Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Este normal sa suferi pentru faptul ca a murit un actor pe care il urmaream dintotdeauna?
Mesaj:
Este normal sa suferi pentru faptul ca a murit un actor pe care il urmaream dintotdeauna? Nu pot sa imi intreb familia despre asta caci va crede ca nu sunt normala, si verisoara mea mi-a zis ca este o prostie, dar daca ar fi o prostie nu as suferi atat de mult. Ma trezesc dimineata si ma gandesc ca a murit atat de tanar (Paul Walker) a fost o moarte atat de neasteptata, nu stiu cum sa trec peste asta, doare, chiar doare si nimeni nu ma intelege, nu am cui sa ii spun despre suferinta mea. Daca este o prostie atunci de ce nu mai am chef de nimic si tot ce fac este sa ma gandesc la el, la bunatatea lui si la cat de incorecta este viata. Sper sa trec peste acest moment. De cand s-a stins plang in fiecare zi si nu pot sa accept faptul ca a murit. |
|||
|
|||
Este cat se poate de normal si natural sa plangi dupa moartea unei persoane la care ai tinut si de care ti-a placut mult. Si eu am trecut prin aceleasi stari cand a fost ucisa Mihaela Runceanu. Nu te nelinisti, du mai departe ce ai luat bun de la ea.
|
|||
|
|||
este normal sa suferim pt ceva sau cineva de care ne-am atasat… chiar daca este la distanta relatia… tot relatie este
|
|||
|
|||
Poate decesul respectivului actor te-a facut sa te gandesti la propria moarte. In momentul in care cineva drag decedeaza pe neasteptate, ne confruntam si noi cu propria teama de moarte. Poate ati realizat ca daca "lui", tanar, plin de viata, as in ale condusului i s-a putut intampla asta, si dvs sunteti vulnerabila. Discutati cu cineva specializat despre acest aspect, nu va jenati sa-i impartasiti toate gandurile dvs.
|
|||
|
|||
ni se intample tuturor dar nu recunoastem sau este ceva ce tine doar entru noi…..este totusi o durere in suflat care cu timpul trece….apoi ti se pare ceva normal eu am patit la fel cand a murit Sergiu Nicolaescu…apoi acum spun ca a trecut
|
|||
|
|||
Stimata Denissa, domnisoara trece prin fazele doliului si consider ca este fortata presupunerea ca se gandeste la propria existenta limitata de eternitate. Cu predictia care se va autoimplini ca vom muri ne nastem, important este sa traim frumos.
|
|||
|
|||
Din ceea ce spui este o mica problema, sincer. Este normal sa suferi dupa cineva, dar sa nu o dam intr-o extrema. Cati ani ai ? Din punctul meu de vedere, daca ai avea timpul ocupat, familie, copii, greutati etc., nu ai mai fi cerut ajutor legat de aceasta problema si crede-ma ca nu ai avea timp sa te gandesti la asa ceva, pentru ca tu nu ti-ai permite sa ai o "problema" de genul. Ai copii de crescut, rate la banca, parintii bolnavi, te-a dat seful afara de la munca si nu iti gasesti un nou loc de munca si timpul te preseaza ca nu ai bani sa iti platesti datoriile ? Astea sunt greutati si suferinte. Atunci cand ai foarte mult timp liber, mintea incepe sa iti fuga ! Cat din punctul meu de vedere, psihologic, cum vad eu, este un atasament trecator pueril. Din ce vad vorbesti despre "suferinta". Asta nu este o suferinta in adevaratul sens al cuvantului, sa fim seriosi. Decat daca ai o problema sau daca treci prin perioada pubertatii. O sa iti treaca, de la sine, cam indiferent ce ai face. Daca nu, poti consulta un specialist. Si daca deja vorbim de un specialist, inseamna ca este o problema pe care tu insati ti-ai creat-o ceea ce iarasi nu este ok.
|
Copyright © 2011 - 2024 Terapeuti.ro | Toate drepturile rezervate.