Mesaj:
Buna ziua,
Ma numesc Alexandra,am 22 de ani. Am absolvit facultatea de Științe Economice,specialitatea managemnt.
Sa va spun câteva cuvinte despre mine. Am o fetița de 2 anisori, iar in Ianuarie urmează sa vina pe lume si un baietel.
Așadar,sunt casatorita,cu omul care mi.a schimbat viata.De 8 ani suntem împreuna,casatoriti de 2.Nu vreau sa intru in detalii despre povestea noastră,doar dacă imi veți răspunde si ma veți intreba.
Bun,ideea este in felul următor,sunt dependenta de el,si din punct de vedere material,dar si in viata de zi cu zi.El are anumite pasiuni cum ar fi pescuitul si vanatoarea,acum eu nu sunt de acord cu plecarile lui,chiar dacă pana acum au fost rare,de acum încolo vor fi mai multe pentru ca urmează sa isi ia permisul de vânătoare.
Dupa absolvirea liceului,ne.am mutat împreuna,si timp de 1 an am făcut absolut tot împreuna,mergeam cu el peste tot,la munca,căci are firma lui,si oriunde avea treaba.In timpul asta am stat amândoi într-un apartament frumos făcut dupa placul nostru.Insa de cand a venit fetița pe lume,ne-am mutat la părinții lui,asta e o alta poveste.
Cu ce vreau sa ma ajutati,cu un sfat desigur! Ce sa fac sa nu mai fiu asa dezamagita cand pleacă el undeva? Nu suport ideea asta cand aud ca pleacă mi se întoarce lumea pe dos.Exista o urma de neincredere?,nu sunt multumita nici de aspectul meu fizic,bine acum știu ca e din cauza sarcinii.Dar si asa in general. Tot timpul cand pleacă ne certam,si imi spune ca s.a saturat de comportamentul meu.Dar ce sa fac sa nu mai fiu asa? Nu am zis sa nu se ducă,deși se vede ca nu imi convine!Am o problema cu treaba asta, realizez…Va dați seama ca înainte nu eram asa,sa fie o depresie post natală? Nu cred pentru ca imi iubesc copilasii mai mult decât orice pe lume,sa fie din cauza ca stam împreuna cu părinții lui?La început Mentionez ca nu am fost de acord,insa m.am obișnuit cu ideea.Ar trebui sa învăț cumva sa ma obisnuiesc si cu pasiunile lui? Eu nu am niciuna,si nici nu imi arde pentru ca trebuie sa imi cresc copilasii mari si frumosi!
Ei bine unde gresesc? Sunt eu de vina?
Multumesc anticipat!

Toate lucrurile astea se invart in jurul faptului ca tu nu ai o placere a ta,gen cea a sotului tau.pt el pasiunea lui e cea care il relaxeaza,destreseaza si ii da energia psihica de care are nevoie pt lucrurile importante.ii alunga gandurile negative de tipul celor pe care tu acum le experimentezi.Poti sa-ti dai seama ca sugestia mea e sa-ti cauti un "refugiu" sanatos,util si care sa te motiveze.ia exemplul sotului tau si cauta o activitate care sa te pasioneze.spor!

Ps. Acum ca esti insarcinata poti cauta cursuri din alea la care sa participi cu alte viitoare mamici.vei imbina utilul cu placutul.

Va recomand sa luati legatura cu un terapeut pentru a explora cauzele comportamentului si a gasi modalitatile potrivite pentru dv. de a gestiona astfel de situatii. Mult succes!

Daca veti face chiar TOTUL impreuna, relatia voastra se poate transforma intr-o simbioza, ceea ce nu este prea sanatos pentru nici unul dintre voi. O relatie de succes este cea in care te poti pastra pe tine insuti si atunci cand esti cu celalalt. Ar fi indicat nu numai ca tu sa-i accepti sotului aceste pasiuni, ci chiar sa iti gasesti si tu unele ale tale, pentru a-ti umple timpul.

Inteleg ca vrei sa dedici tot timpul copiilor tai, dar ai putea gasi niste activitati care fie sa le faci cu ei, fie sa te ajute in relatia cu ei. De exemplu, ai putea cauta ori cursuri care au legatura cu copiii, astfel invatand mai mult cum sa fii cu ei, ori cursuri unde gasesti si alte mamici, astfel incat sa iti faci cateva prietene-mamici cu care te mai poti vedea ocazional.

Intorcandu-ma la relatia cu sotul: este mult mai placut sa spui "vreau sa fiu fericita CU tine", decat "vreau sa fiu fericita DATORITA tie". Nu pune pe sot presiunea ca el sa fie singurul lucru din viata ta care te face fericita… gaseste si ceva ce poti face tu pentru tine astfel incat sa fii fericita. Atunci iti va fi mai usor sa-i accepti aceasta dorinta si sotului, iar el, la randul lui, va fi mult mai relaxat in relatia cu tine.

In plus, este recomandat sa ai o viata si in afara familiei, macar ocazional, deoarece familia nu va fi asa cum este acum intotdeauna. Faptul ca acum ar fi indicat sa ii accepti pasiunile sotului este un prim pas pentru a accepta si momentul cand copiii se vor mai departa de tine (ruptura care incepe la pubertate si in adolescenta). Daca tu acum incerci "sa tii cu dintii" de sot, te vei obisnui sa faci acest lucru si cu copiii, iar asta va dauna relatiei dintre voi, de-a lungul vietii.

Daca mai ai orice alte intrebari, astept sa-mi dai un mesaj privat.

Cred ca este vorba de frica de-a fi dominată. Când v-ați mutat la părinții lui aveați în subconștient această frică care acum se manifestă în comportamentul dvs. Cred că d-na sau d-soara Alina Lavrig vă poate ajuta.

Ingrijirea continua este epuizanta si poate de aici o revolta ascunsa impotriva conditiei dumeavoastra redusa la cea de dadaca, bucatareasa si mama… pe cand sotul…

Draga mea, Alexandra, Felicitări pentru realizările de pana acum : o relație cu un debut in adolescenta, concretizata cu o căsnicie, o fiica si un fiu pe drum, adică, o adevarata familie si , nu in ultimul rând , pentru studiile finalizate , chiar daca familia iti ocupa atâta timp ! Sunt aspecte din viata care s-au asternut foarte frumos pentru tine, sprijinita de o familie care iti poarta de grija : Soț , socrii, parinti . Ceea ce trăiești insa, in raport cu pasiunile sotului arată foarte clar faptul ca , tu, nu ai avut timp in a te cunoaște si a te definitiva pe tine, ca om, ca personalitate, inainte de a-l cunoaște pe el, soțul tau . Cine esti Tu ? Caută sa afli ce te reprezintă , comunica mai mult cu exteriorul, cu oameni cunoscuți cu care ti-ai intersectat viata in afara familiei: colegi, vecini, prieteni !