Mesaj:
Buna ziua!
Inainte de toate, imi cer scuze sincer ca va abordez in felul acesta,mi s-a intamplat ceva incredibil, ceva care ma dus in pragul unei depresii puternice din care nu mai vad nici o scapare. Va relatez cat pot de scurt, sunt casatorita de 32 de ani si 4 luni, am avut o viata de cuplu mai mult calvar decat fericire ,dar am acceptat-o datorita educatiei primite(eu de la varsta de 6 ani am fost pusa sa citesc, sa muncesc in gradina la ceapa,usturoi, arpagic si apoi la varsta de 9 ani la cresterea fratelui meu, ca mama avea serviciu.Mentionez ca am crescut la tara pana la varsta de 15 ani, cand am trecut la liceu. Pot spune ca nu am avut decat 3 prieteni, ultimul fiind sotul cu care mi-am inceput si viata sexuala, dar care a fost si inca este unicul barbat din viata mea. In momentul cand a fost sa ne casatorim eu l-am iubit din suflet si pot spune ca desi nu mai merita nimic din partea mea la modul cum s-a purtat si cum se poarta inca am sentimente fata de el spre rusinea mea. Mentionez, ca inca actualul sot a fost un consumator de alcool impatimit, un impatimit al jocurilor de noroc si cu toate astea am stat langa el, am muncit pana la epuizare, ganditi-va ca timp de 10 ani el nu a adus acasa nici 1 ban, am facut o firma impreuna cu un asociat, acela s-a saturat si s-a retras, m-a luat alaturi de el, mi-am pus toata ambitia si am aratat ca „suntem” (desi eu am fost numai singura) capabili, sunt cunoscuta si respectata de toata lumea de vaza din oras, dar in momentul de fata nici asta nu ma mai ajuta si nu-mi pot reveni din acest cosmar. Mi s-a intamplat sa ma imbolnavesc dupa trei ani de surmenaj, mama sotului s-a imbolnavit de dementa grava a trebuit sa ma ocup de dansa, sotul a refuzat sa mearga la ea, spunand ca aia nu este mama lui, el nu o stie asa, eu nu puteam s-o las asa. Acum doi ani (2 oct.2012), l-am dus de urgenta la spitalul Fundeni unde am o prietena foarte buna medic, intr-o stare grava, are diabet,are probleme cu inima, ciroza hepatica cu ascita si rinichii nu functionau decat 65% si trebuia operat urgent la colecist ptr.ca i se urcase pietrele la canalul coledoc. Operatia a durat putin, numai ca dr Brasoveanu cand a iesit mi-a spus sa ne rugam la Dumnezeu sa scape ca problema mare era la rinichi, a stat la aparate 3 zile, dupa care si-a revenit si a fost trecut pe sectie, in tot acest timp am fost alaturi de el, nu am plecat decat la wc Dupa toate astea a decedat si mama lui (8.oct.2012), m-am ocupat de inmormantare, el neputand participa ca era operat. Cand a inceput sa se simta mai bine s-a apucat de bautura iar, si in luna martie l-am dus singura cu masina la Fundeni mai mult in coma, nu urinase de 3 zile jumătate (mie nu mi-a spus nimic, eu l-am vazut cazand si nemaiputand sa mearga), era foarte umflat, nu se putea tine pe picioare si vorbea aiurea. Tin sa specific ca este un om foarte dur si incapatanat si niciodata nu accepta sa faca ce era bine ptr el. In timp ce ma apropiam de spital am sunat, am fost asteptata la urgenta, a fost pus la aparate si bagat la dializa cu risc, unde dr.Tacu Dorina, un medic deosebit, l-a readus la viata. In urma tuturor acestora aratate mai sus nu stiu ce s-a intamplat cu el, ma crede cel mai mare dusman al lui (probabil unde i-am salvat viata si am fost alaturi de el). Anul trecut in nov. Am fost si am facut curatenie la apartamentul de la serviciu unde am racit foarte rau la plamani si am facut pneumonie de 3 ori, nu am mai avut imunitate de loc. Doresc sa specific ca firma in momentul cand am ramas acasa, nu avea nici o datorie, nici un imprumut, era cu platile la zi si avea si bani in cont. Eu am lipsit o perioada cum am spus mai sus din cauza ca am fost bolnava, iar in momentul cand am ajuns la serviciu parca a vazut cel mai mare dusman, a inceput sa se poarte cu mine foarte urat de fata cu cele doua angajate, pe care eu le-am ajutat foarte mult ptr. ca asa sunt eu, iar acum sa aflu ca i-au spus numai minciuni, pe care i le-am demontat atat in fata lor cat si a lui cu dovezi, dar nu vrea sa auda nimic, ba din contra mai nou am inteles ca a facut cerere la mediator ptr.divort. Va spun din suflet ca am ramas bulversata, m-a lasat fara serviciu sunt in somaj, sunt foarte multe de spus, dar in special vreau sa mentionez ca nu am avut nici o discutie sau cearta cu el, totul a venit din senin pentru mine, la el nu stiu decat ca i-a medicamente chinezesti pentru potenta de ceva luni, tinand cont ca el de aprox.10 ani este ipotent, dar eu nu am facut niciodata discutie ref.la acest caz, am crezut ca asa este normal intr-o familie, respectul (este singurul barbat din viata mea). Sunt sunata ca tot timpul este vazut cu una din angajate care are 39 de ani si nu are absolut nimic (casa, masa cum vine vorba), a despartit case si traieste cu diferiti barbati, credeti-ma ca efectiv iau sedative ca sa pot dormi, am slabit intr-o luna 22 kg.Incerc sa nu mai ies, ptr.ca orasul este mic si de cate ori ies aud cate ceva, sau sunt intrebata despre ei doi si credeti-ma nu ma simt bine.Imi cer scuze ca sigur in momentul cand am scris, ca sa spun mai multe cred ca am devenit si incoerenta. Va rog din suflet sfatuiti-ma ce sa fac, am momente cand efectiv nu mai gandesc corect si sunt in stare sa-i fac ce e mai urat, dupa care ma gandesc la bunul Dumnezeu, citesc rugaciuni si ma mai calmez. Imi este foarte greu, dintr-o femeie foarte activa sa stau acasa in somaj.
Multumesc anticipat pentru sfaturi!
Liliana D.

imi pare foarte rau pt situatia Dvs. si nu va pot dori decat taria (cum ati avut si pana acum) de a merge inainte si face ce este de facut. Din punct de vedere profesional pot sa va asigur ca sotul Dvs este un om bolnav psihic si ar avea nevoie de ajutor specializat (desi nu cred ca ar accepta). Toate acestea nu inseamna ca sunteti obligata sa ramaneti in aceasta ‘casnicie’. Luati un avocat, vedeti ce va consiliaza si iesiti din acest mediu! Se poate, succes!

Cred ca este timpul sa va ganditi si la dvs., mai ales ca toata viata ati facut servicii pentru altii. Oricat de dureros ar fi, sotul dvs are dreptul sa-si aleaga modul in care traieste (sau sfarseste). Luati in considerare partea buna din toate astea: el nu mai doreste serviciile dvs, si a luat aceasta decizie pentru el. Respectand-o, va recuperati libertatea, viata proprie si dreptul de a lua decizii pentru dvs. Luati problemele pe rand: apelati la un avocat, gasiti-va un loc de munca unde sa va placa ce faceti si luati-o de la capat. “Gura lumii” nu ar trebui sa conteze mai mult decat linistea si sanatatea dvs., oricum nu puteti multumi pe toata lumea. Acceptand sa va luati in maini propria viata, si sa va ganditi in termeni de “eu” si nu de “noi” dati dovada de curaj in a accepta provocarile vietii si de a invinge. La nevoie, puteti apela si sprijinul unui psihiatru (ca sa nu luati sedative “dupa ureche” ) si la un psihoterapeut care sa va sustina in acest proces. Curaj!

Sfaturi nu cred ca aveti nevoie! Sunteti o femeie inteligenta si puternica care ati trecut prin multe. Stiti foarte bine ce va doriti. Ce nu stiti si nu constientizati este capacitatea dvs.de a lua decizia corecta datorita confuziei in care sunteti (bulversata!). Poate ca o vizita la un psiholog v-ar ajuta sa va puneti gandurile si prioritatile in ordine ca sa puteti lua hotarari corecte pt.dvs.si pentru cei di jur. Pana una, alta, propuneti-va cate o mica bucurie pe zi si un gand bun indreptat spre Divinitate.