Mesaj:
Buna ziua. Sunt disperata. Nu stiu ce sa mai fac…. am intrat itr-un cerc vicios din care nu pot sa mai ies. Totul a fost oarecum bine pana la inceputul acestui an scolar cand m-am decis nestiind nimic despre meseria de invatator sa profesez in acest domeniu.
Am intrat in acest sistem si nu mai pot face nimic pentru a da inapoi dar din pacate nici inainte nu mai pot da… ca as dezamagi foarte multe persoane care si-au pus vorba si obrazul pentru mine ca sa pot sa obtin acest post.
Am un copil de aproape doi ani. De cand s-a nascut nu am mai vazut mai nimic frumos la viatza cu toate ca ar fi trebuit ca e o fetita minunata. Imi iubesc mult fetita, dar ganduri negre ma incearca zi de zi.
Zilele trecute chiar ma gandeam sa fug de acasa ca ma coplesesc gandurile ca nu o sa reusesc nimic in viatza.
Tot timpul doar negativ gandesc… oricat as incerca nu vad nimic bun in viatza mea… chiar daca am un sot iubitor care imi este alaturi, o fetita minunata si desteapta… constientul imi spune ca ar trebui sa ma bucur enorm de aceste daruri minunate ce le am in viatza mea… dar nu reusesc… am cateodata chiar si ganduri sinucigase sau sa fug de acasa… sunt disperata… acum ar trebui sa ma pregatesc pentru sedinta cu parintii la ora 16, mai am 2 ore, dar nu reusesc deloc sa ma concentrez… VA ROG AJUTATI-MA!!! SUNT DISPERATA… nu am mai dormit bine de cateva saptamani… ma trezesc noaptea si ma gandesc daca o sa reusesc ce am de facut pe a doua zi.
Am noroc de mama mea ca are grija de fata (e la ea la 100 km distanta) ca sa nu imi preia aceste sentimente, si de scoacra mea care are grija de gospodarie, si sa faca de mancare… nu mai am interes pentru nimic…. am o groaza de facut pentru scoala si asta imi manaca tot timpul… daca reusesc sa dorm 2-3 ore linistite pe noapte este bine.
Va rog mult ajutati-ma.

In primul rand, legat de ceea ce simtiti, de emotii si gandurile negative. Ar trebui sa luati in considerare ideea de a vorbi cu un dr psihiatru si cu un psiholog, pentu a reusi sa gestionati mai bine starile depresive. In al doilea rand, legat de scoala…este normal sa va simtiti coplesita de sarcini, mai ales daca este primul an scolar. Sunt multe de facut, multe responsabilitati, dar puteti gasi ajutorul la colegii dvoastra mai vechi in sistem. Vorbiti cu celelalte invatoare, rugati-le sa va ofere niste repere, nistre instrumente de lucru, planificarea unei sedinte, cereti resurse; cereti pareri, veti vedea ca fiecaruia i-a fost dificil in primul an de munca, mai ales intr-o astfel de meserie. Oferiti-va un timp sa va acomodati, cateva luni, timp in care fiti blanda fata de dvoastra. Nimeni nu s-a nascut invatat si priceput. Apoi, daca va dati seama ca nu va potriviti deloc pe acest post, ca nu va place ceea ce faceti, discutati cu familia, cu sotul – exprimati ceea ce simtiti, cat va este de dificil. Nimeni nu poate sa fie atat de absurd incat sa va “oblige” in vreun fel sa ramaneti invatatoare…indiferent de cate sacrificii s-au facut. Poate s-a luat o decizie mai putin buna, dar lucrurile astea se mai intampla. Pentru o clarificare in ce priveste o viitoare meserie, puteti apela la un consilier de orientare in cariera care sa va asisste sa luati decizia potivita pt dvoastra

in loc de psihiatru puteti beneficia de terapie bowen pentru echilibrara chimiei creierului. Intrati pe site-ul bowtech.ro ca sa vedeti ce inseamna si sa cautati un terapeut in zona dumneavoastra. La o prima vedere suferiti de depresie postpartum facuta si pe un fond de insatisfactie profesionala la momentul sarcinii. V-ar ajuta mult si psihoterapia ca sa schimbati tiparele comportamentale care v-au adus aici. Spor si sanatate