Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Sufar de paranoia si simt dorinta de a ucide oamenii pe care ii cred eu “nepotriviti”. Pe mama am considerat-o mereu prea protectoare. Cred ca era in stare sa imi puna microfoane si camere pe haine. Tata a avut un inceput de schizofrenie cand lucra in Spania.
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Sufar de paranoie. Sunt sigur de asta caci mi-am confirmat singur simptomele. Dar cred ca mai este ceva. Simt o dorinta de a ucide oamenii pe care ii cred eu “nepotriviti”. Dar nu arat acest luctu. Doar imi imaginez cum ii ucid.
Nu au avut loc prea multe evenimente negative in copilaria mea. Doar ca am avut un tata alcoolic si putin violent cu fratii mei. Si mama a fost putin violenta cu fratii mei cand faceau pozne. Eu sunt cel mai mic dintre ei. In scoala am fost un baiat comunicativ pana la sfarsitul clasei a VI-a. La sfarsitul clasei a III-a m-a transferat mama la o scoala de la tara caci trebuia sa stea cu bunica caci avusese doua accidente vasculare si nu se mai putea ingrijii singura. Am stat un an acolo. In clasa a V-a ne-am mutat iar la oras, impreuna cu bunica. Cat am stat cu bunica, am inceput sa dezvolt o ura pentru ea, dar nu stiu de unde. Nu a stat mult la oras caci s-a mutat mama iar la tara impreuna cu ea. Eu am ramas cucea mai mare sora a mea. In clasa a V-a m-am reintregit cu fosta mea clasa, si in acelasi timp cu fosta mea ” gasca”. Fiind o gasca de baieti mai “rebeli” si eu un baiat bisericos (caci mama era un devotat crestin), tratam glumele lor ca fiind de prost gust si amenintatoare. Cum ar fi salutul “uai m*ie” etc. Glume de baieti daca pot sa le zic asa. Pe langa acestea, mai faceau si actiuni copilarest precum impinsul in zapada, ciupituri, etc. Totusi, eu interpretam acele glume ca un atac. Atunci am inceput sa nu vorbesc cu nimeni de teama de a nu fi atacat sau spurcat. Relatiile familiale nu prea merg bine. Nu pot sa am incredere in ei. Parca as vrea dar nu pot. Pe mama am considerat-o mereu prea protectoare. A vrut mereu sa stie unde sunt, cu cine, ce fac. Cred ca era in stare sa imi puna microfoane si camere pe haine. De aceea hotarasem sa nu ii mai zic nimic din ceea ce fac, nici la scoala nici afara. Tata a avut un inceput de schizofrenie(nu stiu exact cum se scrie). Dar din cauza sederii lui in Spania caci acolo lucra. El statea singur acolo. Va rog sa ma ajutati. Am uitat sa mentionez ca sunt foarte usor iritabil cu stari diferite de pe o zi pe alta. Uneori rad pur si simpu de mine insumi. |
|||
|
|||
eu inteleg ca ai adunat foarte multe lucruri, din punctul meu de vedere foarte ‘grele’, care merita mai multa atentie. Incearca sa gasesti un psihoterapeut si incepe sa explorezi toate aceste trairi si ganduri pe care le ai; online ar fi insuficient. Succes!
|
|||
|
|||
Ce simptome spuneți că aveți de considerați că suferiți de paranoia ?
Cu stimă, psih Tiberiu Seeberger |
|||
|
|||
Probabil ati adunat multe nemultumiri, poate chiar ura. Discutati cu un terapeut.
|
|||
|
|||
Foarte buna descrierea propriei persoane. Incearca sa vorbesti despre asta cu o persoana pregatita,ce stie sa asculte si sa aiba rabdare sa iti gasesti propriile rezolvari. Te vei cunoaste mai bine si vei avea bucuria dezvoltarii personale.
|
Copyright © 2011 - 2024 Terapeuti.ro | Toate drepturile rezervate.