Sfatul terapeutului

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Sunt foarte introvertita si tind sa cred ca parintii mei sunt de vina. Cand eram mica, ii auzeam certandu-se ore intregi, uneori nu puteam dormi noaptea din cauza lor.

607 vizite

Actualizat: 28 iunie 2014 | 5 raspunsuri

Terapeuti RO

8:24am Jun 25

Mesaj:
Buna! Am si eu o problema, sunt o persoana foarte introvertita si ma afecteaza enorm de tare in viata de zi cu zi nu reusesc sa fac nimic, e ca o bariera pe care nu o pot face, mi-e frica de aproape orice. Am aceasta problema din copilarie si tind sa cred ca parintii mei sunt de vina. Cand eram mica ii auzeam de multe ori certanduse, injuranduse, reprosandu-si multe, ore intregi, uneori nu puteam dormi noaptea din cauza lor. Acum de fiecare data cand cineva ridica tonul la mine ma sperii si plang.
De fiecare data cand ajung sa ma departez de ei si sa ma deschid mama mea se enerveaza si urla la mine, ma injura, imi spune ca sunt proasta si nu sunt buna de nimic, ma trage de par ma loveste, nu-mi da voie sa fac aproape nimic. De cele mai multe ori cand incerc sa fac ceva imi interzice si ma tine cu forta acasa. Mi-a zis ca mai bine ma ucide si osa fie mai fericita apoi. Nu m-am bucurat niciodata de o viata normala pe care toata lumea o are, vrea sa-mi stie orice miscare si sa imi conduca viata dupa bunul ei plac chiar daca asta ma distruge. Un alt lucru care ma face sa sufar este apropierea clara dintre fratele meu si ea,lui nu-i reproseaza nimic, nu-i interzice nimic, are deplina libertate… Simt ca inebunesc, vrea sa-mi aleaga si facultatea acum, nu mai pot sa traiesc asa si iar am ganduri de sinucidere ca atunci cand eram mica. Va rog sa-mi dati un sfat!Multumesc anticipat!

Cristina H. B. Docan

8:42am Jun 25

Draga mea, sper ca-ti dai seama ca persoana care are mai mare nevoie de ajutor este mama ta, si nu tu! Dar, desigur, ea nici n-o sa recunoasca asta; si nici n-o sa-l ceara prea curind… Un lucru pe care eu l-am aflat foarte tirziu, in viata, este acela ca oamenii nu se schimba. Pina sa trag aceasta concluzie, am pierdut enorm de mult timp si la fel de multa energie dorindu-mi si incercind schimbarea lor. Deci salvarea ta nu va veni din schimbarea mamei tale (daca ai fi sperat cumva asta). Si, daca nu ea… Atunci cine? … Bineinteles, tu… Daca ar fi sa-mi ceri mie sfatul; si daca ar fi sa-mi asum raspunderea de a-ti oferi unul – atunci as spune ca, poate, nu facultatea ar trebui sa fie prioritatea ta numarul 1. Chiar daca ti-a bagat in cap, cu consecventa, faptul ca nu esti buna de nimic, sper ca ti-e limpede ca lucrurile nu stau nici pe departe asa. Eu cred ca esti suficient de buna, incit sa gasesti modalitatea prin care sa devii cit mai curind posibil independenta financiar. Sa poti lua distanta, si emotional, dar poate ca si fizic, de aceasta sursa continua de negativism; si sa poti face in viata alegerile pe care ti le doresti! Au mai facut-o si altii in situatia ta. N-a fost foarte usor – dar asa se construieste increderea in sine. Prin actiuni cit mai multe si din ce in ce mai departate de zona de confort. Si pot sa-ti spun ca, despre orice fel de efort a fost vorba, a meritat in totalitate! <3

Botezat Radu

9:02am Jun 25

iti recomand sa iti gasesti aliati care sa te sustina macar moral, care sa te ajute sa mergi la un psiholog cu care sa stai de vorba si sa gasesti solutii de adaptare si depasire a impasului in care te regasesti. Se poate, succes!

Manuela Cosac

1:27pm Jun 25

Ar fi indicat ca acest mesaj sa ajunga si la mama ta / parintii tai. Ai drepturi ca orice fiinta. Te poti informa de pe site-urile care promoveaza drepturile copiilor, drepturile omului; poti apela la consilierul scolar, la un consilier din cadrul institutiilor de asistenta sociala sau poti consulta un psiholog particular. Recomand abordarea sistemica pentru familie. Succes!

Clau Anki

9:06pm Jun 25

Draga mea, nu intotdeauna parintii procedeaza corect cu copiii lor, dar e important de precizat ca de cele mai multe ori procedeaza asa cum cred ei ca e mai bine pentru copii. Problema e ca binele pe care il vede parintele, nu corespunde intotdeauna cu binele pe care il vede copilul. Mama ta se poarta diferentiat cu tine si cu fratele tau, in virtutea diferentelor intre sexe. Probabil te vrea o fata cuminte, care sa nu iasa din vorba ei, care sa nu aiba pareri, altminteri ea prevede o catastrofa. nu stim motivele reale pentru care se poarta in acest fel cu tine, insa cu siguranta ca are niste previziuni. Ceea ce trebuie sa stii tu, este ca mama ta nu este ghicitor in stele sau in cafea, cu acte, desi asta arata. Asa ca ignora injuriile si umilintele si mergi pe drumul tau. Las-o sa ventileze cat vrea, nu o contrazice (pentru ca ii dai ocazia sa iti desfiinteze argumentele) si alege-ti singura facultatea. Cand va fi pusa in fata faptului implinit, il va accepta dupa o perioada de acomodare cu noua situatie in care ai pus-o. A merge pe drumul tau, impotriva vointei ei, nu inseamna ca nu esti cuminte (ceea ce-si doreste ea), ci se cheama responsabilitate si maturitate. Cu cat te vei lupta mai mult sa o convingi de ceva ce vrei tu, cu atat va opune mai multa rezistenta, apeland la agresivitate verbala si chiar fizica. Daca marul discordiei sunt planurile tale de viitor, atunci nu i le mai impartasi. Iar daca ai nevoie de putina orientare pentru a actiona, atunci cere o consiliere psihologica de la psihologul scolii. Ai ocazia sa beneficiezi gratuit de aceste servicii daca esti eleva inca. Altii dau bani grei pe astfel de servicii. Succes!

Carmen Caramlau

3:05pm Jun 28

Cati ani ai? Odata cu majoratul, iti poti lua viata in maini, poti trai viata pe care ti-o doresti. Pana atunci, insa, nu esti singura. Vorbeste deschis cu mama ta, spune-i ce ai pe inima, gandurile si suferintele prin care treci, ce solutii vezi. Si tu esti mai sensibila acum, e clar, datorita varstei, dar problemele de care ne povestesti vin in trecutul tau indepartat, deci e de inteles reactia ta. Daca mediul in care traiesti continua sa fie abuziv, exista cai legale care sa-l domoleasca (o amenintare cu omorul – oricat de superficiala ar parea pe moment – nu trebuie sub nicio forma luata in gluma). Denuntul unei astfel de situatii limita nu inseamna ca te intorci impotriva mamei tale, ci ca – poate pentru prima oara in viata – tii cu tine. Cu alte cuvinte, poti sa-ti schimbi viata si acum, nu trebuie sa devii majora ca s-o schimbi intr-una mai buna. Discuta cu dirigintele, cu psihologul scolii, cu directorul liceului – cu cine te simti confortabil sa vorbesti. Cere un sfat, o recomandare, o interventie. Intelege ca nimeni, dar nimeni in lumea asta nu are dreptul sa te abuzeze in niciun fel si ca – daca o face – greseste grav..