relatia respectiva nu a durat mult dar a fost din cauza problemelor aparute intre noi. Ceea ce a fost nu a influentat despartirea noastra.
Momentan am o relatie de un an cu un baiat care nu e roman. Ai mei il plac foarte mult si sunt de acord cu relatia noastra. Doar ca frica ca intr-o zi s-ar putea sa merg din Romania chiar si pt un an, doi (el lucreaza in Franta) si mama mea va plange iar ma cam inspaimanta.
Va multumesc din suflet inca odata.
buna ziua va rog sa ma ajutati sunt dependent de jocuri mecanice, am multe datori , vreau sa nu mai joc dar nu pot sa ma las. va rog sunt disperat
Buna ziua, ma bucur ca va pot spune problemele mele personale cu ajutorul acestui site. Acu 2 an am conoscut un baiat la o intalnire iar apoi peste 1 luna m-am casatorit cu el si m-am mutat in orasul lui.In prezent locuim in aceeasi curte cu parintii lui dar locinte separate, nu reprezinta ei problema ci el.Simt ca relatia noastra nu are nici un farmec, el nu prea comunica cu mine cum ar trebui sa comunice un sot, este atras de jocuri si nu prea mai apucam sa stam impreuna si ce e mai grav ca parca nu mai este atras de mine,deoarece nu mai avem relatii sexuale.Eu sunt atrasa de el tot timpul si ii arat acest lucru si cand incerc sa intretinem anumite relatii el zice ca e obosit si ma tot amana.Am si incercat sa discut cu el , sa il seduc si de multe ori observ ca o face din obligatie cu mine nu din placere.Am obosit in relatia aceasta si imi vine sa renunt la tot. VA ROG SPUNETI-MI CE SA FAC, CUM SA MA COMPORT, POATE-S EU CEA VINOVATA!?AJUTATI-MA!
Buna ziua,ma numesc Petronela si am nevoie de sfatul dumnevoastra.Relatia noastra de cuplu a intrat intr-o pasa deloc placuta pentru mine si cu siguranta nici pentru jumatatea mea,va rog din suflet sa ma ajutati.Va doresc o zi linistita si va multumesc anticipat pentru sprijinul acordat.La revedere
buna seara,
am un baietel de 3 ani si 3 luni care are mari probleme cu constipatia de 1 an si 3 luni.nu mai are scaun decat cu ajutorul microclismei.daca la inceput a fost o problema ce nu tinea de psihic, acum se pare ca a capatat astfel de conotatie.refuza sa faca caca si spune ca nu ii vine si ca nu face pentru ca il doare.nu stiu ce sa mai fac.am incercat fff multe tratamente, am fost la diversi medici, i-am facut o groaza de analize si degeaba…iar de alimentatie nu se mai pune problema, este cat se poate de sanatoasa.
in speranta ca ma puteti ajuta, va multumesc anticipat
Cecilia Anghelescu