Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua!
Ma numesc Anca, am 33 de ani si un baietel absolut minunat, in varsta de 3 ani. Am incheiat acum cateva zile relatia cu tatal lui, cu care nu am fost casatorita, desi eu mi-am dorit foarte mult, mai ales dupa nasterea copilului. Relatia dintre noi dureaza de 10 ani si a fost dintotdeauna una tumultoasa si foarte pasionala, prima data fiind impreuna pentru aproximatix 3 ani, apoi despartindu-ne si impacandu-ne mereu, chiar daca am avut amandoi si alte relatii intre timp. Pana cand eu am ramas insarcinata si apoi, invocand un motiv absurd, ne-am despartit iar cand sarcina avea 3 luni…Nu mi-a mai dat niciun semn de viata pana cand tot eu am insistat sa vina sa vada copilul care avea deja doua luni de viata…Apoi, predictibil poate, ne-am impacat si s-a mutat cu noi, in casa mea.
Problema majora e ca nu m-a cerut de nevasta desi i-am spus cat de mult imi doream sa fim o adevarata familie si dpdv oficial. In plus, a plecat de acasa dar l-am primit inapoi in repetate randuri. Trebuie sa specific faptul ca am ales sa stau acasa cu copilul si sa ma ocup de cresterea si educatia lui pana in acest moment, desi inainte de asta aveam o mica afacere infloritoare, iar in trecut am si predat cativa ani, inclusiv la universitate.
Tatal copilul meu a incercat mereu sa ma faca sa par o scorpie si s-a victimizat constant. Mama lui nu m-a acceptat decat pe patul de moarte, invocand etnia din care fac parte. ( sunt tiganca, asumata si chiar mandra de asta). Parintii mei l-au acceptat si tolerat de dragul nepotelului lor.
Stiu ca tocmai am descris o relatie toxica si dupa care nu ar trebui sa plang, dar de fiecare data il iert, desi are iesiri nervoase si nu se abtine nici macar in fata baietelului, care e foarte istet…
Cum si ce trebuie sa fac sa reusesc sa ma despart DEFINITIV de aceasta persoana care m-a amagit si ranit atata timp? Mi-e teama ca voi fi iar tentata sa ma impac cu el…desi m-a epuizat psihic si mi-am pierdut stralucirea pe care o aveam inainte de toate problemele aparute odata cu aparitia copilului.
Va multumesc anticipat!

Depinde doar de tine. Nimeni nu poate să ia decizii în locul tău! Dar poți clarifica situația și cu ajutorul unui psihoterapeut. …succes!

genul asta de situatie merita un demers terapeutic… sa afli exact care este motivul (profund) pt care te tot reimpaci cu el… pare sa fie un fel de dependenta/obisnuinta? Este de explorat… si nu cred ca etnia ta este un impediment. Succes!

Subscriu. Începe un demers terapeutic pentru a vedea ce anume te determina sa îl accepți înapoi de fiecare data. Poate chiar și ce-l face pe el sa fuga mai mereu. Poate stiluri de atasament diferite și, așadar, nevoi diferite. Merita investigat și găsite soluții.

Credintele dispunctionale cu care ai fost crescuta si care ti-au fost probabil intarite si de propriile tale experiente, sunt la baza alegerilor pe care le-ai facut pana acum, de genul: “daca esti cu un barbat, atunci ramai cu el, nu ii schimbi ca pe…, altfel esti o femeie usoara!; barbatul nu e statornic, el poate sa se duca si la altele, uite ca tot la tine s-a intors!; daca ai copil cu el, chiar daca face ce face, trebuie sa ramai cu tatal copilului, altfel o sa te judece mai tarziu!…etc.). Pana una alta, pune pe hartie avantajele si dezavantajele pentru tine si pentru copil de a mai ramane in relatia asta, apoi, fa o lista cu fricile pe care le ai daca te desparti definitv de el si incearca sa le contrabalansezi pe rand, oferindu-ti alternative cu care sa poti trai. Mai poti face o lista si cu valorile tale despre tine si despre viata ta de mama. Daca nu poti singura sa faci asta, incearca sa apelezi la un psiholog, lucrurile sunt mult mai adanci si ai nevoie de ajutor calificat.

Cauza poate fi in cele spuse mai sus sau chiar “primita” inconstien pe cale transgenerationala, Un fel de model familial de genul “si mama si tata sau chiar si bunicul sau bunica vedeau familia ca pe ceva ce trebuie asumat chiar daca relatia nu merge bine”. Multitudinea cauzelor descrise mai sus trebuieste lucrata in terapie. Sanse de a reusi schimbarea exista prin insasi faptul ca esti constienta de toxicitatea relatiei si mai ales deoarece iti doresti schimbarea. Mult succes.

Ca el nu te vrea, ca partenera de viata, e clar. De ce ai facut tu copilul stiind totusi asta, si il tot primesti inapoi, nu e clar. Tu vrei oficializare, el nici nu a mai vrut sa fiti impreuna…Cred ca nici nu ati discutat vreodata sincer, despre voi. Si, am impresia ca etnia diferita, genereaza probleme mai mult decat va ganditi. Tu, dupa cum spui, esti mandra ca esti tiganca, esti un pic evidenta si mai spui si ca parintii tai l-au tolerat pt copil..iar ai lui nici nu voiau sa te vada. Pe undeva, mandria ta si jena lui va pun in extreme. Ti-au fost facute recomandari f bune si subscriu. In plus, reflecteaza la diferentele dintre voi si ce beneficii poti avea dintr-o relatie cu un om care nu-si asuma rolul de tata si sot..Probabil ca nu sunt.