Mesaj:

Buna ziua…am si eu o problema si simt ca nu mai pot sa tin in mine .. sunt cu prietenul meu de 2 ani fara o luna.Ce pot sa spun,l-am placut foarte mult,si am ajuns sa tin foarte repede la el.Nu sunt o persoana care pune pe cineva repede la suflet,dar la el a fost altceva.Asa…el ,ca sa zic asa,are traume din copilarie,ai lui se certau mai mereu si automat il certau si pe el.Acest lucru s-a reflectat si asupra mea..eu in viata mea mi-am pierdut increderea in oameni,in baieti,in mine…asa ca de multe ori l-am banuit.Cateodata fara motiv ,cateodata am avut motiv…stiu,neincrederea nu face bine intr-un cuplu,dar pur si simplu aveam nevoie ca el sa fie cel care imi readuce increderea in mine..si din cauza faptului ca eu nu aveam incredere,ne certam…si la un moment dat mi-a dat prima palma…a 2-a…pe urma a 3-a ..Devenise o fiara,gata gata sa ma omoare..m-a batut foarte rau,motivul fiind mereu acelasi – ca nu capat incredere in el si il acuz .Am incercat sa vb cu el,dar parca nici nu existam.Nu stau acum sa detaliez fiecare lucru,m-a batut de foarte multe ori,m-a invinetit…m-a injurat…iar in timp ce eu plangeam ,lui nici macar nu ii pasa,sau poate imi arunca un "vrei sa terminam in p***a mea sau nu ???".Evident….la asemenea vorbe nu puteam sa termin…ma arunca din vorbe intr-o groapa fara fund…Acum este o problema…lasand deoparte bestia care este in unele momente,in celelalte momente este cel mai bun baiat din lumea asta,nu am cuvinte sa il laud,are grija de mine,ma alint etc etc.Stiu,nu pot sa ma amagesc cu asta,ca pe urma sa dea iar in mine sau cand se enerveaza pe mine sa ma injure de toate alea…dar cum necum,a reusit mereu sa ma faca sa-l iert,chiar daca mereu am purtat in sufle cuvintele,bataile,dar si faptul ca la certuri,mereu aparea cu cate una cu care incepea sa vorbeasca,in loc ori sa stea sa se calmeze,ori sa ma impace.Pur si simplu in jumatate de ora deja era cu alta "pe felie"….in timp ce eu plangeam …De ce a stiut mereu sa ma faca sa ma intorc cu cealalta personalitate a lui?El nu ma intelege ca,datorita a ceea ce a fost mereu,eu am o pata pe suflet,mi-e frica si am o reticenta in a fi cu el ..nu ma asculta,decat cand are el chef(adica dupa ce varsa tot din el si eu sunt la pamant),si daca nu sunt atunci in stare sa vb,tot eu sunt de vina,pentru ca "NU TERMINI!!!!"..Nu cred ca m-a inselat,dar v-am spus,mereu la orice cearta a facut cumva rost de nr vreuneia si incepea sa vorbeasca cu ea…fara sa-i pese de cum ma simt eu….va rog din tot sufletul,am nevoie de un sfat:( Nu sunt vreo pustoaica fara minte,poate iubirea m-a orbit,chiar am nevoie de un sfat…nu vorbesc cu nimeni,nu am cu cine…

nu exista nicio scuze pentru a lovi partenerul! din ce scrieti imi pot da seama ca este o persoana traumatizata de relatia cu parintii lui, din care motiv este posibil sa reproduca si in relatia cu dvs. Daca exista lucruri asa de puternice in el… poate ca ar fi bine sa le confrunte (cu ajutor) si sa incerce sa si le rezolve. Ce puteti face este sa il indrumati catre un psihoterapeut, sa ii sustineti latura ‘buna’ si, evident, sa va feriti cat puteti de violenta fizica

Cred ca ar fi mai bine sa termini relatia daca iti pretuiesti sanatatea fizica si psihica.

Daca nu sunteti in stare sa alegeti si sa construiti o relatie, apucati-va de altceva. De agricultura de exemplu…

Fiecare dintre cei doi parteneri implicati intr-o relatie trebuie sa-si clarifice cum anume isi doreste sa evolueze in acea relatie. Implicit, in functie de dorintele si asteptarile celor doi parteneri, relatia poate sa evolueze sau nu. Asa ca, intrebarile la care trebuie sa va raspundeti dvs sunt destul de simple: cum doriti sa va vedeti dvs intr-o relatie , cum doriti sa fiti tratata intr-o relatie, care ar fi cursul unei relatii in viziunea dvs? Astea sunt raspunsuri pe care sa le gasiti singura. Abia dupa ce va raspundeti la aceste intrebari puteti aprecia daca motivele pentru care sunteti in relatie cu prietenul dvs sunt intr-adevar valabile, sau nu. Multa rabadare!!

Lupul paru-si schimba dar naravul ba, sfatul meu este sa fugi cat mai departe. Cat inca mai poti!

Daca nu esti o pustoaica fara minte, ar trebui sa stii ca dragostea cu de-a sila inseamna orice: hartuire, prostitutie, viol, orice numai dragoste, …cu siguranta nu. Am intalnit destule femei care au trecut prin ce treci tu si acum pur si simplu nu doresc sa-si mai aminteasca nimic despre fostele animale posesive cu care au avut proasta inspiratie sa se compromita. Mai greu va fi insa sa scapi de o asemenea fiara, pt. ca se pare ca-i unsa cu toate alifiile.

offf… oamenii ce au tendinţe de violenţă ar trebui izolaţi… în primul rând de cei ce le permit astfel de manifestări… nu cred că ai spus dacă locuiţi împreună… omul acesta crede că dacă tu îl protejezi de lege, nu mai este nici o lege… o lege ar fi faptul că tu cunoşti cel mai bine încrederea ce ţi se cuvine şi nu ai nevoie de mijlocitori între tine şi tine. ceea ce găseşti în el ca mângâiere este în tine mult mai mult pentru că în tine eşti, mai ales că pare că lui i-ar fi teamă de tine. nu spun acum ca din victimă să devi agresor la rândul tău, ci să înţelegi că din lipsă de comunicare şi el face anumite stângăcii pe care le maschează pe măsura fricii lui. în tot cazul, chiar de nu arăţi în ceea ce ai scris,tu eşti epuizată… iar el se hrăneşte din lipsa ta de acţiune… aşa că primul pas ar fi să te desparţi de el. în a te despărţi de el, nu înseamnă că va fi şters de pe faţa pământului. el rămâne în continuare un om ce îl cunoşti mai mult sau mai puţin, ce îl vei vedea mai mult sau mai puţin,etc. singura posibilitate la stadiul în care sunteţi este delmitarea între tu şi eu… căci sunt sigură că aşa s-a început şi nici unul nu va schimba atitudinea care o are dacă nu se ajunge la acest factor cheie…