Mesaj:
Buna ziua , ma numesc Daniel am 23 ani si cred ca am nevoie de ajutorul dvs sa imi raspunde-ti la o intrebare daca binevoiti . Dupa cum spuneam ma numesc Daniel am 23 ani , prietena mea are 20 suntem impreuna de 2 ani si jumatate iar de 2 luni ne-am decis sa ne mutam impreuna , ea fiind primul an la facultate iar eu muncesc. Parintii nostrii stiu de relatie si sunt deacord , se cunosc si intre ei adica s-au intalnit pastreaza legatura nu este niciun fel de problema . Noi ne iubim foarte multe si ea pe mine si eu pe ea ..dar de vreo 2 zile sa zic asa parca ma simt ca intr-o cusca nu stiu exact cum sa spun . Parca m-am saturat de relatie , de viata de cuplu . Parca imi e dor de viata de dinainte adica sa merg la munca dar sa nu trebuiasca sa ma gandesc ca o sa iau salariul si o sa trebuiasca sa platim chiria , intretinerea , sa cumparam mancare , sa ne gandim oare ce facem de mancare etc. parca mi-e dor sa nu trebuiasca sa mai dau explicatii unde am fost ce am facut desii intr-o relatie mi se pare absolut normal ca parteneru sa stie toate lucrurile aste . Mi-e dor sa ies pana in oras sa cumpar ceva si sa nu mai trebuiasca sa dau mesaj vezi ca merg sa iau paine ( am dat un exemplu ) parca vreau viata dinainte cand din salariu mergeam puneam un bilet la pariuri , imi luam o sticla de suc , ieseam cu prietenii la o bere …cand ies in oras sa nu trebuiasca sa vbesc prin mesaje sa nu primesc mesaje de genu " mai stai ? " cand primesc o cerere de prietenie pe fb de la o alta fata sa nu trebuiasca sa dau explicatii cine e sau ca nu am nicio treaba cu ea si e doar o fosta colega de munca. Ma simt ca tatal meu care merge la munca si vine acasa si asta e tot . Asta e viata lui si eu nu ma simt inca pregatit doar pt atat . Nu vreau sa ma despart pt ca sa pot iesii sau vorbi cu alte fete pur si simplu nu mai vreau nici macar sa vorbesc cu o fata cel putin un an ..vreau sa fiu singur sa fac ce faceam inainte fara explicatii fara sa ma intreb daca se supara daca fac chestia asta . Dar in acelasi timp o iubesc enorm si nu vreau sa o fac sa sufere si stiu ca daca ne-am despartii ar suferi enorm si sincer nici nu cred ca ma pot desparti de ea fiindca si eu o iubesc enorm de mult . Nu sunt pregatit de responsabilitatile vietii de cuplu sau nu stiu care sa zic ca e problema..Dupa cum am spus si mai sus ma gandesc aa iar tre sa platesc chiria iar tre sa platesc cheltuielile iar tre sa luam mancare dar oare ce facem de mancare …Nu stiu ce vreau . Va mutumesc anticipat pentru raspuns.

Bine ai venit in lumea barbatilor frate.Majoritatea gandesc asa ca tine.Sincer sa fiu si eu astept raspunsuri competente la problema ta.E o situatie actuala,care daca ramane neconstientizata ,cauzeaza multe probleme.Unele guri ar spune ca nu te ai maturizat suficient,insa eu cred ca nu e vorba despre acest lucru pentru ca multi simt asta mintindu se singuri.Sustin aceasta postare interesanta si propun dezbateri pe tema asta!

Mi-a placut raspunsul lui Alex Glazy. Se pare ca problema este des intalnita. Va pot oferi un punct de vedere in aceasta situatie. Din cele scrise de tine eu inteleg, de cand v-ati mutat impreuna, s-a produs o anumita simbioza intre voi, contopire care nu permite pastrarea individualitatii personale. Acesta poate fi o gresala in relatia de cuplu pentru ca aceasta poate duce exact la ceea ce descri tu. Fiecare partener are dreptul la intimitate, la lucruri si actiuni personale, necontrolate de celalalt. Frica este cea care se afla in spatele controlului acceptat sau neacceptat. Sufletul tau urla dupa recapatarea individualitatii. fiecare partener este diferit si unic in felul sau in acelasi timp se completeaza cu celalalt.

In acelasi timp pot vedea o neasumare a urmatorului stadiu de evolutie intr-o relatie, ceea ce trai in doi. ))))))))))))) Oricum felicitari ca esti constient de toate acestea, cauti sa intelegi si mai mult, cauti ajutor.

Eu nu cred ca este o problema specifica barbatilor. De multe ori oamenii cred ca a fi partener intr-o relatie inseamna a renunta la timpul lor personal, la relatia cu ei insisi. Poate ca acest lucru functioneaza pe termen scurt insa in timp partenerii ajung sa se simta sufocati de relatie. Nu pentru ca nu ar mai avea sentimente pentru partener ci pentru ca simt ca nu mai au spatiu personal. O relatie vine cu beneficii dar si cu responsabilitati care insa pot fi asumate intr-un mod constructiv.Va recomand sa mergeti la o terapie de cuplu pentru a intelege cum sa va gestionati relatia in mod armonios. Succes!

Daniel, nu ar trebui sa fii parte la asa ceva decat in momentul in care alegi cu toata inima asa ceva. Chiar daca o vei face sa sufere e mai bine sa-i spui acum ce simti decat sa faci un compromis imens cu tine insati si sa accepti ceva de care sufletul tau nu e tocmai incantat. Oricum daca vei continua asa si vei ramine "sacrificandu-te" pe altarul "iubirii" ea tot va simti asta, daca e sincera cu ea insasi. O solutie ar fi sa incerci sa stai de vorba cu ea, sa va separati o perioada asigurand-o ca o iubesti cu toata inima, dar afirmand cu fermitate ca simti ca nu esti pregatit inca pentru asa ceva. Daca va avea intelegere, rabdare si iubire va intelege si te va astepta o perioada pina te vei simti cu adevarat pregatit pentru un asa pas in relationare. Pina atunci nu te obliga nimeni sa renunti la libertatea ta. Libertatea in relationare nu presupune compromis.

de acord cu doamna Doina Zamfirescu, o relatie sanatoasa este ca un dans in care exista suficient spatiu si pentru amandoi si pentru fiecare; nu poti darui ce ai mai bun partenerei daca nu ai suficient spatiu de unde sa-ti incarci resursele pe cont propriu… cred ca cel mai bine ar fi sa incerci sa negociezi aceste nevoi cu partenera ta (poate chiar vei avea surpriza ca si ea sa simta la fel) iar apoi sa gasiti impreuna o modalitate de a satisface aceste nevoi. inteleg nevoia de spatiu personal dar ma intreb totusi, daca te-ai fi mutat singur undeva in chirie, nu ai fi avut aceleasi griji legate de chirie, plati si mancare?…

eu ti-as sugera niste sedinte de dezvoltare personala. Este un moment important din viata noastra (atat femei cat si barbati) si merita explorat in profunzime… si nu online. Succes!

Nu cred ca sentimentele dintre voi au vreo legatura cu aceasta problema. Pur si simplu ati luat o decizie din care a rezultat o mare schimbare pt amandoi si e posibil sa nu fiti inca pregatiti pt asta. Depinde de voi cum reusisti sa va adaptati unul cu celalt, iar pt asta aveti nevoie de multe discutii sincere si deschise unul cu celalalt. Poate v-ar ajuta si cateva sfaturi din partea parintilor, care au trecut deja prin asta sau chiar al unui psiholog. Rabdare!