Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua! Am 20 de ani si sunt studenta si am o problema cu parintii,care ma streseaza,seaca si oboseste psihic. Avem o relatie buna,sunt iubitori,amabili,amuzanti,dar prea protectivi si lipsiti de perspectiva. Am fost intotdeauna o eleva model la invatatura,nu a fost nevoie sa fiu impinsa de la spate,ma comport frumos,am un anturaj bun si sunt descurcareata.
Fiind si o fire independenta,care are mare nevoie de libertate si de spatiul propriu,dorintele mele nu corespund mereu cu cele ale parintilor mei. In toti anii de liceu mi-am ascuns relatiile fata de ei(de la 17 ani),intrucat nu erau de acord,ca nu cumva sa nu mai fie scoala pe primul loc. Daca inainte imi placea de cineva,mi-au spus ca nu trebuie sa-mi stea gandul la asta si sa-mi impun sa nu-mi mai placa.Am incercat sa discut cu ei,dar in zadar. Pentru ei conteaza numai opinia lor si nimic altceva. Acum am o relatie stabila(1 an,ei stiind de jumatate),stiu de aceasta relatie si sunt de acord. Totusi,in toti acesti ani a mai existat alta problema:libertatea. Am inteles sa nu am voie seara pana la 17 ani,am inteles ca erau necesare unele restrictii pana cresc. Dar acum la 20 de ani nu am voie sa merg cu prietenul la munte sau daca e sa ies afara li se pare o tragedie sa ajung la 3 dimineata,desi ma aduce cu masina acasa.Motivul principal pentru care nu ma lasa sa merg cu el este ca nu cumva sa-mi incep viata sexuala,pentru ca ei considera ca trebuie sa fac asta dupa casatorie. Ei nu stiu ca mi-am inceput viata sexuala,ce-i drept dupa 18 ani normal.
Ei imi tot lauda prietenele ca sunt fete bune,silitoare,dar trec cu vederea ca parintii lor le lasa ceea ce eu nu am voie,parinti pe care ii aproba. In ultima vreme am insomii, desi dorm putin intr-o seara,tot nu pot sa adorm noaptea urmatoare si cand in sfarsit adorm,pot dormi si cate 13-14 ore si tot ma simt obosita. Prietenul meu e cu 3 ani mai mare ca mine,e intelegator si o persoana buna,cu parintii total diferiti de ai mei. La inceput nu credea ca ai mei sunt asa stricti,dar apoi si-a dat seama ca am dreptate. Deja suntem frustrati ca nu putem merge si noi in afara orasului,sa ne relaxam si noi cateodata si ajungem sa ne suparam putin din aceasta cauza. Dorind sa am libertate in liceu,i-am mintit mereu cand ieseam cu cineva,spunand ca ies cu prietenele,mereu am avut parola la telefon si inca sunt paranoica si verific de 3 ori sa vad daca telefonul e blocat. De asemenea,acesta problema imi afecteaza si concentrarea la invatat,pe langa presiunea pusa de tatal meu in legatura cu facultatea(in liceu nu era asa,acum ma bate la cap toata ziua sa invat,desi nu ies des).
As dori,va rog, niste sfaturi despre cum sa le spun ceea ce imi doresc si sa ia acest lucru in considerare. De fiecare data cand incerc sa incep o discutie ma asculta pe moment,dupa incep sa zica ca nu e bine asa si ca ei nu au fost invatati asa si ca nu e moral,ca exista atatea pericole,ca eu trebuie sa-mi vad de facultate,ca atata timp cat sunt la casa lor trebuie sa respect regulile impuse de ei. Daca le argumentez si imi expun punctul de vedere se agita,incep sa-mi pierd si eu rabdarea cu ei. Daca raspund la ce zic ei imi spun ca de ce comentez,ca nu e nu si punct. Nu comentez,e o dicutie,normal ca raspund. Ei s-au casatorit la 22(mama),respectiv 24(tata). Facultatea au facut-o dupa ce m-am nascut eu si de asta imi tot spun ca trebuie sa fac facultatea acum si sunt constienta de asta. In plus, si meseria lor,avocatura,ii fac sa fie si mai protectivi pentru ca aud si vad diverse cazuri si se asteapta la tot ceea ce e mai rau(de exemplu,am vrut sa ies la alergat in parcul de langa mine a 7 dimineata,dar nu m-au lasat spunand ca sunt numai boschetari si ca poate ma arunca in lac sau ma violeaza,desi in parcul meu sunt cei de la bgs si la ora aia e multa lume care alearga). De pierderea virginitatii clar nu se pune problema sa le spun. Acum cu apropierea revelionului ma simt din ce in ce mai trista din cauza acestei probleme si plang foarte des noaptea cand nu dorm. Ar mai fi de zis,dar sper ca nu am omis nimic important.
Va multumesc pentru ajutor!

incearca sa iti iei parintii si sa te duci la un terapeut cu o formare pe terapiile de familie. Poate doar daca cineva le va spune ce vrei tu sa le spui, vor intelege. Mult succes

hmm… o situatia asemanatoare am intampinat si eu cu iubita mea ,parintii ei fiind asemanatori cu ai tai ,am incercat impreuna sa le schimbam opinia ,iar ei m au privit pe mine ca o amenintare si au devenit mai stricti ,mai impunatori ,…au apelat la santaj emotional asupra fiicei ,iar intr un final au reusit si ne au despartit ,iar totul a redevenit la fel ca inainte ,nu s au schimbat parintii fetei deloc …inidiferent cum vei alege sa lupti ,gandeste te la consecintele care ar putea sa apara ,iar daca esti pregatita ,nu te lasa batuta indiferent ce s-ar intampla ,si ia in calcul faptul ca e problema ta de familie ,vor fi momente in care prietenul tau nu va putea sa te ajute prea mult ,dar multumeste i daca va ramane langa tine … iti doresc mult succes si ai grija sa nu patesti ca mine …