Mesaj:
Buna ziua! Ma aflu intr-o situatie de cumpana. Am 33 de ani, sunt casatorita de 7 ani dar in relatie de 15 ani, practic din perioada liceului. Avem 2 copii mici, din care unul de doar cateva luni. Recent am descoperit un adevar crud: de cel putin 2 ani (atat am putut verifica) sotul meu suna la servicii de “escorte”. La inceput a negat ca ar fi sunat dar ulterior, pus in fata dovezilor, a recunoscut dar a spus ca doar a sunat si nu s-a intalnit cu nici una dintre fetele respective. S-a jurat pe tot ce are mai sfant ca e asa. Are un stil extrem de convingator (cred ca aproape crede si el ce spune) incat aproape ma face pe mine sa ma simt vinovata ca il banuiesc. De-a lungul anilor am mai avut banuieli de infidelitate dar mereu am ales sa il cred pe el care spunea ca eu sunt “nebuna daca pot crede asa ceva”. Nu am avut niciodata timp sa cercetez in amanunt si cred ca am considerat ca e si el ca mine si isi respecta pactul de sinceritate pe care l-am facut la inceputul relatiei noastre: “orice ar fi ne spunem spunem si vedem de acolo ce facem”. Acum simt ca viata mea se prabuseste ca un castel din carti de joc. Nimic din ce am crezut nu mai pare real. Am incercat sa il cred si de data asta, insa imi este extrem de greu cand toti mei neuronii striga sa nu il cred. In plus, in ultima vreme, are si un comportament extrem de agresiv – verbal. Este foarte nervos si intotdeauna cand ceva nu merge bine da vina pe mine (sau pe copii, dar mai rar) – desi de cele mai multe ori nu am nici o vina pt situatiile respective (daca ii dovedesc asta cu argumente spune ca sunt “piaza rea”). De-a lungul relatiei noastre am avut suisuri si coborasuri dar relatia a fost in general buna (privita din perspectiva mea). Inca un aspect: sotul meu are ceva probleme cu adictiile (nu e nimic diagnosticat, asa cred eu) si anume: a fost mare dependent de nicotina – s-a lasat acum cateva luni dupa un program inspre care l-am indrumat eu; atunci cand bea alcool (destul de rar in ultimii ani) nu se poate stapani si bea pana nu mai poate – nu se poate opri niciodata la un pahar; cafea daca bea, nu se multumeste cu una pe zi, trebuie sa bea minim 3-4; in general, orice ii place sa faca, face in exces o perioada buna; ma gandesc poate si la o dependenta de sex, sau cel putin de pornografie. Tatal lui a fost alcoolic. Pe langa toate astea, cred ca eu sufar de un pic de depresie postpartum, accentuata de comportamentul lui. Stiu ca am o problema extrem de complexa si poate sunt naiva daca imi inchipui ca o pot rezolva si merge mai departe impreuna cu acest om. Singurul motiv pentru care sunt dispusa sa incerc sunt cei doi copii minunati pe care ii avem impreuna. Intrebarea mea este: exista sanse de vindecare prin terapie?? Cunoaste cineva vre-un caz de acest in care s-a mers mai departe (cu succes) ca o o familie. Ma refer la vindecare pentru el si pentru noi, ca si cuplu. Multumesc!

se pare, din ce descrieti, ca sotul are o personalitate predispusa adictiei (probabil mostenita de la tatal sau). Cazurile de reusita sunt strans legate de vointa si perseverenta persoanei in cauza… nu exista un leac universal pt adictiei. Totul este munca si o atitudine adecvata (la fel ca in orice in viata). Incercati sa il sustineti in continuare in a se ajuta singur, in primul rand, dar in acelasi timp aveti grija si de copiii Dvs. Succes!

Este necesar ca sotul dvs. sa considere ca are o problema si sa vrea sa o depaseasca. Sau sa tina suficient la relatia cu dvs.

imi pare rau ca treceti prin aceasta etapa, imi dau seama ca va este foarte greu. solutii exista cu siguranta; au existat cazuri similare sau chiar mult mai dificile in terapie; ce trebuie sa stiti este ca orice relatie are doua capete, doua cauze intotdeauna (chiar daca proportiile sunt total diferite) si de aceea, nu puteti schimba contributia lui decat daca el doreste acest lucru (impreuna cu dvs sau/si la terapie); ceea ce puteti face in schimb este sa mergeti dvs la terapie pentru a va regasi resursele de a face fata si a depasi aceasta situatie asa cum este mai bine pt dvs, cu sau fara el. inteleg ca este mai dificil avand copiii la mijloc dar tot un terapeut va poate ajuta sa intelegeti ca nu este ok sa-i investiti cu rolul de liant al cuplului, ca un barbat poate fi tata si fara sa fie sotul mamei, asta desigur daca relatia nu mai poate fi reparata din motive ce tin strict de relatia dintre voi doi.

Va trebuie terapie la amandoi , separat sau de cuplu . Exista rezolvare. Cu increderea e mai greu.

Draga mamica, va doriti a fi un salvator. In cazul adictiilor, lucrurile nu functioneaza asa. Istoricul sotului nu il ajuta sa scape de aceasta problema de pe o zi pe alta. E vorba de o perioada indelungata, care va fi foarte grea. Pe de alta parte, eu nu il vad dorind sa scape de aceste adictii, ci doar sa inlocuiasca una cu alta, deci va fi cu atat mai greu. Puneti-va pe dvs pe primul loc. Pe dvs si copiii dvs. Pana la urma, e atat de important care ii e ultima dependenta? Important e ca vedeti lucrurile foarte clar si ar trebui sa actionati la fel de clar. Problema este extrem de complexa si nu trebuie sa actionati la suparare sau din pripa. E nevoie de consiliere de lunga durata, in primul rand a dvs, ca sa stiti cu adevarat cu cine si ce va luptati, apoi a dansului, si asta fara sa va puneti vreo secunda in pericol. Amandoi aveti nevoie de ajutor.

Problema este la el si este una care nu poate fi rezolvata fara ajutor profesional. A inlocuit o adictie cu alta, cand avem de-a face cu un organism dependent, e nevoie de multa munca si ajutor specializat daca persoana in cauza doreste sa se vindece, daca nu, va continua mereu sa tot inlocuiasca o adictie cu alta. Acum, important este ceea ca va doriti dv pt sine si copiii dv. Daca va doriti sa rezolvati problemele si sa mergeti mai departe impreuna, atunci e nevoie de multa rabdare, intelegere insa mai intai de toate, este nevoie ca sotul sa constientizeze, sa accepte ca are o problema si sa doreasca sa faca ceva in acest sens. Daca el nu doreste si nu actioneaza in acest sens, dv nu puteti face prea multe, din pacate. Poate reusiti sa-l convingeti de realitate si de faptul ca are nevoie de ajutor si atunci incepeti impreuna un demers in acest sens.