Buna ziua! Ma numesc Paula si am 24 de ani. Nu stiu exact cu ce ma confrunt dar o sa incerc sa fiu cat se poate de clara. Atunci cand stau de vorba cu cineva necunoscut, daca am intrebari deja pregatite imi este foarte usor sa comunic, chiar si daca primesc intrebari la care nu m-as astepta pot comunica..insa daca mi se cere sa fac o anumita activitate fara sa mi se dea indicatii concrete ori pasii de urmat, desi ma gandesc sa intreb: cum fac acest lucru? , nu reusesc sa intreb. E ca si cum desi vreau sa intreb, subconstientul imi spune "nu e cazul" si nu o fac. Si nici nu cred ca e problema de timiditate pentru ca nu imi este rusine sa adresez intrebari de orice natura, oricui atunci cand ar fi cazul..dar pur si simplu ma blochez. Am sa scriu un caz concret: Am fost la un medic ginecolog cu rezultatele unor analize. I-am explicat ca imi doresc sa raman insarcinata si am decis mai intai sa consult un medic. Mia examinat analizele si a spus ca sunt in regula, m-a examinat apoi si pe mine si mi-a zis ca e totul bine. In timpul asta i-am adresat orice intrebare la care imi doream un raspuns. Dupa toate astea mi-a notat cateva analize suplimentare pe o hartiuta si ziua ciclului menstrual in care trebuie sa le fac. Ma uitam la hartie, eram constienta ca nu stiu ce inseamna toate alea dar nu reuseam sa ii adresez intrebari prin care sa imi explice mult mai amanuntit. Din partea domnului doctor nu a existat nici un comportament care sa nu ma sustina, ba din contra, e un om fosrte deschis si foarte usor de comunicat cu dansul. Mi-a spus apoi ca nu sunt analize obligatorii deci ramane la decizia mea daca sa le fac sau nu. Si dupa ce mi-a spus lucrul asta nu am mai reusit sub nici o forma sa imi realizez mental o intrebare referitoare la acele analize ca sa i-o adresez. Dupa ce am iesit si am citit de multe multe ori hartiuta, i-as mai fi adresat intrebari referitoare la analize dar atunci cand ma aflam in fata dansului nu reuseam, in conditiile in care mi-a cerut sa ii spun orice nelamurire am. Pur si simplu nu imi ieseau cuvintele pe gura. Mai patesc chiar si cu cei apropiati lucruri asemanatoare. de exemplu daca mama ma intreaba : "de ce te cheama seful tot pe tine si astazi la munca si nu pe urmatorul coleg?" desi exista un argument logic si firesc de ce eu..de multe ori nu reusesc sa il exprim pentru ca il uit ori pur si simplu nu il stiu in clipa respectiva, insa mi-l amintesc, ori il realizez ca exista dupa ce analizez mental situatia existenta la servvici. Va multumesc si sper ca am reusit sa fiu explicita.