Sfatul terapeutului

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Sunt baiat, am 19 ani jumatate, sunt anul I la facultate si am prietena de 1 an, pana acuma parintii m-au lasat sa dorm la ea doar de 2 ori si nici atunci nu le-a convenit.

71 vizite

Actualizat: 29 octombrie 2013 | 10 raspunsuri

Terapeuti RO

10:26am Oct 27

Mesaj:

Buna ziua ! Sunt baiat, am 19 ani jumatate, sunt anul I la facultate si am prietena de 1 an, pana acuma parintii m-au lasat sa dorm la ea doar de 2 ori si nici atunci nu le-a convenit. Le-am mai cerut sa ma lase sa dorm si tot imi spun : ,,Te-ai casatorit cu ea sa dormi la ea? Daca vrei mutati-va impreuna si vedeti cum va descurcati". Tot imi spun ca atat timp cat stau la ei in casa si ei imi dau bani, eu trebuie sa fac ce vor ei. Mie nu mi se pare normal sa doreasca sa imi controleze viata. Ce as putea sa fac? Chiar mi-as dori sa ma lase sa dorm la prietena mea si sa vin la ce ora vreau eu acasa, dar ei tot acelasi lucru imi repeta : ,,stai pe banii nostrii, fa ce spunem noi, daca nu respecti poti sa faci ce vrei, dar nu mai primesti bani de la noi". Vreau sa mentionez ca nu fumez, nu is genul sa ma imbat, am luat bacul cu 8.60 si chiar ma tin de facultate. Nu stiu ce sa fac sa am libertatea de care am nevoie. Va multumesc anticipat !

Adrian Sava

10:55am Oct 27

Implica-te in propria ta viata! I-ati o slujba de noapte spre exemplu…Implica-te in proiectele scolare, angajaza-te in cadrul facultatii ca preparator (cred ca asa ii zice), urmareste totate bursele care apar si incearca sa le accesezi… Da ore elevilor de liceu… Sunt exemple de ce ai putea face… Nu va fi usor, dar vei incepe sa stai pe picioarele tale, chiar daca va fi greu sa-ti castigi propria independenta financiara! Evident vor veni si mai multe responsabilitati, dar asa iti vei asuma propria ta existenta! Si atunci poti sa-ti asumi si propria viata afectiva neingradit! E greu? e usor? DA! Iar parintii tai vor vedea asta si fii sigur ca te vor sustine!

Mirka Balaci

3:31pm Oct 27

asta ar putea fi o solutie de moment, dar nu cred ca rezolva problema de fond si, anume, nevoia lor de a te infantiliza si a te controla. ma gandesc, oare, ce ai putea tu sa faci ca sa nu te mai lasi controlat?… in situatia asta, tranzactia lor este de tip parinte (critic) – copil (acestea fiind 2 ipostaze diferite ale psihicului, nu se refera la prsoanele concrete); eu cred ca daca nu abordezi o comunicare de la adult la adult, vor gasi mereu alte si alte metode de a face acelasi lucru… alte idei, colegii?

Adrian Sava

3:45pm Oct 27

E foarte adevarat comunicarea e esentiala. Dar pana se ajunge la o comunicare care sa tansceanda infantilizarea de care amintea Mirka, actiunea e cea mai buna! Intotdeauna e mai usor sa demonstrezi ca esti matur prin fapte nu prin vorbe! Eu am 44 de ani si inca parintii mei nu au depasit infantilizarea amintita mai sus! Chiar daca ei tot asa sunt, actiunile mele de a fi pe picioarele mele, inca de la varsta ta m-au facut independent si liber… Si nu trebuie sa demonstrezi nimanui nimic! Doar tu ai nevoie sa stii ca poti fi cum vrei tu!

Tataru Dana Cristina

4:26pm Oct 27

gaseste-ti un serviciu ,treci la fara frecventa la facultate ,muta-te la prietena ta si ncearca sa traiesti din banii tai…ai sa vezi ce repede ai sa alergi inapoi acasa singur….

Adrian Sava

5:05pm Oct 27

Probabil Doamna Tataru vorbeste din propria experienta. Eu cred ca "actiunea este mai buna decat inactiunea"! Cu siguranta nu e infailibila actiunea. Poti sa si gresesti… Dar macar poti invata din greseli. Inactiunea si victimizarea nu te invata insa nimic! Insa actiunea aduce dupa ea curaj si responsabilitate si in plus te va face sa te simti viu sibine ancorat in propria-ti viata!

Adrian Isacianu

1:06am Oct 28

Atata timp cat stai la parintii tai si pe banii lor ei detin controlul si nu prea ai multe de comentat. Poti fi liber sa faci ce si cum vrei cu viata ta doar din momentul castigarii independentei financiare si autofinantarii totale. Cauta solutii…

Catalin Lazar

6:06am Oct 28

Din dorinta de a iti face un bine, parintii tai ti-au construit o colivie de aur. Din punctul meu de vedere, problema nu consta numai in faptul ca nu te lasa ci in faptul ca ajuns la 19 ani iti pui problema in acesti termeni, avand cumva un rol pasiv in a-ti exercita libertatea. Amenintarile in privinta banilor sunt intr-o anumita masura o forma de manipulare si santaj. Ce face diferenta la nivelul personalitatii tale intre a-ti permite sa fii liber in privinta propriilor alegeri si a nu face acest lucru?

Botezat Radu

7:32am Oct 28

poate ca pentru inceput, cea mai logica solutie este cea a ‘linistirii apelor’. Familia este familie , cu tot respectul pt prietena dvs., cu toate ‘nabadaile’ care apar in aceasta institutie. Va recomand cateva discutii/consilieri pe aceasta tema cu un psiholog

Olga Dimancea

8:03am Oct 28

E posibil ca parintilor tai sa le fie greu sa vada ca ai crescut. Nu stiu cat de mult vorbesti cu ei referitor la viata ta, trairile tale, dorintele tale, in afara celor educationale. Te incurajez sa cauti puntea de legatura pentru a comunica mai mult cu parintii tai. Sunt sigura ca te vei descurca foarte bine!

Cristian Munteanu

6:55am Oct 29

Aici e o coalitie. Parintii care spun "iubeste-ne numai pe noi … noi te-am facut … respecta-ne … las-o pe aia … noi, noi si numai NOI, tu nu ai voie/dreptul/ bla-bla-bla…". Dificil de gestionat. Eu as incerca sa vorbesc cu fiecare parinte separat. Asa, de la inima la inima, ca de la fiu la tata, ca de la fiu la mama. Succes!

Postat în Sfatul terapeutului
Etichete: probleme adolescenti, relatii de cuplu