Am 33 de ani si am o fetita de 2 ani. Am observat de cand am nascut-o, ca nivelul nervozitatii mele a crescut, efectiv nu am rabdare deloc cu ea. La inceput am pus totul pe seama lipsei de somn, apoi pe seama depresiei post partum. Am momente in care imi vine sa plang sa nu mai stiu de nimic, zile in care imi vine sa sparg tot… La un moment dat intr-o noapte, in timp ce ii schimbam scutecul, am facut o semipareza pe partea dreapta a corpului.

Am 33 de ani si am o fetita de 2 ani. Am observat de cand am nascut-o, ca nivelul nervozitatii mele a crescut, efectiv nu am rabdare deloc cu ea. La inceput am pus totul pe seama lipsei de somn, apoi pe seama depresiei post partum. Am momente in care imi vine sa plang sa nu mai stiu de nimic, zile in care imi vine sa sparg tot… La un moment dat intr-o noapte, in timp ce ii schimbam scutecul, am facut o semipareza pe partea dreapta a corpului.

172 vizite

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

Buna ziua. Am 33 de ani si am o fetita de 2 anisori. Am observat de cand am nascut-o ca nivelul nervozitatii mele a crescut, efectiv nu am rabdare deloc cu eA. La inceput am pus totul pe seama lipsei de somn, apoi pe seama depresiei post partum, dar este posibil ca aceasta depresie sa se fi mentinut atat de mult?! Am momente in care imi vine sa plang sa nu mai stiu de nimic, zile in care imi vine sa sparg tot….stiu ca nu este in regula, dar imi este ft greu sa ma abtin! De ce?!
La un moment dat intr-o noapte, in timp ce ii schimbam scutecul fetitei, am facut o semi paralizie pe partea dreapta a corpului. Am facut analize peste analize si nu mi-au descoperit nimic. Mentionez ca inca de atunci, partea dreapta a capului ma doare constant si cu ameteli puternice, cand ma astept mai putin! As vrea sa ma simt mai bine. Obisnuiam sa fiu o persoana plina de viata, acum nu am chef de absolut nimic….pofta de mancare mi s-a modificat (mananc mai mult) iar ca urmare m-am ingrasat…eu nu eram asa!!! Sunt deschisa la sfaturi. Va multumesc daca ati avut rabdare sa cititi toata polologhia asta.

Georgeta Vasile Pana ajungeti la un terapeut puteti sa faceti ceva chiar incepand de azi: o dieta sanatoasa, exercitii fizice si somn corespunzator. Cand ma refer la dieta nu recomand cura de slabire, ci ma refer la alimente care influenteaza starea de bine (good mood food) adica alimente bogate in fibre si hrana proaspata. Incercati sa evitati consumul excesiv de zahar (care agraveaza starile de nervozitate) si care va trimit indicele glicemic in spike uri – afectand stabilitatea starii de spirit. La partea de exercitii fizice puteti incerca sa faceti o plimbare de 20 minute seara (singura sau cu familia) pentru a oferi corpului ocazia sa descarce tensiunea de peste zi. Cat despre somn, incercati sa respectati un program de somn regulat ( sa va culcati la aceeasi ora in fiecare seara), sa dormiti intr o camera racoroasa si bine aerisita si sa inlaturati sursele de lumina (telefon, TV) care pot perturba ciclul somn-veghe.
Cătălin Nedelcu Aceste modificări ale tonusului psihic pot și ar trebui explorate într-o psihoterapie individuală sau într-o consiliere mamă-copil, pentru a vedea exact cât și în ce fel presiunea creșterii copilului și-a lăsat amprenta asupra d-voastră. Paralizia de care spuneți și durerile de cap trimit către o predispoziție de somatizare care a-nceput să se facă simțită în situația prezentă de viață. Pot fi de presupus anumite conflicte emoționale mai vechi “trezite” de rolul de mamă, care au ajuns în prim-plan, dar pt. investigarea acestora, încă o dată, ar fi necesară o psihoterapie. Vă țin pumnii!
Violeta Mancas Buna seara,
Va recomand un control neurologic amanuntit.
Paralizia poate semnifica probleme emotionale, in contextul expus de dvs. Totusi, este bine sa excludeti problemele de natura fizica (corporala).
Va recomand psihoterapia psihodinamica. Depresia despre care vorbiti nu mai este post partum. Nasterea v-a declansat niste probleme mai vechi.
Ar fi bine sa va vada si un psihiatru. Pentru siguranta dvs si a copilului.
Nu amanati aceste controale si terapia. Starea dvs. nu se va ameliora de la sine.
Orice alte intrebari aveti, nu ezitati sa ne scrieti.
Balan Monica Nu mai amanati vizita la un psihiatru.Se vor accentua starile dvs.
Radulescu Anca Sunt fix in situatia dvs…numai ca fetita mea are 8 luni….
Elena Gabriel Si eu sunt total schimbata.. am 2 copii mici..eram si inainte putin rea..acum sunt certata cu toata lumea… si ma enervez din orice nimic

Postat în Copii | Relatia cu copiii | Sarcina, Psiholog / psihoterapeut online, Somatizare
Etichete: depresie dupa nastere, depresie post partum, nervozitate dupa nastere, psiholog online gratuit

S-ar putea să te intereseze și:

Imi iubesc si sotul si copilul foarte mult si nu as vrea sa fiu fara ei. Problema este ca imi tot doresc sa fiu singura, imi este greu sa accept ca am un baietel si ca viata mea nu o sa mai fie ca inainte sa ma marit.
10 raspunsuri
Dupa nastere, sotia mea s-a schimbat complet. Este tot timpul trista, necomunicativa, iar in ultimul timp vrea sa le faca pe toate. Mananca foarte putin si se odihneste foarte putin.
Nu mai exist ca fiinta, sunt doar mama 24 din 24. Fac doar ce trebuie si seara plang, si adorm, si iar, si iar, zi de zi… sunt ca un robot.
3 raspunsuri
Sotul meu a decis singur sa facem un copil, dar eu simt ca nu eram pregatita sa devin mama: am 21 de ani si e o responsabilitate foarte mare, iar sotul nu prea ma ajuta.
6 raspunsuri
Nu mai exist ca fiinta, sunt doar mama 24 din 24. Fac doar ce trebuie si seara plang, si adorm, si iar, si iar, zi de zi… sunt ca un robot. Cum sa fac sa ies din groaza asta?
6 raspunsuri

Lasa un comentariu

Apasă aici pentru a renunța.

Un Mesaj la “Am 33 de ani si am o fetita de 2 ani. Am observat de cand am nascut-o, ca nivelul nervozitatii mele a crescut, efectiv nu am rabdare deloc cu ea. La inceput am pus totul pe seama lipsei de somn, apoi pe seama depresiei post partum. Am momente in care imi vine sa plang sa nu mai stiu de nimic, zile in care imi vine sa sparg tot… La un moment dat intr-o noapte, in timp ce ii schimbam scutecul, am facut o semipareza pe partea dreapta a corpului.”

Maria Calapod - Tomescu spune:

19 iunie 2020 la 15:50

Bună ziua,
In primul rand felicitări pentru curajul de a vorbi în legătură cu starea pe care o aveți.
Într-adevăr sarcina în sine și rolul de mama aduc implicit o multitudine de schimbari la nivel fiziologic, hormonal și la nivel psihic. Este o tranziție destul de brusca și majora.
Având în vedere intensitatea și persistenta stărilor, o sa fie de foarte mare ajutor sa continuați acest act de curaj și sa aflați ce opțiuni aveți.
Psihoterapia, este o ancoră puternica și clarificarea unor informații personale într-un mediu securizand și ajustat nevoilor dumneavoastră, va aduce mari beneficii.
Spuneți ca ati făcut analize, acest lucru este foarte benefic. Cel mai probabil este o somatizare, însă este bine sa știți ca prima recomandare data de către un psiholog sau psihoterapeut, este sa eliminam cauzele fiziologice.
Intervenția psihiatrica poate fi și aceasta un adjuvant eficient în procesul psihoterapeutic. Poate fi o opțiune temporara pana când lucrile se stabilizează.
Ati cerut păreri avizate, asta este minunat și vorbește despre despre dorința de a înțelege și de a face lucrurile altfel, pentru a schimba ceea ce va încurcă.
Pentru a susține ceea ce ați început deja, va incurajez sa începeți sa căutați un specialist cu care sa lucrați. Beneficiul poate fi minunat și implicit va fi și un beneficiul și pentru fetita dumneavoastră.
Numai bine!

Răspunde