Mesaj:
Buan seara.
Va scriu din dorinta de a rezolva o problema delicata la locul de munca.
Am 49 ani, sunt divortata si am un copil de 13 ani.
Ma chinuiesc de mult timp (de la moartea parintilor acum 5 ani)cu costurile familiei.Lucrez dar banii sunt putini, credit la banca,tatal copilului nu plateste nici putinul care i s-a stabilit de instanta cuvenit copilului.
E greu, dar nu ar fi nimic daca la serviciu nu as avea niste colege care au chip de om si suflet de…
Sunt invidioase, barfitoare(barfesc sotia sefului meu direct-managerul societatii, barfesc alti colegi care nu le tin barfa – barfesc prietenele lor care au copii dar ca si mine au avut nesansa de a avea familii dezbinate)iar mie nu imi convine in general barfa.
In putinele clipe cand se discuta si lucruri care tin de societate si problemele vietii actuale, cand se fac glume sau cand se discuta despre adevaratele probleme legate de servici, se fac ca nu aud ce spun si eu chiar daca ideea mea e ok,sau schimba subiectul si incep sa discute de soti , prieteni, amanti…cheltuieli in excursii si restaurante, sau incep sa discute de tipe care se imbraca oribil si au pretentia sa fie respectate, adica orice numai sa-mi inchida gura si sa nu pot sa-mi exprim ideile.E vorba de colegele femei, ca la colegi nu constat aceasta atitudine. Eu ca om, inteleg ca vor sa ma cam elimine din anturajul lor pe care oricum eu nu l-as agrea dupa cate mi-au facut, ca nu cumva sa ajung sa fiu apreciata si sa stau cat se poate sub comanda lor ceea ce nu prea se poate. Iar in plus, sefa din compartimentul economic m-a jignit atunci cand lucrand intr-un program pe calculator am rugat-o sa ma lamureasca sa pot intelege si eu ceea ce fac nu sa-mi spuna doar "stai ca-ti corectez eu" – bun am intrebat, acum corectati dvs., maine la fel si eu cand voi invata sa utilizez corect programul? O, ce atatea intrebari, ai gresit si tot tu vrei sa fii deasupra? Esti un nimeni…si a plecat bombanind ca pot s-o barfesc cat vreau. Puteam sa-i spun ca nu e chiar atat de importanta dar cu prietenele ei de "hoarda" chiar ce puteam sa spun? Am plecat atunci intrebandu-ma daca exista Dumnezeu si de ce nu se arata? Pasii m-au purtat cu greu spre casa, chiar nu stiu cum am ajuns. Ma intrebam ce s-a intamplat? Oare in mintea ei ma considera o amenintare la adresa sotului pentru ca eram singura(divortata)? Ma intrebam daca stia ca una din colegele ei de "hoarda"o facuse vaca, ma intrebam daca chiar stie ca sunt oameni (foste colege ale ei)care intreaba de ce este asa de increzuta ca nu-si cunoaste cu adevarat meseria?
In general, ma cufund in munca dar nu poti sa fii asa doar un robot, stiu ca orice as face(am incercat sa o fac si pe prostul – si nu a fost greu sa ma apostrofeze ca sunt si baba (?!)si nu fac aprecieri corecte). Deci daca as gasi un alt loc de munca, sincer cred ca nu m-as uita in urma , dar nu e usor in ziua e azi cu aceasta. Intrebarea mea este – cum poti relationa normal cu asemenea colege "daruite" de soarta? Managerul firmei este un om echilibrat dar s-ar necaji destul de rau daca ar vedea si ar sti fata reala a lucrurilor. Din cauza faptului ca am ajuns sa le evit pe cele 3 colege minunate seful crede ca nu sunt voluntara dar ele in frunte cu sefa – directorul economic se dau mari ca ele pot rezolva tot ce e in plus, eu daca intreb cu ce sa le ajut spun ca nu au nimic dar se plang ca primesc tot felul de alte sarcini. Problema e ca se duc la seful si cei care nu le sunt in anturaj sunt discutati de ele, ca nu-si fac bine treaba asa ca primesc noi sarcini, apoi se plang ca ar trebui sa le cresca salariul. Va rog sa ma invatati cum trebuie sa te comporti in astfel de cazuri. Pentru ca sincer, eu, simt ca imi pierd toata increderea in viata si in oameni.
Toate bune va doresc,
Cu stima,
Eli

Nimeni nu te iubeste cand tu nu te iubesti pe tine https://www.facebook.com/photo.php?fbid=847997578547237&set=pb.349283161752017.-2207520000.1405068026.&type=3&theater

sunteti din Bucuresti? puteti trece pe la cabinetul nostru (gratuit) si discutam in persoana. Aparent sunt mai multe aspecte de acoperit iar in scris este mai greu sa fim ‘coerenti’

Pe linga sfatul domnului Botezat (sunt absolut de acord cu cele spuse de domnia sa! – sunt mai multe elemente ale problemeie, de lamurit…), poate puteti citi o carte despre "Cum sa te porti cu oamenii dificili" (exista mia multe pe tema asta, nu-mi vine in minte acum nici un autor, concret….) – poate va dau niste idei referitor la atmosfera de la locul de munca. In rest, pe scurt, stiu din experienta ca doar un singur lucru este eficient (pe moment, asta pina cind ajungeti la un consultant…): ATACUL (verbal !!!) la PERSOANA, DIRECT, fara ocolisuri… dar intre patru ochi…:) – Violent, asa, ca sa le fie frica sa va mai admonesteze in public… sa se gindeasca de 10 ori, inainte de a casca gura impotriva voastra, in public…:) – atingeti-le FARA MILA acolo unde le doare mai tare, si SAVURATI MOMENTUL!!!! – face mai bine la autorespect si la cresterea stimei de sine, decit orice alta terapie…:) – Succes!

Sunt de acord cu Doamna Aniela.Cartea”Cum sa te porti cu oamenii dificili” va poate ajuta enorm,scriitorul este Francois Lelord si Christophe Andre’ editura trei,incercati s-o gasiti,cumparati,nu costa mult….Succes!!!!!!!!!!!!