Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Am o fetita de 10 luni, iar de vreo saptamana nu o mai suport cand nu mananca si cand plange, simt o ura foarte mare pentru ea in momentele acelea. Nu primesc ajutor din partea nimanui, iar de o luna sotul este toata ziua plecat si vine noaptea tarziu.
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:
Numele neu este Iuliana si am o fetita de 10 luni, de vreo saptamana nu o mai suport cand nu mananca si cand plange, simt o ura foarte mare pentru ea in momentele acelea. Este crescuta de mine încă de cand s-a nascut, nu am primit ajutor din partea nimanui, iar de o luna sotul este toata ziua plecat si vine noaptea tarziu si eu il astept de fiecare data si in plus dupa ce adoarme cea mica pe la 23:00, ma apuc sa fac treburile casei. Lucru care m-a obosit foarte rau si uneori cand sunt foarte suparata pe fetita incep sa imi fac tot felul de scenarii sinucigase in cap. Stiu ca am nevoie urgenta de terapie dar nu am cu cine sa las fata, si simt nevoia sa ma sfatuiasca cineva, sa pot vorbii cu cineva deschis despre acest subiect, mai ddevremeam avut o iesire si m-am exprimat urat despre fata in fata sotului si mi-a reprosat si nici nu mai vorbeste cu mine. Nu stiu ce sa fac si daca este doar o criza de oboseala cum as putea sa fac sa o trec cu bine si imi e frica de gandurile sinucigase pe care le am tot mai des. |
|||
|
|||
eu am inteles ca in acest moment ati adunat o tensiune foarte mare in interiror care se exprima prin ‘ura’ si ‘ganduri sinucigase’ insa simtiti si nevoia de a discuta cu un terapeut despre asta. Parerea mea este ca sunteti inca in control… altfel nu ati fi putut sa ne vorbiti in acest fel si pt aceasta nu pot deca sa va laud! Pe scurt ideea ar fi ca un parinte nu isi poate creste cu usurinta singur copilul… mai ales daca este mama proaspata si nu a avut timpul necesar sa se refaca macar fiziologic daca nu psihologic/emotional. Inteleg ca sotul trebuie sa fie plecat cu munca dar poate ar fi de dorit sa isi schimbe programul pt ca este si copilul sau! Daca aveti posibilitatea sa mergeti la un terapeut este excelent si sunt sigur ca va fi de acord sa va primesca si bebelusul pt acele 50-60 min cat dureaza sedinta… daca nu… puteti incerca oricand alt terapeut . Succes!
|
|||
|
|||
Exact cum spune si colegul meu Radu, exista psihoterapeuti care sunt de acord sa va primeasca impreuna cu bebelusul. Parerea mea este ca aveti nevoie de suport sa depasiti aceasta situatie. Sentimentele si gandurile pe care le traiti in acest moment sunt absolut normale. Maternitatea aduce cu ea o multitudine de schimbari la care parintele trebuie sa se adapteze, la care se adauga multe situatii neprevazute si peste toate acestea tot sistemul hormonal al femeii care este "deranjat" ca sa zic asa.Oboseala, lipsa ajutorului, lipsa sprijinului chiar si moral, nu fac decat sa ingreuneze si mai tare situatia. Dar solutii exista! Daca doriti, putem discuta in particular.
|
|||
|
|||
Ar putea fii depresie post partum . Ca mama a trei copiii pe care i-am crescut singura pot sa-ti dau un sfat. Pune curatenia pe locul doi. Nu poti sa le faci pe toate. Cand doarme copilul , odihneste-te si tu. Te poate ajuta sotul cu mancarea si curatenia. Daca nu, nu-i nicio problema. Odihneste-te si bucura-te de copilul tau. Copilul tau are nevoie de tine. In aceasta perioada ii cresc si dintisorii… nu e usor nici pentru el . Curaj !!!
|
|||
|
|||
Aveti nevoie de ajutor specializat. In ce localitate sunteti?
|
|||
|
|||
dragi colegi si persoane care postati pe acest grup: va multumim pt sfaturi si pareri insa respectati regulamentul in ceea ce priveste reclamele si diversele link-uri postate! Macar postati ceva de genul:’parerea mea este… ma puteti contacta in privat…’. Cred ca oricine poate sa raspunda cu un link al cabinetului propriu sau un link cu un articol de pe net. Multumesc!
|
|||
|
|||
Mergeti urgent la un specialist, discutati cu sotul si cele doua familii aferente situatia si cu fetita se va gasi un suflet bun sa va ajute. Nu amanati , aveti nevoie de tratament….succes !
|
|||
|
|||
Oboseala acumulata, stresul, grijile sa fie totul facut cum trebuie pentru copil, si mai ales faptul ca nu aveti nici un ajutor, nici un sprijin.Toate acestea contribuie la starea dvs de care vorbiti. Ar trebui sa gasiti pe cineva sa stea cu cea mica, macar cateva ore, ori ca sa dormiti, ori ca sa va relaxati, chiar sa iesiti la aer curat. Respirati adanc si umpleti-va mintea doar de ganduri pozitive.Bucurati-va de copil, aceste momente nu se intorc. Eventual, rugati-va sotul sa-si ia cateva zile libere si sa stea cu copilul ca dvs sa va relaxati putin. La fel, treaba nefacuta nu e un capat de tara. Succes si eu va mai astept.
|
|||
|
|||
Multumesc pentru incurajari, ceea ce imi spuneti sunt constienta ca aveti dreptate si ca asa ar trebui, dar aveam mare nevoie sa ma descarc si sa pot spune cuiva care sa nu ma "condamne" si care sa nu imi spuna dar de ce nu faci aia sau trebuie facute si celelalte….etc. Va multumesc si sper sa imi treaca repede, sa fie doar o perioada neagra din psihicul meu, deoarece terapeuti aici unde locuiesc nu sunt si ca sa merg in Craiova e dificil cu fetita. Daca continui si nu ma mai pot abtine nervos o sa merg. Va multumesc! Precizez ca fata este dependenta de mine si nu sta cu nimeni altcineva, nici macar cu tatal mai mult de o jumatate de ora.
|
|||
|
|||
chiar daca va este ‘peste mana’ incercati sa faceti acest efort (daca nu prezinta un disconfort sau pericol pt fata) pt ca trecerea timpului este o ‘lama cu doua taisuri’ in sensul ca poate ameliora si agrava starea. Numai bine!
|
|||
|
|||
Exista si terapeuti care ofera consultatii online.
|
|||
|
|||
http://www.antisuicid.com/
|
|||
|
|||
Incearca psihoterapie online, nu mai e nevoie sa pleci, stai doar in fata calculatorului.
|