Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Am avut o relatie intr-o perioada in care eram despartita de prietenul meu actual si toata lumea ma judeca pentru ceea ce am facut. Am ajuns sa ma interiorizez si sa ma condamn zinic, din ce in ce mai mult. El incearca sa ma ajute, spunandu-mi sa nu ma mai gandesc si sa uit, dar nu pot.
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Am 20 de ani si de curand m-am impacat cu fostul meu prieten. Suntem impreuna de 3 ani si pana de curand lucrurile intre noi nu au fost tocmai roz. Dupa 2 ani si 10 luni de relatie am decis sa ii pun capat, datorita faptului ca nu mi-a prezentat parintii si ca nu reuseste sa isi mentina deciziile in fata alor lui. Acest lucru mi se parea inacceptabil la 23 de ani. Bineinteles ca nu a fost nevoie decat de cativa “prieteni binevoitori” si de presiunile parintilor mei de a incerca sa imi traiesc viata de studenta pentru ca am cunoscut un singur baiat si mai am multe de aflat. Asta am si facut, iar dupa foarte scurt timp mi-am facut un prieten care dupa ce si-a atins scopul, mi-a spus ca ar fi mai bine sa ne despartim. Vazandu-ma singura, mi-am dat seama ca am facut o geseala imensa si m-am intors la fostul meu prieten sa imi cer iertare si sa il rog sa ne impacam, lucru care el ma rugase mai bine de o luna in timpul in care noi eram despartiti. Pentru ca ma iubea, m-a primit inapoi. Am inteles, in final, ca parintii lui sunt foarte dificili si ca important e felul in care noi ne intelegem, nu relatia mea cu ai lui. Problema este acum faptul ca toata lumea ma judeca pentru ceea ce am facut, inclusiv eu, inclusiv prietenii comuni care acum nu mai sunt decat prietenii lui. Nu reusesc sa accept greseala pe care am facut-o si nici sa ma bucur pe deplin de relatia mea. Simt ca nu pot sa fac fata presiunii din jurul meu si am ajuns sa ma interiorizez si sa ma condamn zinic, din ce in ce mai mult. El incearca sa ma ajute, spunandu-mi sa nu ma mai gandesc si sa uit…dar nu pot. Ce as putea sa fac?
|
|||
|
|||
Problema nu este ca te judeca ceilalti, nu ai probleme cu ei, ceilalti pot sa gandeasca ce vor, problema este ca tu nu te ierti! De ce? Ce atata vinovatie pe tine, erai despartita de el cand ai incercat o noua relatie, lucru normal la varsta ta, in plus adu-ti aminte care au fost motivele pentru care te-ai despartit pentru ca au fost unele intemeiate, ceva clar te-a facut sa pui capat relatiei. Ceea ce nu inteleg este de ce te-ai intors la aceasi dilema? Nu vrei sa-ti fie bine, te autosabotezi? Asuma-ti faptele, tu ai vrut sa te intorci la el! Daca-ti pui paie in cap (ceea ce el nu ar fi facut daca era in cazul tau), inseamna altceva, inseamna ca ceva din tine trebuie lamurit, ceva din istoricul tau de viata. Pentru asta ar trebui sa mergi la psiholog si impreuna cu el sa vezi de ce ai facut ce ai facut si cum sa faci mai departe. Daca-mi perimiti o remarca: esti tanra, ai viata inainte, poate ca ar trebui sa NU te intorci din drum si sa cunosti alta lume, in care sa fii acceptata complet.
|
|||
|
|||
După o relație, întotdeauna, există o perioadă în care avem îndoieli, în care ne dorim să ne-ntoarcem din punctul din care am plecat, reducând motivele care ne-au făcut să plecăm de-acolo în primă instanță. Tindem să ne amintim lucrurile care au fost bune, uitându-le pe cele care au stat la baza deciziei de a pune capăt. De multe ori, această tendință, ne împinge într-un cerc vicios al despărțirilor și împăcărilor repetate, în care, în general, deznodământul e același – problemele care au întemeiat decizia despărțirii continuă să revină – unele pot fi rezolvate, altele nu. Vestea bună e că, în ciuda acestui fapt, chiar și atunci când există probleme care nu pot fi rezolvate, cuplul poate învăța să trăiască cu ele. Specific, în cazul tău, ai decis să te desparți de prietenul tău, pentru că, probabil ai constatat că nu tu și el formați o echipă, ci el și familia sa. Ai decis ulterior să vă împăcați, după ce ai încercat o nouă relație care nu s-a ridicat la așteptările tale. Atunci când ai decis să vă împăcați, ai avut motive să crezi că s-a produs o schimbare privitoare la statutul tău în relația cu el vs. statutul părinților săi? Pe de altă parte, culpa pe care o resimți vis-a-vis de ceea ce s-a întâmplat atunci când erați despărțiți, realizezi că este excesivă? Pentru că nu poți schimba ceea ce s-a întâmplat, poți alege să schimbi felul în care privești situația. Ai făcut ceea ce credeai că e bine pentru tine la momentul respectiv și chiar dacă nu a fost să fie, nu înseamnă că ești nedemnă, ci doar că ai luat o decizie omenească. Cred că ți-ar fi util să explorezi, împreună cu un terapeut, să te cunoști mai bine și să iei decizii, iar mai apoi să te adaptezi mai bine la acestea.
|
|||
|
|||
Mie mi se pare extraordinar faptul că el, cel care ar fi îndreptaţit să se simtă rănit şi oarecum trădat, este cel care te încurajează să nu te mai gândeşti la greşeală făcută. Iubirea nu este neapărat un drum lin, în care cei doi ştiu de la bun început ce simt şi cum să acţioneze. Iubirea ne dezvolta interior şi ne poartă pe cărări întortochiate uneori. Poate a fost nevoie să fi cu acel alt bărbat, ca să înţelegi la un nivel mai profund relaţia cu iubitul tău.Nu te mai autoblama, căci omul uneori trebuie să se rătăcească pentru a afla care e drumul bun, important este să foloseşti “greşeala” ca pe un prilej de înteleptire şi să nu o repeţi.
|
|||
|
|||
eu am inteles ca tu ai pus capat relatiei si te-ai ‘cuplat’ cu un alt tip cu care reiese ca te-ai culcat dupa care el ‘a trecut mai departe’. Nu cred ca este nimic gresit in ceea ce ai facut. Ai spus foarte clar ce nu iti convenea la prima relatie si de ce ai iesit din ea. Nu stiu de ce spre finalul mesajului tau reiese ca l-ai inselat pe fostul/actualul prieten cand tu ai spus ca relatia nu mai exista? Poate am inteles eu gresit. Daca am inteles corect, ma intreb cum de au reusit altii sa te faca sa te simti vinovata pt ceva ce nu ai facut? Mai reflecteaza asupra ceea ce este al tau… si ceea ce vine de la altii…. separa-le. Daca tu nu vrei in aceasta relatie… nu sta si gata… daca vrei sa iti traiesti viata, ai tot dreptul sa o faci. Succes!
|
|||
|
|||
Inteleg ca tu traesti “cu lumea in casa”. Cei care nu au avut nimic de pierdut sunt cei care fac acum presiuni ? ti se pare normal ? tu cum ai proceda ? Ce apreciau la tine de fapt ca prieteni ca esti ascultatoare ? Continua tot asa pana prietenu-l va incepe sa creada ca de fapt inca il mai regreti pe celalalt dar nu ai curaj sa recunosti…. Alegerea iti apartine. Ce este mai important, relata ta cu el sau ceace credeai despre ceilalti ?
|
Copyright © 2011 - 2024 Terapeuti.ro | Toate drepturile rezervate.