Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Am crescut intr-o familie formata din 4 frati.Suntem3 fete si un baiat,eu fiind mezina.Am avut o mama vesnic preocupata de serviciu,un tata total dezinteresat si o bunica ,care desi fuma langa noi ne acorda si o groaza de corectii atunci cand mai greseam.Situatia materiala nu era prea roz avand in vedere ca sunt nascuta in 1971 si era in plina glorie,, epoca de aur,,.Am avut ambitia sa invat cat de cat si am ajuns cadru didactic intr-un sat.Acolo am cunoscut un barbat si m-am casatorit fara sa dau prea multa importanta faptului ca nu prea avea scoala.Am locuit cu soacra 19 ani si dupa acesti ani am constatat ca desi aveam 36 de ani eram toata alba la par si imbatranita.Oamenii acestia m-au terorizat continuu,cerandu-mi tot mai mult.(Sa merg la camp, sa fac si serviciu,sa fiu si mama la cei doi copii sa am grija si de gradina ,sa ajut si la stupii ce-i avea sotul,sa am si grija de animale vaca vitica ,porci,sa fac si lectii cu copiii si mai aveam si eu de pregatit pt. serviciu ,grade ,inspectiietc. Am doi copii care au asistat de mici la teroarea la care eram supusa. Teroarea la care ma refer este una psihica atat din partea sotului cat si din partea soacrei,care era vesnic nemultumita si ma spunea la toate neamurile ce lenesa eram )Uneori simt ca cedez si totusi nu am puterea sa spun ,,Gata !,, si sa plec. Ma gandesc la copii,ma gandesc ca o sa-i treaca(sotului) ca maine va fi mai bine.Nu stiu ce sa va intreb deja stiu raspunsul dar totusi v-am scris .Si aceasta e o forma de descarcare.Sotul meu este un tip foarte nervos,cand era mic a suferit de meningita si i-am gasit o iesire din spital ,de cand era mic,iar medicul ii recomanda sa nu consume ciocolata,bauturi alcoolice si nici cafea.El nu consuma cafea si ciocolata dar bauturi consuma frecvent.Am ajuns ca din orice greseala de-a mea cat de mica,legata de gospodarie sa ma injure si sa ma umileasca in fata copiilor ca si cum eu as fi o analfabeta si el un inginer ceva. L-am respectat mereu ,nu
l-am facut sa se simta mai prejos decat mine am admirat spiritul lui de conducator ,organizator dar el ma face sa ma simt un nimeni. Nu-mi mai doresc decat sa creasca copiii mai mari si poate-mi voi face si eu curaj sa-l parasesc. Am omis faptul ca el a mai fost casatorit.M-am indepartat de el ,nu ma mai pot apropia fizic de el ,mai ales ca au fost dati cand am ripostat si m-a lovit. Acum cedez ,nu -i mai raspund astept pana-i trece ,dar in suflet nu-l pot ierta.Imi reproseaza faptul ca nu mai am nici o atractie fata de el si chiar ma banuieste de infidelitate. De multe ori cred ca traiesc cu o persoana bolnava psihic.Nu stiu ce ar trebui sa fac.

Pleaca de langa el! Crezi ca copiilor le va fi mai bine asa? Te inseli amarnic. Copiii au nevoie de un tata iubitor cu ei si mama lor.

Este bine ca te-ai descarcat. Uneori in astfel de situatii in care nu prea avem de ales, putem lasa vorba celor din jurulul nostru sa treaca pe langa noi, sa fim putin mai neatenti la vorbele lor daca stim ca ele ne afecteaza.

Acesta este modelul de viață pe care il dai copiilor tai ?

Doamna, plecati de acolo. Luati copiii, care banuiesc ca sunt maricei deja, si plecati. Daca nu pentru dumneavoastra, pentru ei.

Nu ati putea pleca de acolo, sa va faceti o viata normala si fericita?

Parerea mea este binele copiiilor primeaza. Se fac mari in mediu toxic. Curaj

Dupa atata timp de suportat abuzuri psihice, fizice si emotionale este greu sa rupi. Chiar abuzatori va fac sa va simtiti asa, in capcana. Vi s-au inoculat idei, de mica, de catre familie si de catre societate, si mai apoi, de catre cei care v-au abuzat, ca femeia sta langa barbat si asta e, o casnicie aduce si bune si rele. Insa ce descrieti dumneavoastra este altceva. Sunteti carnea de tun. Presupun ca deja este inutil sa incercati sa puneti piciorul in prag si sa amenintati cu plecarea, insa, daca credeti ca nu vor reactiona violent, faceti-o. Insa, daca considerati ca a-i ameninta cu faptul ca plecati va aduce mai multe probleme, cautati sprijin in alta parte, familie, prieteni apropiati, sa va ajute, si mutati-va, separati-va. Dupa un timp de libertate o sa incepeti sa va simtiti mai bine, o sa va aduceti aminte de cum este sa nu fie nevoie sa suportati toanele unuia si altuia si incet, incet o sa apreciati micile bucurii si linistea, liberartea. Este nevoie de curaj dar faceti-o pentru copii, ei nu merita asta, tot ce se intampla le va afecta viitorul si cum vor construi si ei familii la randul lor. Pentru ca ei sa aiba o sansa la o viata echilibrata, plecati cat mai grabnic. Nu doresc sa intru in detalii insa situatia imi este cunoscuta. Sunteti o femeie foarte puternica si inteligenta, sigur va dati seama ca aia nu e viata. Scriind aici este primul pas, incet incet sper sa reusiti sa va desprindeti si sa incepeti de la zero. Multa putere si succes!

Desi esti constienta de situatia ta, ai nevoie de sprijin ca sa faci o schimbare. Cere ajutorul, si actioneaza! Altfel, te autodistrugi. Si distrugi psihic si copiii!

Apeleaza la o fundatie care se ocupa cu victimele violentei domestice. Acolo vei primi consiliere juridica si psihologica.