Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

BUna ziua, am 46 de ani, am divortat acum 5 ani si imi cresc cu mandrie cei doi copii buni, ambii studenti. De 20 de ani lucrez ca director la o firma particulara. Am avut si am o viata stresanta, cu multe responsabilitati la care incerc sa fac fata.
Problema mea cea mai mare o reprezinta insa mama mea. Tatal meu a murit subit de 25 de ani. SUnt singurul copil al mamei, mama nu are nici frati, nici verisori. Sufera inca de la nasterea mea de tulburari de personalitate, cu stari evidente de manii si anxietate.A fost internata acum 30-35 de ani de cateva ori la psihiatrie. Asa am crescut, terorizata de diferitele idei fixe pe care le ducea pana la extrem, cu reguli stupide.Toata viata s-a folosit de altii pentru a-si rezolva toate probeleme si asta face si acuma. Nu iese din casa, nu isi face cumparaturi, nu isi face curatenie, abia isi face ceva modic de mancare. Nu pentru ca nu poate, ci pentru ca nu vrea. Neavand pe altcineva, tot eu ii port grija. O duc la medici, la analize, ii fac cumparaturile, ii platesc facturile pentru ca ea " se teme de bani". Daca cumva ma supar pe ea si-i refuz un serviciu, roaga pe toti vecinii si cunoscutii sa ii rezolve problema. A refuzat ani de zile sa mai consulte un doctor pe motivul ca ea nu e bolnava, ci cu mine e problema. Fiul meu a reusit sa o convinga anul trecut si am dus-o la un psihiatru, care dupa 6 luni i-a pus diagnosticul de "tulburare de personalitate predominant histrionica, suspiciune de Alzeimer (cf CT) fara procese cognitive alterate in urma testarii, psihoze recurente. Deocamdata nu observ pierderi de memorie, dimpotriva stie tot si toate in amanunt. Insa ma exaspereaza cu faptul ca orice as face si oricat m-as stradui sa fac bine ce ma roaga – mereu critica ceea ce fac. Abia ii duc ce mi-a cerut, deja are alta lista de probleme de rezolvat pentru mine. Nu am putut locui cu ea inca de cand erau copii mici, tocmai din cauza firii ei greu de suportat. Insa si asa, ma suna zilnic de multe ori si in timpul serviciului si acasa. In aceste ocazii in care eu tocmai ii rezolv cat de bine pot o problema iar ea e nemultumita, ma enervez si imi ies din fire. Mereu merg cu bune intentii la ea, dar nu mai stiu cum sa gestionez situatia. Medicul ei psihiatru este tocmai in concediu de maternitate. A primit tratament pe 3 luni. Am inteles ca in privinta problemei ei de personalitate, nu se poate face oricum nimic. Va rog sa ma sfatuti ce pot face eu pentru a ma proteja si a putea trata mai indiferent situatia, deoarece cred ca greul cu ea abia de acum urmeaza. Si asa ma tratez deja pentru hipertensiune si tahicardie. Cu mult respect, Rita

din cate am inteles (si cunosc foarte bine genul acesta de situatii extrem de neplacute) problema Dvs. este una emotionala rezultata din aceasta relatie toxica si este de asemenea firesc sa suferiti de hipertensiune si tahicardie cel mai probabil generate de nivelul anxietatii. Ce v-as sugera ar fi sa mergeti macar pt cateva sedinte sa discutati cu un psihoterapeut, la alegere… cum va simtiti mai confortabil… si doar sa va descarcati… vedeti ce ‘iese’ dupa aceea. Succes!

Puteti aplea la o asociatie care ofera consultanta pentru apartinatori/rude ale persoanelor cu probleme de acest gen. Veti putea intelege astfel cum sa gestionati mai bine relatia cu mama dvs.