Mesaj:
Buna seara! Am 14 ani si vreau sa mor. Simt ca nu mai pot. Toti colegii isi bat joc de mine, de constructia mea fizica si mai ales de stilul meu. Parintilor mei parca le pasa doar de scoala. Niciodata nu m-au intrebat : Ce iti place sa faci in timpul liber? ; Ai vrea sa vorbim despre ceva anume? ; Te simti bine?. Ei lucreaza de dimineata pana la 4, iar pana vin ei pot sa spun ca tot ceea ce fac este sa plang.
Am fost cat pe ce sa incep sa ma tai, dar cineva m-a oprit spunandu-mi ca odata ce o sa ma apuc, nu ma mai voi oprii.
Simt ca nimeni nu ma intelege si mai ales tot ce fac e gresit. Pur si simplu, simt ca locul meu nu e in lumea asta.
Ce as putea sa fac sa scap de gandurile astea si sa fiu mai fericita?

” Am 14 ani si vreau sa mor” – aceasta e dorinta ta, insa sint dorinte multe mai mari pe care nu ai avut timp sa le descoperi… Ma uit prin spital si vad copii de virsta ta, imobilizati la pat, chinuiti de boli incurabile si dorinta lor e sa traiasca…. Nu ti se pare ca ceva e incorect? Daca ceva nu e cum vrei tu “dai cu lama”…. te gindesti ca multi ar dori sa fie veseli si fac din tristetea lor o dorinta si totodata o speranta de vindecare… Acolo la tine ce nu merge, ai spus doar ce nu iti convine tie de la viata… mai e ceva… sportul de cam face sa uiti de gindurile negre, te poate ajuta “la fizic” daca tot vrei sa schimbi ceva si apoi… nu cred ca parintii tai nu schimba vorbe cu tine… se pare ca nu sinteti pe aceeasi lungime de unda…. sfatul meu e: sa iti schimbi viata… cum? La 14 ani, moartea nu vine doar daca vrei tu sa sai peste ea… si iti spun ca ai multe alte lucruri de facut decit sa stai sa pingi si sa iti gindesti scenarii…. succes

Mie imi pasa si cred ca multor dintre cei ce raspund aici. Si m-as bucura sa iti amintesti peste niste ani buni de zile, cand vei fi crescut, vei fi pe picioarele tale si vei vedea si intelege lucrurile diferit ca niste oameni sunt alaturi de tine acum. Cred ca acum treci printr-un moment dificil, viata aduce si astfel de momente dar ele nu sunt facute sa dureze tot timpul. Sunt convins ca parintii tai nu realizeaza prin ceea ce treci si iti vor binele asa cum il inteleg ei. Isi doresc ca tu sa ai rezultate pentru a-ti folosi mai tarziu, in viata. Sunt convins ca nici colegii tai nu isi dau seama cat suferi din cauza rautatilor lor. Mai cred ca nu toata lumea este rea tot timpul fata de tine, dar ca unele din experientele neplacute pe care le-ai avut, au avut un rasunet puternic pentru tine astfel incat sa para ca nu mai conteaza sau nu mai exista nimic altceva. Eu ti-as propune sa cauti sa iti reamintesti sau sa observi si situatii sau experiente placute, pe care le-ai trait. Iti mai propun ca atunci cand treci prin emotii asa de dificile sa discuti cu psihologul scolii, cu un profesor sau cu o alta persoana care ti se pare mai inteleapta si mai apropiata. Si nu in utimul rand incearca sa le impartasesti parintilor starea prin care treci si roaga-i sa apeleze la un psihoterapeut sau un medic psihiatru care sa te indrume sa depasesti momentul dificil.

Ai 14 ani, iar aceasta este o varsta dificila si destul de bulvarsanta pentru majoritatea oamenolor, chiar daca o recunosc sau nu. Schimbarile care se produc pe toate planurile (fiziologic, hormonal, psihologic, etc) te fac sa simti ca nu mai intelegi nimic si ca nimeni nu te intelege cu adevarat. Din cuza acestei bulversari, tu spui ca vrei sa mori, dar de fapt, in adancul fiintei tu vrei sa traiesti, dovada ca ai cerut ajutorul nostru, ai acceptat ajutorul prietenului care ti-a spus sa nu te tai, spui ca vreica parintiisa se intereseze de starile prin care treci si de dorintele tale… Prin urmare ,chiar daca e greu, ai putea sa-ti “educi” chiar tu parintii in sensul asta si sa le spui, asa cum ne-ai spus noua aici, ca ai si alte nevoi, in afara de scoala, ca ai lucruri pe care ai vrea sa le discuti cu ei, ca ai nevoie desfatul lor, ca ai nevoie sa te protejeze si sa-ti ofere afectiune, pentru ca pentru un copil in adolescenta aceste lucruri sunt importante, pentru a nu ajunge sa intre in anturaje dubioase.

Draga mea, varsta de 14 ani poate fi dificila iar felul in care alte persoane din viata ta se comporta te poate demoraliza, e drept. Si eu am avut candva varsta ta si, la randul meu, am trait momente nu tocmai potrivite nevoilor si dorintelor mele de atunci. Sunt sigura ca parintii tai iti doresc tot binele din lume, sunt mama la randul meu si asta simt pentru copiii mei. Incearca sa vorbesti cu ei, sa le spui mai multe despre tine, despre ce simti, despre dorintele tale. Poate ca si ei doresc sa faca acest lucru si, desi pare paradoxal, uneori cei mari nu stiu cum sa inceapa. Ajuta-I sa te cunoasca, mai departe de rezultatele scolare si sunt convinsa ca vor fi alaturi de tine, cu toata dragostea. Am convingerea ca, daca ai avut puterea si curajul sa te adresezi noua, persoane necunoscute tie, cu atat mai mult aceste calitati nu-ti vor lipsi pentru a vorbi cu ei. Am INCREDERE in tine ca VEI REUSI sa depasesti aceste momente dificile !

Buna draga mea !Pacat ca gandesti asa .Probabil parinti tai nu stiu sa se compoarte altfel cu tine .La 14 ani trebuie sa fi foarte fericita .Trebuie sa inveti sa fi buna la carte ,trebuie sa te gandessti la o meserie sa mergi la un liceu bun .Gandestete viata e foarte grea .Alti copii nu au aceasta posibilitate de a merge la scoala .Invata te rog bine ,sa fi cineneva in viata ,nu invata din obligatie .Invata ca trebuie sa fi fericita ,sa devi cineva in viata ,sa sti ca e greu sa fi om mare ,acum cat esti copil trebuie sa fi fericita .Iti doresc ca dumnezeu sa ti dea intelepciunea necesara ,sa vezi lucrurile ca pot fi bune.Bucura te din orice ,viata merita traita succes!

Tu ești frumoasa așa cum ești ! Dacă îți doreai sa mori nu cominicai acum cu noi. Deci asta ne convinge si sigur te-ai convins si tu acum ca îți doresti cu disperare sa trăiești. Vezi? Noua ne pasa! Părinților tai le pasa! Colegilor tai le pasa! Prietenilor tai le pasa! Trebuie sa le Vorbești si lor așa cum ne-ai vorbit noua, ca sa-ti poată arata si ei cât de mult le pasa! Concluzia este ca trebuie sa comunici cu cei din jur si te vei convinge ca lumea te Iubește așa cum ești tu!

Încearcă să vorbești cu psihologul/consilierul școlii unde înveți. O zi cât mai bună îți doresc!

Mesajul tau este un strigat de ajutor.Daca parintii tai nu inteleg nevoile tale vorbeste cu cineva specializat.Ma poti contacta oricand, daca doresti.

Draga mea…fii tare! Daca ai venit pe lumea asta, sunt sigura ca ai o menire. Trebuie doar sa incepi sa te descoperi, sa infloresti. Asta e varsta la care incepi sa devii femeie, sa cunosti viata. Incearca sa vezi lucrurile frumoase din jurul tau, sa iti gasesti o preocupare. Poate iti place sa pictezi, sa canti, sa creezi. Incearca sa faci orice iti bucura sufletul. Te-ai gandit sa te tai…nu e bine. Esti perfecta asa cum esti, esti frumoasa si valorezi mult. Daca vrei, poti sa faci schimbari de look, sa iti schimbi vestimentatia. Incearca o coafura noua, cumpara-ti o esarfa noua sau niste cercei, da-ti cu un gloss dragut pe buze, lacuieste-ti unghiile frumos. Si zambeste, esti minunata!

Am ajuns la acest mesaj dupa ce am dat o cautare pe google spre a incerca sa rezolv o problema asemanatoare . Baiatul meu venea abatut in ultima vreme acasa si spunea ca colegii isi bat joc de el . O vreme nu am luat in serios pana cand a venit intr-o zi de la scoala la ora 10 fiindca n-a mai suportat batjocura la scoala . Am sunat-o pe doamna diriginta, i-am spus problema, iar ea intr-un suflet a mers sa rezolve asta cu elevii sai . A doua zi am asteptat cu nerabdare sa vad cum vine baiatul meu acasa, fericit sau abatut . Surpriza : a venit foarte fericit si plin de curaj, ba mai mult a avut parte si de o consiliere la scoala din partea unui specialist . Am vrut sa scriu acest mesaj pentru ca alti copii, care trec prin asta, sa spuna dirigintilor fara rusine problemele. Dureaza doar cateva minute sa impartasesti cuiva aceste mici neplaceri, apoi te vei simti mai puternic .

Draga mea, perioada prin care treci este una dificila, din toate punctele de vedere, este varsta profundelor transformari, peste care niciun tanar nu trece usor. Apoi, daca mai exista si factori externi care sa te impiedice, pe ici-colo sa treci aceasta perioada cat de cat, bine e si mai dificil. Te inteleg. De dorit ar fi sa te concentrezi pe tine si pe fiinta ta, pe interiorul tau, sa te asculti, sa te intelegi si sa te iubesti, sa faci lucruri care-ti bucura sufletul, sa iesi in natura, sa faci miscare, sa-ti gasesti un hobby. Si e posibil, fara mare efort, sa mai gasesti si alti tineri cu aceeasi problema ca si tine, care sa te inteleaga si cu care sa poti impartasi ceea ce simti si ce gandesti. Fa-ti un jurnal si noteaza in el in fiecare zi, un lucru bun pe care l-ai facut pt tine, pt sufletul tau. Fa in fiecare zi cate ceva pt tine, un lucru care sa-ti faca placere. Apeleaza la psihologul scolii pt consiliere. Nu exista sa nu te inteleaga nimeni si sa faci totul gresit, asa cum spui. De fapt, cine spune ca e gresit tot ceea ce faci? Ce inseamna gresit? Gresit pt cine? Daca faci lucruri care nu plac altora, asta nu inseamna ca ele sunt gresite. Daca tu esti autentica si faci lucrurile in felul tau, astfel incat sa tii cont de sufletul tau, de dorintele tale, e perfect! Nu conteaza cum pare asta altora, nu e problema ta cine e de acord si cine nu, treaba ta este sa fii autentica, sa nu te negi, sa nu fii altcineva doar pt ca asta se vrea de la tine. Si inca ceva, ce este cel mai important: totul in lumea asta are o rezolvare, nu exista nimic care sa nu poata fi rezolvat, pana la urma, cumva. E nevoie doar de rabdare si sa vrei cu adevarat. Fa un efort de vointa si imagineaza-te la varsta de 45 de ani… Cum esti, ce faci, cum e viata ta, cat de implinita te simti? Lasa-te sa simti asta, sa vezi cu ochii mintii… Noteaza undeva si in functie de dorintele tale, fa imbunatatiri, pe parcurs, la visul tau. Orice vis devine realitate daca ti-l doresti cu adevarat si il simti ca si cum deja ar fi implinit! Daca locul tau nu ar fi aici, Dumnezeu nu te-ar fi lasat aici, in aceste timpuri. Ai menirea si rostul tau, le vei afla, la momentul potrivit.