O sa va prezint cat se poate de scurt povestea.

Sunt intr-o relatie cu o fata de patru luni, foarte putin deci. In prima luna totul a fost foarte bine, apoi ea a inceput sa fie deranjat foarte tare de lucrurile diferite dintre noi si facea faze destul de urate de genul „imi iau jucariile si plec”. Totul a culminat cand a luat intr-o seara pastile, ea vrand sa se sinucida, eu fiind acela care trebuia sa se trezeasca cu ea in pat, dar nu facea asta din razbunare.
Apoi a fost internata la Obregia doua saptamani. Dupa ce a iesit de acolo, doua-trei saptamani nu s-a intamplat nimic, ne-am inteles chiar si acolo unde inainte ne certam. Eu nu am certat-o niciodata, nu m-am enervat, nu am agresat-o. La un moment dat incepe brusc sa se simta trista, sa aiba iar ganduri si sa planga. De acolo a inceput din nou nebunia… A plecat de acasa, dar s-a intors in aceeasi zi. In ultimele doua luni am incercat sa o ajut cu bani pentru chirie, in penultima luna cu bani personali, iar in ultima am vorbit cu proprietarul sa nu ii dam toti banii si a acceptat. Dupa o discutie despre bani, eu am plecat de acasa si a doua zi (ziua in care a plecat de acasa) m-am trezit ca lipsesc 150 de lei si am motive puternice sa cred ca ia luat.

Ea are probleme mari cu mama ei care acuza pe nedrept pe absolut toata lumea care ii sta impotriva si incearca sa ii arate fetei adevarul. Absolut toata lumea vede asta, de la prieteni, pana la persoane care o cunosc pentru prima data. Ii promite totul si nu ii ofera mare lucru, uneori chiar actioneaza pe dos, lucrand impotriva promisiunilor.

Fata cu care sunt a suferi la 12 ani din cauza decesului tatalui sau, apoi a avut o relatie nesanatoasa cu mama ei. De curand am aflat de la o prietena foarte buna de-a fetei, care a ajutat-o de multe ori, ca in scoala generala o batjocorea, iar dupa ce au depasit momentul si au devenit prieten, fiecare s-a cuplat cu un baiat, fata cu care sunt suferind de o interventie pentru avort pe care tot ea a platit-o facand probabil datorii. Mama ei nu stie acest moment si nici nu cred ca l-a declarat in perioada de internare.

Subiectul cel mai sensibil pentru ea este pisica. Probabil vede in pisica acel copil pe care l-a pierdut.

Acum,problema mea. Eu stateam cu ea in apartament. Dupa ziua cu plecatul de acasa cand mamele noastre au venit sa rezolve problema, am luat decizia ca e ultima data cand se mai intampla ceva, data viitoare ne despartim. Dar intre timp, familia mea a luat decizia sa ma despart de urgenta de ea pentru ca eu pot fi considerat vinovat de un eventual deces, mai ales ca mama ei ma acuze de foarte multe lucruri, unele fictive. (Recunosc ca am si gresit, ca nu am avut si mai multa rabdare, dar am facut tot ce am putut sa o ajut…). Parintii mei s-au razgandit, vazand cum ma simt si mi-au zis ca putem continua relatia daca ea se muta, dar fara sa stie bunicii mei (bunica mea a suferit o depresie groaznica si stie despre ce vorbeste), si fara sa o aduc in casa.

Eu ce sa fac? Eu vad sub toate problemele ei si observ omul minunat de acolo, dar ea nu intelege lucrul asta si, evident, priveste totul negativ. Ce sa fac? Sa raman? Sa plec? Sa risc? Nu stiu ce sa fac.