Mesaj:
Buna!
Sunt Maria am 38 ani si casatorita de 18 ani, avem 2 fete de 17 si 11 ani. Copilaria mea a fost ok, in sensul ca am avut prieteni multi ,ne-am jucat, am invatat ,am avut vacante frumoase am vizitat multe in tara, dar si momente neplacute ca scandale si violenta intre parinti mei ,dar zic eu nu foarte grave si nu dese, pt ca in perioada aia cam asa cred ca era cam in toate casele.problema mea e cu sotul meu.am terminat o facultate in urma cu 10 ani. Nu mai stiu care este problema ,dar in timpul casniciei am avut si eu parte o singura data de violenta fizica ,dar de verbala non stop. Are timpbrul vocal foarte ridicat ,se enerveaza foarte repede ,din orice, pt orice sunt eu de vina. Cand mergem la o petrecere ,la intoarcere ne certam mereu :nu am dansat bine, nu m-am imbracat bine, nu am vorbit bine,etc. Lucrez de cand m-am casatorit ,momentam am un servici la stat,dar pe linga il ajut si pe el in afaceri. Toate reprosurile astea in timp s-au acutizat si acum fac alergie la tu nu faci, din cauza ta….asa se vorbeste…etc. pe langa toate e si gelos, nu am voie sa vorbesc nici macar la telefon cu un barbat, nu zice ca nu am voie, dar reproseaza mereu, ti-a placut sa vb cu ala,…….toata viata mea a fost un repros. M-a inselat in urma cu catva ani cu o fata si mi-a recunoscut atunci, am trecut peste si am incercat sa nu reprosez ,dar in anumite duscutii aducand vorba despre asta nu mai vrea sa recunoasca ,zice ca nu mi-a zis el asa ceva, ca visez eu si ma enervez foarte tare cand vad ca minte.a mai avut o tentativa si l-am prins si tot asa am trecut peste. Sufletul meu e confuz si greu. Incerc sa trec peste doar de dragul copiilor ,incerc sa salvez dar fiecare zi imi aduce un repros. Pana acum incercam pe cat pisibil sa nu zic nimic cand era nervos ,sa nu auda copii cearta ,am tot tinut in mine tot. Acum ma ingrizoreaza starea mea in sensul in care am inceput sa ma izolez sa fiu cam suparata tot timpul, nu prea stiu sa rad,am uitat si cu copii ma comport destul de rece din cauza asta sunt foarte introvertita. Parca nu am incredere in nimeni sa ma descarc.am avut in urma ca cateva luni si ganduri de sinucidere il amenintam ca o sa scape de mine si apoi va fii bine pt el .va scapa de o pacoste.sunt o femeie care pe primul loc pune familia ,iar pe 2 pe ea.sunt trup si suflet pt el si copii,as face orice sa fie ei bine la sufletul meu nu ma gandesc.probabil am ajuns la extenuare ,muncind si foarte mult si neavand mici pauze de relax.oare ce sa fac sa pot trece cu bine si sa devin aceeasi Maria plina ee viata si cu zambetul pe buze tot timpul.Legat de viata sexuala odata sau de 2 ori pe saptamana dar din partea mea nu e nici un feeling,e asa doar de…..

Maria, faptul ca ai 38 de ani, o casnicie de 18 ani (toxica, dar indelungata) si 2 copii, nu inseamna ca viata ta s-a sfarsit si ca singura iesire este sinuciderea..A pune o limita unor comportamente abuzive, a iesi dintr-o situatie care te imbolnaveste sunt inca optiuni demne de luat in seama. Inca existi ca fiinta umana si ca femeie, deci ai dreptul sa traiesti asa cum vrei tu, nu cum vor altii. . Aminteste-ti si ca ai dreptul sa Traiesti, nu doar sa existi cu gandul la nefiinta. Nu faci un bine copiilor daca ii feresti de realitate, ei stiu oricum ce se intampla, vad, sufera si tac la randul lor; iar din asta invata ca asa trebuie sa arate o casnicie, si probabil vor face la fel in viata lor de adulti. Vorbeste despre tine, cere ajutor familiei sau prietenilor, cauta un psihiatru si un terapeut, poate si un avocat, nu pare a fi mare lucru de salvat in casnicia asta, dar pentru copii si pentru Viata, ai alegerea de a te salva pe tine insati. Mult curaj, mai sunt inca in lumea asta oamenii care te pretuiesc si care au nevoie de tine!.

singura problema este ca se creeaza un cerc vicios: vreau sa imi protejez copiii de suferinta ramanand tacuta intr-o relatie abuziva care ma transforma intr-o persoana care nu mai poate fi o mama buna pt copiii ei si tot asa… Dvs stiti ce aveti de facut; poate ca lipseste doar curajul. Succes!

Draga mea, poate ca e de dorit si pentru tine ca el "sa scape de tine", insa gandeste-te la varianta optima ca doar el sa scape de tine, nu si fetele tale, nu si parintii tai, nu si prietenii tai, nu si colegii tai, si nu chiar tu insati. Universul are mai multe elemente; el este doar unul minuscul. Cu alte cuvinte, universul nu se compune doar din el. In plus, el are dreptul sa aiba pareri, chiar si pe cele negative, insa tu ii dai mai multe drepturi, chiar si cel de a te abuza (si verbal, este tot un abuz). Referitor la parerile negative, nu reusesc sa inteleg cum o parere (imateriala) te pote transforma efectiv in persoana pe care el crede ca esti. Nici chiar el, ca si persoana, nu are atata forta sa te transforme in ceea ce spune ca esti. Deci tu, esti cu totul altceva decat iti arata el. Daca ai fi asa cum spune el, ar vedea toata lumea, nu doar el. Asa ca poti folosi drept oglinda si alte persoane. De asemenea, el are dreptul sa aiba standarde; dar asa cum el are acest drept, toti il avem , in acelasi timp. De aici rezulta ca standardele lui nu sunt universal-valabile. Oare de ce te lupti sa atingi standardele lui? Si daca nu reusesti sa le atingi, oare de ce e asa mre suparare? Este o cursa contra cronometru in a ajunge la limita superioara impusa de un om? Este acest om etalonul OMULUI?Tu ai o anumita individualitate care te deosebeste atat de sotul tau cat si de alti oameni. Ai felul tau propriu de a vorbi, de a interactiona, de a te comporta, etc. Nu e absurda cerinta sotului ca tu sa devii cineva diferit de propria individualitate? Nu e absurd ca tu sa te superi ca nu poti fii acea persoana, de dragul de a-l multumi pe el sau de dragul decibelilor mai scazuti in casa? Copiii tai ar fi mai multumiti cu o astfel de mama? Si, ca veni vorba despre copii, sa stii ca acum ei se afla la varsta la care au nevoie mai mult ca oricand de modele. Vei fi multumita cand istoria se va repeta peste cativa ani, in casniciile fetelor tale, potrivit modelului pe care il oferi acum? Ce sfat le-ai da lor, in aceeasi situatie? Cred ca nicidecum sa-si puna capat zilelor! Si daca familia e pe primul loc pentru tine, sa stii ca nici familia nu se compune doar din sot. Reorganizeaza-ti prioritatile si aminteste-ti de valorile tale si de nevoile tale. Daca tu nu esti bine, asta se va rasfrange in toata familia. Iti doresc minte limpede.

Draga Maria , esti o femeie tanara , mai ai multe de primit si de oferit. Din pacate , traiesti intr-un abuz emotional alaturi de partenerul tau , tatal fiicelor tale ceea ce te-a distrus sufleteste. Insa , cred ca e momentul sa te gandesti la tine in primul rand , pune-te pe tine pe locul 1, pt. ca doar astfel poti sa fii o mama buna pt. fetele tale , un model, doar astfel le poti fi de folos , ocupandu-te de tine. Asta inseamna ca trebuie sa intelegi ca esti o femeie capabila , draguta , inteligenta , care se poate descurca in orice situatie si sa incepi sa te comporti ca atare. Adica , , Maria , sa nu-i mai permiti sotului tau sa te trateze fara respect , sa te domine. esti sotia lui , partenera lui , nu o entitate de categorie inferioara. Se pare ca a reusit sa te indeparteze de el , pari detasata , deci poate ca e momentul sa te gandesti daca mai doresti sa continui o casnicie care nu-ti mai aduce nici un fel de beneficiu si bucurie. Sa nu cazi in capcana lui , in care va spune multe , de la "n-o sa te descurci" pana la "ti-ai gasit pe unul" , sau ca nu-ti va lasa fetele , sau pe ce mica , etc. Si nici in eterna scuza "stau pt. copii" . fetelor nu le face bine sa traiasca intr-un mediu ostil , in care invata sa fie submisive, sa fie obediente in fata unui barbat . Ai sansa sa-ti poti lua via ta in propriile maini , si sa indraznesti sa-ti faci planuri de viitor. Doar la viata sa te gandesti , Maria.Ai grija de tine , si mult curaj !