Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Am o fetita de 5 ani care refuza sa se joace cu anumite jucarii de frica ca le va strica.
Buna ziua,
Am o fetita de 5 ani care refuza sa se joace cu anumite jucarii de frica ca le va strica. Are jucarii la care tine foarte mult (laptop de jucarie pe care si l-a dorit foarte mult, insa cand a inteles ca i se vor consuma bateriile a refuzat sa se mai joace cu el; desi am asigurat-o ca le vom inlocui, tot nu vrea ) Cu plastelina nu se joaca de teama ca se vor amesteca culorile (si-a construit ea un castel din niste cuburi, i-a placut foate mult si de-atunci sunt cateva luni) Nu are voie nimeni sa treaca pe langa el, ca nu cumva sa se strice… Daca cumva cade vreun cub, parca e isterica … Plange si isi implora fratele sa i-l faca la loc… Daca vrem sa schimbam ceva prin casa (de exemplu, cumpar alt televizor, covor sau schimb aranjamentul mobilei) intra in panica… Plange, ii este frica, nici nu stiu cum s-o abordez ca sa o linistesc… Sunt cumva simptomele unei boli psihice?… Multumesc anticipat! |
|||
|
|||
Buna ziua! La prima vedere simptomele pe care le descrieti sunt de natura obsesiva. Pare a fi un copil care se confrunta cu o anxietate puternica, va recomand sa luati legatura cu un psiholog.
|
|||
|
|||
Nu doamna, nu sunt simptomele unei boli psihice ale copilului, mai de graba sunt ale noastre !
Din ceea ce descrieti, rezulta ca, de fapt copilul dumneavoastra este foarte sensibil la orice stimul de ordin material, asa ca delicatetea ei vis-a vis de lucruri/obiecte o stare de fapt asupra careia dumneavoastra ca parinti va trebui sa decideti acum. De fapt, totul poate fi explicat exact in aceeasi ordine pe care o expun: SPIRITUAL;INFORMATIONAL;ENERGETIC,fiica dumneavoastra este perfect " normala" ,prin tot ceea ce face, nu face altceva decat sa va apere de ceea ce nu va doriti. Cu stima, |
|||
|
|||
Sint putine detalii legate de familie. A fost vreodata certata de cineva important (parinte, bunic) ca strica jucariile ? Ce conceptie aveti in familie despre ordine si curatenie ?
|
|||
|
|||
Parerea mea este ca lucrurile nu ar trebui lasate asa, nu trec de la sine, consultati un psiholog.Este important de stiut cand au inceput toate astea, a coincis acel moment cu ceva ce s-a intamplat in familie?Poate un deces, poate ceva ce a fost tradus de ea ca pierdere ?
|
|||
|
|||
Si eu cred ca depinde de atitudinea parintilor in situatii similare. Daca atunci cand se afla alaturi de mama sa la o plimbare, vede o balta, intinde piciorul sa atinga apa, iar parintele are o atitudine "catastrofala", verbala si non-verbala, atunci exista posibilitatea ca acesta intr-o alta situatie in care apare elementul – apa, copilul sa aiba o reactie exagerata (pentru ca in situatia precedenta ceea ce a inteles el de la parinte a fost pericol). Invatam prin imitatie si avem tendinta de a aprecia stimulii externi in functie de sabloanele deja existente in mintea noastra.
|
|||
|
|||
Raspuns mama: fetita nu a fost certata ca va strica jucariile niciodata , ea are o grija deosebita de ele , daca se strica ceva e foarte afectata. Cat despre anxietate , ea a fost prezenta tot timpul …de la 6 luni a manifestat o teama fata de persoanele straine ( am cautat pe net si am vazut ca exista la copii o fobie fata de straini) , plangea pana pleca persoana respectiva din casa ….nu a fost sociabila cu copii si adultii pe care nu-i cunoastea ( vecini , rude mai indepartate ) pana acum un an ( pana la 4 ani )…. a mers la gradinita la 3 ani si 6 luni , un an de zile a refuzat sa se aseze la masuta cu ceilalti copii din grupa , a stat pe un scaunel in fata clasei langa educatoare, refuzand sa manance sau s a vorbeasca cu cineva…. al doilea an de gradinita a adus schimbari majore , a inceput sa-i placa mult , si-a facut prieteni ( in special baieti , fetele desi o abordeaza si vor sa o includa in grupul lor de joaca ,ea le refuza ) . Revenind la anxietate … ii este frica de orice … s-a dereglat programul TV de desene animate …s-a speriat si a trebuit s a inchidem televizorul …. s-a defectat un bec ..mult timp i-a fost frica de becuri (daca palpaia vre-un neon ..intra in panica ),daca se aude vre-un zgomot prin bloc isi pune mainile la urechi si fuge sa o iau in brate… am uitat sa va pun ca ea 1 an si 4 luni a luat Singulair pentru a preveni astmul , de 2 luni l-am oprit …. acum e si foarte dependenta de mine , plange cand plec de-acasa si o las cu tatal si fratele ei …
|
|||
|
|||
cereti ajutorul unui psiholog ! situatia e mai complexa decat un simplu raspuns aici.
|
|||
|
|||
tulburare de atasament, anxietate, ….. fetita a avut vreodata ticuri ?
|
|||
|
|||
tulburare obsesiv-compulsiva…. vedeti, multe dg. cel mai corect este sa va adresati unui specialist psihiatru si apoi psiholog.
|
|||
|
|||
Luati ambulatoriu un consult la echipa formata din psihiatru, neurolog, psiholog clinician si apoi psihoterapeut – eventual care lucreaza cu familia toata. Anamneza contine si date privind parintii, bunicii.
|
|||
|
|||
Subscriu si eu alaturi de Cristiana Alexandra Levitchi. Fiecare clipa trece in defavoarea copilului dumneavoastra. Copiii au capacitatea extraordinara de a recupera si a se adapta mult mai usor decat adultii. Ceea ce se poate face astazi, maine se face cu eforturi mai mari. De urmarit daca situatiile noi ii creaza anxietate, cum sta cu contactul vizual, daca se simte mai bine in prezenta adultilor, decat in prezenta copiilor, daca socializeaza cu covarstnicii…
|