Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Sunt casatorit de 9 ani si am aflat ca am fost inselat. Am plecat de la zero, am muncit mult am facut multe sacrificii si acum avem un copil de 8 ani, o casa si o situatie stabila financiar. As mai putea avea incredere in aceasta femeia vreodata?
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:
Buna ziua |
|||
|
|||
am inteles ca va simtiti tradat si mintit si asta va provoaca multa suferinta, absolut de inteles intr-o asemenea situatie. Ne intrebati daca mai puteti avea vreodata incredere in ea… eu v-as intreba daca mai doriti sa aveti incredere? Daca ar putea sau nu sa va mai insele, cred ca nici ea nu stie, cu atat mai putin noi. Este foarte posibil sa fie extrem de sincera in cainta ei si sa se tina de cuvant… poate ca aceasta relatie a aparut doar ca o nevoie de moment (ceea ce presupune un neajuns) si atata tot. Daca doriti sa mai acordati o sansa relatiei puteti incerca terapie de cuplu, unde sa puteti discuta totul de la inceput impreuna cu un ‘moderator’. Daca nu doriti sa continuati, puteti alege separarea in acte si sa locuiti o perioada impreuna de dragul copilului, pe care in timp sa il pregatiti. Succes!
|
|||
|
|||
Dvs. o cunoasteti mai bine decat oricine altcineva. Ati putea merge la consiliere de cuplu pentru a intelege si rezolva situatia cu privire la neincredere. Veti intelege amandoi ce anume este necesar sa schimbati in relatie astfel incat genul acesta de situatii sa nu mai apara.
|
|||
|
|||
De n-ar fi copilul…as zice sa divortezi. Dar asa mai dai o sansa..desi mie unu mi-ar fi foarte greu sa accept chiar si in cazul asta..
|
|||
|
|||
Daca lucruri de genul acesta se intampla din prea mult rau se pot intampla si din prea mult bine (adica la extreme), dar intodeauna pe o lipsa, pe o nevoie neamplinita si mai ales acolo unde nu exista comunicare si unde nu se pot impartasi neamplinirile. Dincolo de toate acestea depinde de gradul de responsabilizare fata de familia si copilul pe care vi le-ati asumat. Daca v-ati luat angajamentul "la bine si la rau!", acesta poate fi un "rau" pe care sa-l depasiti prin comunicare, prin efortul de a face orice este nevoie, prin terapie de cuplu (profund, lucrurile pot sta altfel decat aparent, exista multa negare la suprafata!) si mai ales depinde de maturitatea voastra. O persoana care poate sa treaca peste un asemenea obstacol cu demnitate si asumare, punand deasupra ei interesele copilului si ale familiei, lasand la o parte orgoliile, incercand sa vada problema si din "papucii celuilalt", inseamna ca este o persoana puternica, demna de respect. Schimband macazul, fara sa intelegi cum s-a ajuns in aceasta situatie, risti sa repeti aceasi greseala si in relatiile viitoare. Cel care va suferi cel mai mult va fi copilul, va crede ca el este cauza, el va fi vinovatul fara vina!
|
|||
|
|||
Eu cred ca ar trebui sa luati o pauza si sa decideti in urmatoarele luni ce trebuie sa faceti. Sa nu-ti faci iluzia ca o vei ierta prea curand, iar ca sa ramai in relatie pentru copil este o tampenie mai mare decat sa inseli, sincer. Nu doar doi parinti ii sunt de trebuinta unui copil, ci si un camin fericit. Poti sa-i asiguri asta azi?
|
|||
|
|||
Nimeni nu intra intr-o relatie fara sa aiba un beneficiu psihologic din acea relatie. Chiar si atunci cand intra intr-o relatie "pentru bani", beneficiul psihologic, defapt, e cel care "impinge", la o astfel de relatie. Ai nevoie, defapt, aveti nevoie amandoi sa stiti ce beneficiu psihologic a cautat ea. Poate daca aflati, ea va stii ce sa-ti ceara si tu vei stii ce sa-i oferi. Daca afli motivul profund pentru care te-a inselat, poate-ti va fi mai usor sa o ierti. Nu uita un lucru: omul nu e perfect, e supus greselilor. Ceea ce ne doare este faptul ca partenerul de viata ne-a inselat asteptarile. Personal, cred ca oamenilor nu le e frica de faptul ca partenerii i-ar putea insela ci, mai degraba, le e frica de abandon, pentru ca in adancul inconstientului, oamenii, cand afla ca au fost inselati, se simt abandonati. Iar in acel moment, traiesc inconstient frica de abandon si de moarte pe care le-au trait atunci cand erau foarte micuti.
|