Mesaj:
Buna ziua! Poate ca pentru un specialist aceste depresii sunt ceva zilnic intalnit insa eu una nu-mi mai gasesc linistea. Am 28 ani si sunt casatorita de un an, casatorie din dragoste, dar cauzata de venirea pe lume a fetitei noastre. Dupa 4 luni de relatie, deosebit de frumoasa, am aflat ca sunt insarcinata, am fost foarte fericiti pentru ca nu stiam ce ne asteapta. Timpul a trecut, am nascut, am iubire-o din prima clipa cand am aflat de existenta ei insa totul a inceput de la nastere SA se darame. Locuim in apartamentul parintilor, dar singuri…ei avand alta locuinta. Copilul a plans zi si noapte timp de 4 luni motivul fiind colicii, apoi au inceput dintii si tot asa. Am un an si o luna de cand viata mea nu Mai exista, de cand nu ma Mai intereseaza de nimeni. Singura am crescut fata, sotul fiind ziua plecat…iar noptile ne certam datorita nesomnului, frustrarilor, stresului. Sotul meu ma injura cand se enerveaza, are un comportament agresiv si impulsiv insa in rest este un om bun, iar pe fata o iubeste mult. Datorita momentelor urate prin care am trecut eu am ajuns SA nu Mai am nici un sentiment pt el, nu ma intereseaza ce face. Nu Mai am rabdare nici cu fata…tot ce imi doresc este SA vina noaptea SA adorm si macar pt cateva ore SA nu Mai fiu constienta de viata mea. Mama e o persoana Mai egoista si prin tot ceea ce face incearca SA imi dirijeze viata dupa Bunul sau plac…iar daca Ii povestesc ce mi se intampla nu ma ia in serios si se comporta ca si cum imi plang de mila si cand eu gresesc cumva cu orice replica sau actiune foloseste toate cele povesti te de mine impotriva mea. M-am gandit de cateva ori la suicid dar nici asta nu as putea face pt ca fata mea depinde de mine si nimeni nu a vrut SA ma ajute concret…fiecare vine cate o ora, doua sau cumpara cateva lucruri necesare si pleaca…as legana fata non stop SA fie liniste mereu…stau numai in Casa de un an si nici de prieteni nu-mi pasa…nu vreau SA raspund nici la telefon pt ca ma obosesc Mai mult…in fiecare zi imi doresc SA fie noapte SA treaca ziua si SA creasca fata SA imi revin…cu banii suntem la pamant pt ca sotul nici nu Mai lucreaza…nu-mi permit SA merg la psiholog insa cred ca doar Asa m-as salva. Mananc doar cand simt ca imi e rau, copilul meu este si foarte nesociabil pt ca in iarna a fost bolnava si am tinut-o numai in casa si plange daca se apropie cineva strain, vrea mult atentia mea si eu simt ca ma sufoc in viata asta…si astea sunt doar mici parti dintr-un intreg de probleme si framantari. Cum SA fac SA Ies din groaza asta? TOATA LUMEA spune SA astept SA creasca eu insa ma tarai de pe o zi pe alta si am inceput SA ma enervez din orice SA tip la ea, SA imi doresc SA ma dau cu capul de ceva…nu indraznesc SA imi doresc nimic altceva decat liniste…intr-un cuvant eu nu Mai exist ca fiinta sunt doar mama 24 din 24. Fac doar ce trebuie si seara plang si adorm si iar si iar zi de zi…sunt ca un robot. Mi-as dori tare mult SA imi raspunda si mie cineva desi sunt multi cu probleme in lume…multumesc!

inteleg problema dvs si, daca doriti si locuiti in Bucuresti, va stau la dispozitie gratuit www.cmibotezat.ro

consultati un psiholog/psihoterapeut si poate, dupa caz un psihiatru

Daca locuiti in Bucuresti va stau la dispozitie gratuit . adresa de e-mail :andronachesilvia@yahoo.com

Dintr-o anumită perspectivă totul se reduce la răspunsul adaptativ pe care organismul uneori nu-l mai poate asigura. Citiţi de ex mesajul de aici http://tinyurl.com/p24llul În ce priveşte insomnia copilului, ar putea fi şi alergie IgE la laptele vacă. http://wp.me/p48646-2Z4 Şi oricum mulţi au avut de câştigat pe termen lung daca au înlocuit definitiv PLV cu ceva mai sănătos, lapte matern sau de capră.

V-o spun din propia experienta,diferita dar asemanatoare dintr-un anumit pct.de vedere(am doi copii, unul de 2 ani si unul de 6 luni,sunt 2 ani si 6 luni ca nu dorm bine,doar in reprize de 1,2 ore,va-nteleg …………)nu luati decizi distrugatoare in aceasta situatie de criza,oboseala……….Organizati-va astfel incat in momentul cand va simtiti f.obosita sa apelati la sot (a-ti spus ca va iubeste copilul,s-o demonstreze),la mama dvs.,la pers.in care aveti incredere si le doriti in prezenta dvs.,chiar si o ora de somn conteaza in aceasta situatie,un dus cald,exercitii de respiratie,relaxare…….O discutie cu un psiholog ajuta.Succes!!!!!!!!!!!!!”ORICE SITUATIE ,PROBLEMA ARE O SOLUTIE”"

Sanatatea mintala a oricarei femei ce a nascut, are un efect profund nu doar asupra ei ci si asupra dezvoltarii fizice si emotionale a copilului. Deseori proaspetele mame nu inteleg ce se intampla cu ele.. cred ca sunt doar stresate… din cele relatate de dvs este insa foarte posibil sa fie vorba despre o depresie dupa nastere ce nu e deloc bine sa fie ignorata, asa ca va incurajez sa solicitati cat de curand un ajutor specializat . La fel ca in majoritatea bolilor, aproape niciodata depresia postpartum nu trece fara un tratament iar specialistul va poate indica ce tratament sa utilizati. Puteti sa recunoasteti chiar si singura daca aveti semnele unei depresii post-partum citind aici simptomele ce o definesc http://www.voceapacientului.ro/index.php?cnt=detalii-articol-tratament-nou&pid=26