Mesaj anonim de pe www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul/:
Buna ziua! Va scriu la ora asta tarzie fiindca am mare nevoie de ajutor.
Am 20 de ani si sunt de sex masculin.
Deocamdata sunt elev.
De mama sunt atasat fiindca stau cu ea in casa,de tata sunt detasat deoarece nu m a crescut. Cu cele 4 surori ale mele nu reusesc sa am relatia dorita. Am un frate geaman cu retard mintal si asta imi ingreuneaza starea psihica.
Nu am un partener de viata si nu stiu daca sunt pregatit sa am o relatie in adevaratul sens al cuvantului.
Diagnosticul meu este de tulburare de personalitate histrionica/isterica pus de un psihiatru in colaborare cu un clinician la varsta de 16 ani cand am avut singura internare la pediatrie psihiatrica.
Cred ca de afectiunea asta sufar inca din copilarie dar s a accentuat in adolescenta,in prezent nu simt intensitatea tulburarii dar isi are totusi simtita prezenta si imi doresc enorm de mult sa ma normalizez,desi am inteles de la multi specialisti ca nu este o boala in sine. Pentru mine,orice ar fi,aceasta tulburare ma predispune si imi aduce suferinta.
Simptomele in care ma regasesc sunt nevoia de atentie din partea celorlalti,crizele de nervozitate specifice,nevoia de a impresiona,lipsa de empatie cu oamenii si cred ca si cu mine insami. Iau totul ca pe o gluma si ma simt infantil. Tin sa cred ca din cauza acestei tulburari de teatralitate am ajuns sa am probleme in ceea ce priveste orientarea sexuala si de gen. Am impresia ca m as descurca mai bine in pielea unei femei. De asemenea,sunt bisexual,nu stiu daca orientarea asta este din cauza faptului ca sunt nemultumit de mine sau pentru ca sunt dependent de socializare si as face orice sa relationez cu oamenii. Mentionez ca nu reusesc sa mi mentin relatiile,sunt o persoana plictisita si tind sa devin plictisitoare,desi eu ma vad interesanta(ca persoana)
A nu se intelege ca am tendite transexuale,nu,imi doresc sa ma accept si sa fiu cat mai multumit de faptul ca m am nascut baiat si sa devin barbatul acela implinit cu sine. Intotdeauna mi s a parut fireasca relatia intima dintre un barbat si o femeie si aleg ca viata mea personala sa se bazeze pe conceptia asta. Asta imi doresc eu de la mine cu adevarat.
Am fost la psihologul scolar,abandonand scoala la vremea aceea(acum sunt la seral),nu am putut continua sedintele. Psihoterapie am facut doar cand mi am permis si totusi nu am rezolvat cu aceasta afectiune. Am fost la multi psihiatrii care intr-un final si au dat seama ca sunt constient de mine ori ca eu doar o tulburare de personalitate. Ce vreau sa subliniez aici este ca am ajuns sa incerc multe medicamente cu sau fara recomandarea medicului crezand ca doar asa as putea rezolva cu aceasta problema a vietii mele,schimbandu mi modul in care imi functioneaza creierul. Nu am reusit si se pare ca nici medicii nu au putut sa ma ajute pana astazi.
Tulburarea pare sa persiste,nu stiu daca involueaza/evolueaza,ce stiu cert este ca nu am scapat si nu reusesc sa ma maturizez in viziunea mea.
Sper ca ati putut citi pana aici si va rog sa mi dati un sfat pentru a sti in ce directie sa mai merg! Va multumesc si va urez sarbatori linistite!
-
Cristina Tacaciu Buna,sa stii ca medicatia ar trebui luata exclusiv sub supravegherea unui medic care sa poata supraveghia efectele positive si negative.Stiu ca e greu uneori dar eu iti recomand da mergi la terapie z sa incepi un proces therapeutic si sa te tii de el.Eu merg la terapie de 2 ani si cu mici pauze, pot sa zic ca e singurul lucru care m-a mentinut pe linia de plutire.A fi bisexual , gay sau trans este ok.Nu lasa pe nimeni sa te faca sa crezi ca sunt boli Sai defecte de caracter.La fel si tulburare histrionica, este o parte din tine , o modalitate prin care tu cunosti si faci fata lunii.Incearca cu ajutorul unui terapeut bun sa preiei ce e bun si sa modifici ce e mai putin bun
