Mesaj:
Problema mea a inceput acuma 5 ani,iar in ultima perioada si-a atins apogeul ,simt ca nu mai am control asupra actinilor mele..Nu stau mai mult de 1-2 ore la calculator ,dar nu prea beneficiez de un somn bun,desi ma bag devreme in pat nu pot sa adorm ,iar cand,,adorm,, sunt mai mult intr-o stare de veghe ,undeva intre treaz si adormit…NU stiu ce sa ma mai fac cu mine.Inainte sa am aceasta problema eram un elev model care obtinea rezultate si careia ii mergea mintea ca pe roate,in schimb,acum ,daca vreau sa spun spun ceva ma incurc de 100 de ori ,desi in minte propozitia pe care am in intentia a o spune este bine structurata. Gandesc ceva amplu si inteligent si pe gura scot numai prostii..Stau o gramada ca sa invat ceva ce nu demult imediat retineam,depun un efort dublu sau chiar mai mare si nimic din ce fac nu da rezultate.Aveam ganduri mari ,vroiam sa urmez medicina ,dar am ajuns in punctul in care fac 100 de exercitii de acelasi fel la mate si dupa ultimul facut uit rationamentul ,pur si simplu mi se sterge din minte si oricat m-as stradui nu pot sa-mi amintesc.Toata clasa a 9a a fost un calvar pentru mine ,am depus un efort extrem ca sa invat niste licruri care mi se pareau banale inainte.Totul a inceput la jumatea clasei a 7-a cand am suferit de pe urma colegilor,care intr-o excursie si-au batut joc de mine devenind retras si foarte timid ceea ce pana atunci nici nu se punea problema,din aceasta cauza socializez foarte greu cu persoanele noi sau fetele,cu persoanele pe care le cunosc ma comport normal. Parintii imi reproseaza non stop ca nu imi dau silinta destul si ca imi gasesc circumstante atenuante ,scuze in loc sa invat mai mult ,dar profesoara de la meditatii crede ca sunt lenes si ca nu ma intereseaza situatia mea,dar eu fac tot posibilul sa invat si nimeni nu intelege prin ce trec.Cateodata ma gandesc ca nu voi mai ajunge nimic in viata daca continui in ritmul asta si de aceea sunt foarte deprimat si nu mai sunt o persoana careia sa-i placa sa iasa ca inainte.Oamenii nu se intreaba daca ai vro problema sau nu ,ci te judeca fara sa se gandeasca o secunda ,iar gandul a lumea ma vede ca pe un lenes ma deprima si mai mult.Va rog mult sa-mi spuneti cum ma regasesc,ca nu sunt persoana care am devenit!Spueti-mi ca exista un leac pentru agonia aceasta.

din ce ai descris prima ipoteza ar fi ca ai suferit un soc foarte puternic in acea excursie si care a dat nastere unei stari depresive si/sau anxioase care iti diminueaza majoritatea capacitatilor. Cel mai simplu este sa mergi la un psiholog (sau centru de testare psihologica) unde sa faci niste teste care sa poata determina exact ce se intampla. In momentul in care afli axact cauza o si poti trata. Succes!

si eu oscilez intre a banui ca ai stari depresive sau stari generate de sindromul burn out. te poate ajuta un terapeut. nu amana intalnirea cu el pentru ca timpul nu sta pe loc si in curand va veni vremea sa dai examenul de admitere la medicina, moment care ar fi bine sa te gaseasca stapan pe resursele si pe emotiile tale. numai bine si sa devii tot ce iti doresti tu!