Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Am o relatie de un an si ceva. Totul a fost perfect pana au inceput anumite certuri legate de comportamentul meu. Uneori eram prea retrasa, stresata cu facultatea, iar pe el il neglijam.
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:
Buna am 20 de ani, ne casatorita. Am o relatie de un an si ceva. Totul a fost perfect pana au inveput anumite certuri legate de comportamentul meu. Uneori eram prea retrasa, stresata cu facultatea si pe el il neglijeam..de multe ori am fost oarba si nu am vazut ca in spatele zambetelor pe care mi le oferea se afla si o tristete. E o persoana care nu prea arata cand e ranit si atunci cand se umple paharul spune tot ce are de spus. De multe ori mia zis printre cuvinte dar eu ca deobicei am fost oarba si l-am indepartat de mine. Tin foarte mult la el si vreau sa ii demontrez ca pot sa ii ofer fericire insa el nu mai crede in mine zice ca l-am indepartat destul si nu mai e acceasi iubire ca la inceput si imi va fi greu sa o mai readuc. Ce ar trebui sa fac sa revina totul ? Nu vreau sa il pierd, stiu ca sunt in stare si de bine nu doar de rau, insa acum e rece fata de mine si ma doare. Spune ca nu sunt in stare sa il fac fericit daca il ranesc mereu. |
|||
|
|||
toti facem greseli in viata insa este de dorit sa invat din ele si sa incercam sa nu le repetam in viitor . Daca el nu isi mai doreste aceasta relatie (din orice motiv) atunci nu il putem forta. Spui ca esti ‘in stare de bine’ si te cred si iti doresc succes cu acest baiat… sau cu urmatorul! Nu are rost sa te atasezi de cineva care te respinge.
|
|||
|
|||
Puteti apela la terapie de cuplu pentru ca inteleg ca mai aveti sentimente unul fata de celalalt. Ati putea foarte bine discuta impreuna cu el , dar de multe ori reluarea acelorasi subiecte care au generat discutii nu face decat ca persoanele sa intre in acelasi tipar comportamental. De aceea cred ca aveti nevoie de cineva obiectiv pentru a vedea solutiile.
|
|||
|
|||
Eu cred ca "iubirea de la inceput" n-are cum sa mai fie, pentru simplul fapt ca la inceputul oricarei relatii partenerii se privesc unul pe altul prin acea "lentila" pe care ti-o da starea de om indragostit, cand vezi doar partile care-ti plac din partener. Iubirea vine mai tarziu, cand incepi sa vezi si sa accepti si partile care nu-ti plac. Mai cred ca doi oameni maturi pot comunica inainte de a se "umple paharul". Si, nu cred ca e responsabilitatea ta sa il faci fericit. Relatiile functioneaza atunci cand ambii parteneri contribuie la acest lucru. Intreaba-l daca mai este dispus sa continuati relatia, si daca raspunsul este DA , stabiliti niste reguli pentru a nu mai ajunge la certuri si dezamagiri (de exemplu, sa te "traga de maneca" atunci cand ceva din comportamentul tau il deranjeaza, in loc sa zambeasca trist asteptand ca tu sa observi ca el e suparat, sa te sustina in perioadele de stres de la facultate in loc sa se supere ca nu e el principala ta preocupare etc). Daca el doreste totusi "iubirea de la inceput" , e posibil sa nu fie pregatit pentru o relatie pe termen lung si-ti cauta tie defecte pentru a scuza frica lui de implicare (probabil nu constientizeaza ca face asta). Terapia v-ar putea ajuta pe amandoi sa va ajustati comportamentele pentru viata de cuplu, ar fi ca o "scurtatura" pentru a invata mai usor niste lectii de viata.
|
|||
|
|||
Deja el si-a format o parere despre tine pe baza comportamentului fata de el din ultimul an. Va fi destul de greu sa ii schimbi parerea formata (dar nu imposibil). Incearca sa ai o discutie sincera cu el, sa vezi daca il poti recucerii, sa ii trezesti pasiunile si fiorul de la inceputul relatiei facand anumite schimbari in relatia voastra de cuplu (pe baza a ceea ce stii despre el si a ceea ce stii ca ii place la tine). O sa ai ceva de lucru dar daca el inca te mai iubeste iar tu o sa te schimbi cu adevarat si nu il mai pui pe locul 2, relatia are inca sanse de succes. Tine insa minte un lucru, pentru a exista o relatie adevarata e nevoie de implicarea ambelor persoane, iar tu din ce zici ai cam neglijat aspectul asta. Orice relatie are urcusuri si coborasuri, important este ca fiecare sa il trateze pe partener ca egal si sa contribuie fiecare la starea de bine a celuilalt.
|
|||
|
|||
In primul rand cred ca trebuie sa afli daca acesta este singurul motiv pentru care se comporta asa. Din cauza deficitului de comunicare dintre voi, e foarte posibil ca acesta sa fie cumva o scuza pt alte lucruri pe care voi poate nu reusiti sa vi le impartasiti. Cred ca o discutie sincera si deschisa din partea amandurora, poate sa clarifice putin situatia. Puteti apela la terapie de cuplu. P.S. Eu si prietenul meu de la inceputul relatiei am stabilit o "regula"- de fiecare data cand ne deranjeaza ceva cu privire la celalalt discutam deschis si cu calm despre asta exact in acel moment, fara a mai permite sa "se adune mai multe" frustrari, nervi, reprosuri etc. La noi functioneaza Succes!
|