Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua

Va scriu dumneavoastra in speranta ca puteti sa ma ajutati, sau daca nu macar sa imi dati un sfat despre ce ar trebui sa fac urmatorul lucru.

Problema este intre mine si sotul meu, eu as zice ca la el e problema mai mare: se enerveaza foarte repede, arunca foarte usor vorbe urate, jigniri, injuraturi (mai rar, e drept…). El zice ca n-a zis mare lucru, de ce fac un capat de tara (cuvinte gen “imputita”, sau expresii “ciocul mic”…, sau aruncat comenzi mai rau ca la un angajat personal ). Mie mi se par jignitoare, ma simt foarte prost cand imi vorbeste asa, el zice ca ar trebuie sa fiu femeie desteapta si sa ma fac ca nu aud…Ca toata lumea vorbeste asa… Ca ar trebui sa fiu bucuroasa ca ajuta in casa (fata de alti barbati care nu fac nimic) ca aduce bani, etc…
Am fost crescuti in familii destul de diferite, nu se intampla rar ca tatal lui sa vorbeasca urat cu mama lui, cu lipsa de respect, cateodata chiar injuraturi, si multe atitudini de superioritate: “taci femeie”, “ce stii tu femeie”, etc…. La mine in familie, nu am auzit niciodata asa ceva, nici pe departe… Asa ca sotul meu zice ca sunt eu prea sensibila, ca exagerez…Plus ca tatal lui nu ajuta cu nimic la trebuirile casei, face doar “treburile de barbat”… ar fi mai mare rusinea sa ajunge sa calce el o camasa, de exemplu. E notmal ca fiecare persoana sa vada normalitate ceea ce a fost el obisnuit, dar cum pot schimba asta, cum pot sa-l fac sa vada ca NU E NORMAL intre doi oameni care se respecta si care se iubesc.

Sotul imi zice mie sa am grija sa nu-l mai enervez si atunci sa evit iesirile lui, dar asa e viata, cu bune, cu rele, nu se poate sa nu existe motive de nervi: ce fetita nu tace (normal, e copil), ca l-am chemat la masa si nu era gata, ca e obosit, ca e stresat cu serviciul, ca am spalat vasele in loc sa culc fetita care e maraita, etc… Da, de multe ori are dreptate in ceea ce spune, dar felul cum o spune ma doare rau de tot.

Viata nu e usoara si e plina de mici obstacole pe care trebuie sa le trecem, inteleg toate astea, , ar trebui sa fim mai uniti si mai impreuna ca sa trecem peste toate greutatile…Imi doresc mult sa fac sa fim din nou fericiti impreuna, dar simt ca nu mai pot, nu mai pot sa iubesc si sa respect pe cineva care imi vorbeste asa. Nu ii mai caut compania, de fiecare data cand se intampla ma indeparteaza si mai mult de el…I-am explicat cat ma dor vorbele lui, ca poate sa zica acelasi lucru pe un ton mai frumos, i-am repetat expresiile lui si l-am rugat sa-mi spuna, daca pt el sunt niste expresii asa normale pe care le foloseste toata lumea, cui altcuiva i-ar mai vorbi asa: mamei lui? Tatalui lui? Vreunui coleg? Cui altcuiva i-ar mai spune”ciocul mic” ca pe ceva pur normal si ok? Sau cum ar reactiona el daca I s-ar vorbi asa, de catre oricine?
Cum as putrea sa il fac sa inteleaga ca vorbele DOR, poate mai rau decat suferinta fizica? Ce ar trebuie sa fac?
Va scriu pentru ca nu vreau sa renunt la dorinta de a avea o relatie frumoasa, avem si o fetita minunata, sunt amandoi cu facultate, avem slujbe bune, o casuta de zis, dar nici sa ma obisnuiesc cu vorbele lui grele si sa consider asta ca pe ceva normal…

Multumesc frumos,
Izabella

Situația pe care o descrieți pate sa va creeze mult disconfort emoțional și sa va afecteze felul în care va raportați la partener. Puteti fie sa o abordați în terapie individuală, pentru a va adapta mai bine, fie în cuplu, pentru a va înțelege nevoile reciproc și a găsi un mod de relaționare mai eficient care sa răspundă acestor nevoi. Cea din urma soluție ar fi mai indicată, însă este nevoie de implicarea partenerului.

Draga Izabella, parerea mea este ca intradevar depinde de tine pentru a pastra frumoasa aceasta relatie pe care, asa cum spui, doresti sa continue ! Cum sa faci acest lucru? De cate ori iti adreseaza acele cuvinte , nu mai le lua personal, si chiar ii poti spune ca stii ca acele cuvinte vin din frustrari propii, ale lui cu el si ca tu stii cum esti cu adevarat si nu te deranjeaza ! Este o munca tu cu tine si asta presupune sa iti stii exact limitele tale si sa ti le accepti sa fii tu, multumita cu tine ! Poti face un exercitiu in fiecare zi, poate dimineata cand te trezesti sau de cate ori simti nevoia : te privesti in oglinda si iti spui ceea ce crezi tu despre tine, gen : Sunt frumoasa, un om bun, inteligenta, harnica, o mama si o sotie foarte buna etc Cuvintele care pana acum ai lasat sa te doara, transforma sentimentul intr-o compasiune pentru omul de langa tine care este clar ca nu este in armonie si echilibru atat timp cat are aceste iesiri si poate gasesti momente in care sa il faci sa iti povesteasca mai mult despre probleme lui personale cu el insusi poate de care stie sau nu , poate ca vin din copilaria lui, poate se simte intr-o competie continua cu el si asta ii aduce mereu nemultumiri ! Asculta daca ai timp ceste 2 video : https://www.youtube.com/watch?v=1bq12ZuIcV4

https://www.youtube.com/watch?v=oFqkQw3pqJA