Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Am 32 de ani, iar in adolescenta am avut cateva episoade suicidale. In urma cu aproximativ 5 ani au reaparut gandurile suicidale. M-am mutat impreuna cu partenerul intr-o tara straina, unde nu m-am integrat prea bine: nu vorbesc limba, nu am prieteni, imi este greu sa imi gasesc o slujba.
Am 32 de ani, sunt femeie, am o relatie stabila de 14 ani. In adolescenta am avut cateva episoade suicidale, exact in aceea perioada mi s-a pus prima oara diagnosticul: depresie si anxietate (+lipsa de atentie-nu imi mai amintesc exact). Am fost si internata pe vremea aceea aproape 3 saptamani intr-un spital psihiatric.
Am fost re-diagnositicata cu depresie severa de un medic psiholog in urma cu aproximativ 5 ani, cand au reaparut gandurile suicidale. Din pacate nu am urmat niciun tratament. Doar cateva sedinte, dupa care am abandonat.
M-am mutat impreuna cu partenerul meu intr-o tara straina, unde nu m-am integrat prea bine. Dupa 3 ani nu vorbesc limba,nu am prieteni, imi este greu sa imi gasesc o slujba. El lucreaza tot timpul. Eu imi petrec mare parte din timp, singura, asteptandu-l.
Simt ca depresia mea se agraveaza. Simt o teama permanenta care e cu mine peste tot. Amplific toate lucrurile negative, nu reusesc sa ma bucur de nimic, si daca cumva vreun lucru pozitiv se intampla, fericirea e doar superficiala. Nu ies din casa uneori cu zilele, nu dorm mai deloc, traiesc o panica permanenta si parca sunt tot timpul in asteptarea unui lucru dramatic. Am certitudinea ca ceva inimaginabil de rau o sa se intample. Nu stiu nici ce, nici cand, nici unde, dar numai gandul asta uneori imi provoaca lehamite. Dupa un episod de anxietate – fara vreo cauza aparenta – am suferit o sincopa. M-am saturat sa traiesc cu teama asta. Stiu ca imi fac singura rau, ca alung incet toti oamenii dragi. Faptul ca am inceput sa ma simt rau si fizic, ma ingrozeste si mai tare. Plang din nimic si nu ma mai recunosc. M-am schimbat mult. Sunt un alt om. Nu ma mai plac deloc. Ma acuz singura si sfarsesc prin a ma simti din ce in ce mai rau. Nu stiu cum sa ies din cercul asta vicios.
Bună să-ţi fie clipa. E vital să cauţi ajutor specializat, cel puţin o psihoterapie on line, dacă acolo nu găsești un terapeut român. De asemenea îţi recomand un consult psihiatric şi să urmezi tratament medicamentos şase luni – un an. Medicaţia va da volumul mai încet zgomotului de fond al depresiei cu toată pleiada de simptome şi astfel, te vei putea concentra pe lucrul la cauză, care se poate face doar în cadrul unei psohoterapii.3
Cauta SCOPURI in viata ta, pasiuni, sens. Altfel, orice tratament medical va reduce temporar simptomele, fara sa elimine cauzele…1
Buna.Nu stiu in ce tara esti. Si eu sunt plecata cu sotul si copilul. Nu cunosc limba, inca, invat. Dar, pe langa toate celelalte, fac voluntariat la o casa de batrani. Ce zici, poate e o idee si pentru tine?!
Revin si eu si intaresc ce a zis deja Arina Anghel. Este foarte important sa cauti ajutor specializat pentru a putea avea forta si ghidare sa schimbi mai mult. Daca simti anxietatea asta generalizata si esti deprimata e greu sa ai energie sa iesi din bucla. Gandurile pe care le ai acum te secatuiesc de energie. Daca reusesti sa schimbi din ele, treptat se va schimba si starea ta. Asta insa e un proces si e bine sa ai parte de ghidare. Pe langa tratament si psihoterapie este important sa vezi si ce iti place si te bucura. Iti doresc sa ai rabdare cu tine si sa incepi chiar de acum sa vezi si ce e bun si frumos in viata ta. Daca iti lipsesc idei imi poti scrie si iti voi da exemple.1