Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua!

Am mai multe probleme legate de mama si sora mea.

Sora mea mai mica are 26 de ani si este obsedata de jocurile de noroc. Are momente cand recunoaste ca are o problema dar nu vrea sa mearga la doctor, iar altadata se enerveaza si spune ca nu e adevarat. Are deja o groaza de datorii, am incercat sa o ajut si cu bani, si cu sfaturi, dar nu stiu cum sa o determin sa termine. Ea spune ca e singura ei sansa ca sa scape de datorii pentru ca nu ii ajunge salariul. Asta e problema cu sora mea;

Mama a avut cateva atacuri cerebrale minore si i-au fost afectate vorbirea si concentrarea. Merge la psihiatru si la neurolog si are tratamen, dar in ultimele luni nu are chef de viata, nu face nimic toata ziua, nu merge nicaieri, doar mananca si sta in pat. Am o fetita de 4 ani si nici cu ea nu se joaca, nu se spala, nu se piaptana…ar putea fi din cauza atacurilor cerebrale, un inceput de Alzheimer sau?…Ce putem face ca sa aiba vointa si sa interactioneze cu alti oameni?Ea este vesnic nemultumita, ca nu are bani, ca bunica nu a ajutat-o pe ea ci doar pe matusa mea…

Mama si sora mea stau impreuna si mai am o sora mai mare care sta cu ele.

Nu ne spuneți nimic despre dvs. – Cum gestionați situația? Cum va simțiți? Din păcate, oricât de greu ne-ar fi sau cât de copleșiți ne-am simți, uneori nu îi putem schimba pe cei din jur, caz în care e nevoie sa ne schimbam chiar noi perspectiva. Luând acest aspect în considerare, haideti sa vedem ambele situații.
În privința surorii, din ceea ce ați descris, pare sa fie vorba despre jocul patologic de noroc. Nu putem sa o diagnosticam aici, dar ca idee, ar fi indicat sa apeleze la un specialist pentru a vedea ce declanșează și întreține comportamentul și a-l modifica ulterior. Ceea ce puteți face dvs. este sa discutați cu ea, expunându-va motivele de îngrijorare și sustinand-o sa întreprindă un demers terapeutic. De asemenea, poate ca atunci când o ajutați cu bani pe termen scurt e bine, însă pe termen lung faptul ca nu exista consecințe ale comportamentului sau (chiar dacă pierde bani, îi primește din alta parte), nu e chiar benefic. Țineți minte însă ca, indiferent de cât de mult va doriți dvs. o schimbare la ea, s-ar putea ca ea sa nu o facă.
Pe de alta parte, în ceea ce o privește pe mama, lucrurile sunt mai complicate. Recomandarea mea este ca și de aceasta data sa încercați sa indicați lucrurile pe care le-ati văzut schimbate și sa va expuneți îngrijorările, sfatuind-o sa mergeți împreună la un specialist, care sa o evalueze. Ar putea fii vorba de simptomatologie depresivă, spre exemplu, dar, din nou, nu o putem diagnostica aici. Și de aceasta data, amintiti-va ca ar refuza suportul dvs.
Acestea fiind spuse, sa ne întoarcem către dvs. – uneori e greu și pentru membri familiei când apropiații se confrunta cu situații similare celor descrise de dvs. Chiar dacă cei vizați nu apelează la terapie, o puteți face chiar dvs. pentru a gestiona mai bine lucrurile, stările emoționale prin care treceți și a găsi soluții.

Intrebarea mea vizavi de intrebarile si situatiile descrise de dv este: ce vreti sa faceti dv? Ce sunteti decisa sa faceti punctual?
Abia apoi se poate vorbi despre vindecare. Dupa ce lamuriti nivelul angajamentului si implicarii personale.
Cele bune!