Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Fetita mea de 14 ani si-a dorit foarte mult un caine. Acum ca il are, plange si zice ca nu il vrea. Ii e frica din cauza ca viata ei se va schimba si ca nu e in stare sa aiba grija de el. Sta doar si priveste cainele, de frica sa nu pateasca ceva.
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:
Fetita mea de 14 ani si-a dorit foarte mult un caine mic.Acum ca il are,plange si zice ca nu il vrea.Ii e frica din cauza ca viata ei se va schimba si ca nu e in stare sa aiba grija de el.Nu mananca si nu doarme,pana dispare…Nu stiu ce sa-i fac,nu il pot da inapoi…Sta de fiecare data si priveste cainele sa nu pateasca ceva.Ma sperie,isi tot spune:Ce am facut?Nu il vreau ,imi e frica…. |
|||
|
|||
o situatie complicata in care eu va sugerez sa mergeti impreuna si sa discutati cu un psiholog… ma gandesc ca la 14 ani poate trece prin multe schimbari si este prea confuza personal pt a putea avea si responsabilitatea acelui catel. Dati-l unui cunoscut… poate un anunt pe net… sunt solutii. Nu are rost sa ii amplificati confuzia insa ar fi bine sa o explorati! Succes!
|
|||
|
|||
Poate si-a doriti un Caine copiind un prieten, nefiind singura convinsa de asta. Acum I se pare o corvoada prea mare si poate chiar este avand in vedere varsta, cand altele sunt prioritatile. Dar poate ascunde si altceva, asa ca o discutie cu un psiholog nu strica.
|
|||
|
|||
Posibilitățile sunt infinite, important e sa vedeți exact ce anume menține comportamentul ei. Explorați, adresati-i întrebări și ajutati-o sa se facă înțeleasă. Cu sprijinul unui specialist, demersul poate fi unul mai puțin anevoios.
|
|||
|
|||
Spuneti fetitei dumneavoastra ca ea nu are de facut altceva decat sa se joace cu catelul si ca veti avea grija dumneavoastra de el . Incet , incet ceea ce acum ar trebui sa o faca din datorie , mai tarziu , dupa o scurta perioada de acomodare , o va face din placere. Am trei copii , doar cel mic vroia catel , cei mari la inceput nu l-au acceptat insa dupa o scurta perioada s-au indragostit toti de el .
|
|||
|
|||
Am citit cu atentie mesajul dvs si mi-a atras atentia comportamentul fetitei dvs, asa cum l-ati descris dvs. Acest comportament va este cunoscut in vreun fel? Exista vreo persoana despre care va aduce aminte acest comportament al fiicei dvs ? In plus, lasand acest episod cu cainele, ma intreb care este gradul de incarcatura a copilului dvs atunci cand vorbim despre responsabilitati etc. Manifestarile anxioase descrise de dvs si comportamentul evitant pot fi in directa dependenta de stilul parental adoptat. Ar fi indicat sa va consultati direct cu un specialist. Aicihttp://jenichiriac.ro/test/%EF%BB%BFidentificarea-stilului-parental/ va puteti face o prima sondare a stilul parental pe care dvs il abordati
|
|||
|
|||
http://jenichiriac.ro/test/%EF%BB%BFidentificarea-stilului-parental/
|
|||
|
|||
Consider ca este o reactie exagerata, cunosx familii in care copii intre 8 – 12 ani se ocupa de ingrijirea cainelui. Este necesar sa investigati acest lucru cu un specialist, pot fi efecte mai grave in viata sa de viitor adult.
Cat despre caine, nu are nici o vina, nu.l chinuiti, si mai ales, nu.l abandonati – poate ar fi mai bine sa.l oferiti unor oameni care il doresc, puneti anunt la cabinete veterinare, pe Fb, in grupurile iubitorilor de animale..tot de asumarea responsabilitatii e vorba |
|||
|
|||
Parca ar fi vorba de un copil, nu de un catel in viata ei, adica genul acesta de griji sunt asociate cu copiii: viata schimbata, grija sa nu pateasca ceva, responsabilitatile coplesitoare…
|
Copyright © 2011 - 2024 Terapeuti.ro | Toate drepturile rezervate.