Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

buna. ma numesc alina si am aproape 24 de ani. problema mea e urmatoarea. stau de la 3 ani la bunici. mi-au facut viata un iad. de cand ma stiu nu ma lasa sa fac mai nimic, ma tin ca pe un catel in lesa si ma scot la plimbare cu port:( in copilarie mai mult decat bataie si scoala nu am stiut. ma mai lasa din cand in cand pe afara da nu foarte mult si ca de obicei iesea afara sa vada pe unde sunt ca nu cumva sa ma indepartez de bloc. batai primeam o gramada..ma lovea foarte mult peste cap si peste spate dar nu usor ci cu sete parca ii facea placere. s.a intamplat odata in clasa a8.a sa merg tot in interiorul scolii la un spectacol facut de un african.luasem si o colega cu mine sa nu merg singura..si trecuse timpul si pe cand sa ies au aparut bunicii si m.au lovit de fata cu toti ca unde am stat atata si tot felul de prostii si s.au luat si de biata colega caci dupa parerea lor ea m.a obligat sa stau la spectacol… tot cand eram mai mica bunicul meu se imbata foarte tare si facea scandal ca ii trebuie banii de pensie si cum bunica.mea nu vroia sa ii dea iesea cu scantei. arunca dupa ea cu ciocanul iar ea zbiera..de fapt urla asa de tare de ma mir ca nu au aparut vecinii sa vada ce se intampla iar eu ma speriam foarte tare. alteori era mai rau scotea cutitul la bunica.mea iar eu mereu ma bagam intre ei pana reuseam sa.i potolesc. a doua oara nu am mai reusit si l.a ridicat si asupra mea si i.am zis: hai omoara.ma daca ai curaj…si s.a potolit. ce m.a speriat si inca ma sperie sunt reactiile mele cand aud astfel de scandaluri: imi bate inima foarte tare, ma balbai uneori si tremur de abia tin o cana in mana. nu se intampla chiar tot timpul ci doar cand am parte de scandaluri mai puternice. de vreo trei patru ori am avut scandaluri grave inclusiv cu un cutit ultima data fiind in 13 august 2013 nu pot uita acea data. grav e ca nu o pot potoli pe bunica.mea ii spun clar sa nu tot comenteze cand bunicul e beat sa il provoace da nu asculta, si tot ce pot sa cred e ca ii plac scandalurile. mai rau e ca ma afecteaza pe mine. din 2013 nu am mai avut asa scandaluri dar ma tem sa nu se mai repete vreodata. alta problema e ca ma tine bunica.mea din scurt. mai ales cand vine vorba de iesit afara sau de baieti. prima tentativa de relatie am avut.o la 19 ani. un sarut si cateva intalniri cu chiu cu vai. la a doua relatie a fost mai rau. am foat chemata la intalnire la 17:30 si a facut un scandal monstru ca unde ma duc eu la 5 noaptea. la ea era noapte. cumva am reusit sa ies. ii dadusem un sms unchiului meu (baiatul ei) care e in spania ca nu ma lasa sa ies si sa vorbeasca cu ea. a iesit mai rau, bunica.mea dadea vina pe mine ca il pornesc pe baiatul ei impotriva ei si ca se cearta din cauza mea. de aceea am apelat la el ca ea stie de frica lui si o mai "cearta". bun, am iesit dar cand m.am intors se simtea tensiunea..nervii tot. mi.a scos pc.ul din priza,sa nu ii mai consum curentul, ma jignea, ma facea c*urva, vagaboanda, ca imi trebuie barbat(era alt cuvant) si tot asa emoticon frown apoi am mai avut cateva intalniri dupaia s.a obisnuit cat de cat cu ideea ca am pe cineva. asta pana ne.am despartit. cunoscusem alt baiat si o luam de la capat ca nu il cunosc doar de pe net ca cine stie unde ma duce etc. nu am unde sa cunosc baieti caci stau doar in casa. si uite asa i.a sunat pe ai mei sa le spuna tot felul de prostii ca m.am dus cine stie unde(desi ii spusesem ca merg la o plimbare cu baiatul, ii si aratasem poza cu el), cine stie cu cine si cine stie unde ma duce etc iar ei au crezut.o ..situatia e tot asa si acum am iesit cumva la o intalnire de zilele orasului, anul trecut si m.a lasat sa ma duc pana tarziu (mai mult de 8-9 jumate nu stateam inainte)..dar ii trebuia si ei sa vina. ea care fara bunicul nu iese din casa sa nu cumva sa creada ca merge la barbati! va dati seama. am stat pana la 11 cu baiatul apoi in loc sa il las sa ma conduca pana acasa cum se face, m.am intalnit cu bunica bineinteles, in statie, sa mergem impreuna acasa. el m.a inteles din fericire. vorbesc si in ziua de azi cu el , ne dorim o relatie serioasa dar nu ne.am mai vazut de atunci caci nu gasesc un moment potrivit sa ii spun cumva ca vreau sa ies la o intalnire. iar o sa iasa cu scandal. prieteni cu care sa ies nu am, am una da nu ne.am vazut de luni bune.( bunica.mea nu o suporta ca e de alta religie) .azi i.am zis ca vorbesc cu cineva si ne.am certat si a.zis ca daca vreau barbat si sa ma marit sa ii spun la mama caci ea nu raspunde de mine, ca o sa vin "cu burta la gura" si tot felul de magarii. cand o aud ce spune nu ma mai pot abtine sa nu imi dau drumul la gura. am tacut o gramada de ani iar acum si de vreau nu pot! parintii stau intr.o garsoniera cu sora mea si pana cumpara un apartament mai dureaza caci altfel m.as duce la ei. singura nu pot sta ca nu lucrez momentan si probabil nu as avea suficienti bani sa ma intretin iar bunica.mea probabil m.ar lega in lanturi sa nu plec. ori daca as pleca la baiatul cu care vorbesc de exemplu mi.ar cere sa ma marit dupaia sa stau cu un barbat. uneori simt ca o iau razna, ma mir ca nu am facut o prostie pana acum caci paharul s.a umplut de mult. m.as duce la psiholog da si pt asta trebuie sa dau raportul si sincer nu ma pricep la mintit. nu stiu ce motiv as putea sa.i spun ca sa ies din casa. prietene nu am , daca ii spun ca ma duc la un interviu cere detalii si tot asa. mi.ar fi placut sa am un catel ca macar asa sa am un motiv sa ies din casa dar nici cu catelul nu e de acord, probabil l.as gasi mort. e foarte comunista si vrea sa aiba ea ultimul cuvant, ea e "femela dominanta" in casa.jucam toti dupa cum canta ea. daca le spun alor mei ce ma doare nu fac nimic dar imi spun ca e batrana si nu gandeste. dar atat. niciodata nu s.au impus in fata ei, macar tata ca e baiatul ei. de mama nu mai zic, nici pe ea nu o suporta ca e jumatate unguroaica si tot asa. de fata cu ea vorbeste frumos dar pe la spate……ma rog. mai am probleme cu timiditatea, mi.e groaza sa intru in locurile unde sunt multi oameni am impresia ca se uita la mine sau ca rad de mine..am uitat sa va spun ca bunica.mea spune ca doar panaramele si vagaboandele merg la cluburi, restaurante etc ma face "dusa cu pluta", proasta,bleaga, urata ca foamea etc stiti ce doare? am ajuns sa cred ca sunt chiar asa. nu vad nimic frumos la mine fizic. imi doresc sa fac scoala de soferi dar mereu imi spune ca la cat sunt de timida si bleaga nu o sa reusesc si o sa raman cu banii dati. daca ii pomenesc de facultate imi spune ca eu un am creier pt facultate. acolo merg aia destepti. si uite asa ma descurajez emoticon frown ce va mai pot spune e ca am un suflet bun si milos. doar ca nu arat oricui. plang mai mult decat rad. daca vad un filmulet amuzant si rad ma face nebuna. deci de fieare data cand imi vine sa rad cu pofta imi musc limba..sa nu ma faca nebuna iar. incredere in mine nu prea mai am, ma simt imbatranita, plictisitoare, nu ma stiu distra, sunt prea serioasa, nu sunt ca cei de varsta mea ma simt cu 20-30 de ani mai batrana…..in fine, imi doresc sa am o familie a mea pt care sa lupt.. doi copii pe care sa ii apar de rautati..si care sa nu treaca prin ce trec eu. copiii mei vor avea libertatea pe care nu am avut.o eu si vor fi niste copii fericiti. sper ca nu v.am plictisit si daca puteti sa ma ajutati cu o incurajare, un sfat m.as bucura. va multumesc.

imi imaginez ca trebuie sa iti fi fost foarte greu sa tii in tine asemenea suferinta … insa ce as vrea sa iti spun este ca, asa cum ai descris tu, bunicii tai sunt oameni bolnavi psihic si au nevoie de ajutor de specialitate… iar faptul ca tu ai rezistat acestor gen de personalitati tulburate ma face sa iti admir adevarata ta putere! Ti-ar prinde bine o relatie terapeutica impreuna cu un psiholog… macar sa reusesti sa mai repari din trauma si sa te poti pozitiona asa cum iti doresti in viata. Sigur gasesti un specialist disponibil si intelegator situatiei tale. Solutia cea mai evidenta (din punctul meu de vedere) este sa iesi din acel mediu in primul rand fizic… emotional lucrurile se indreapta in timp. Succes!

Incepand cu o gluma serioasa, povestea ta e ca a Cenusaresei. Recomandarea mea este sa ii inregistrezi pe ascuns (cu telefonul de exemplu) cand mai incep scandalurile (dar e important ca ei sa nu stie ca ii inregistrezi altfel o sa ai mult mai multe probleme), si cand ai strans 2-3 "dovezi" de genul asta sa mergi sa le explici parintilor tai problema si sa le arati dovezile ca sa le deschizi ochii legat de problemele care le ai iar daca nici asa nu reactioneaza atunci sa fugi din acel mediu cu prima ocazie (desigur, asta ar insemna sa te bazezi pe prietenul tau ca te poate intretine o perioada pana iti gasesti de lucru). Alternativa e sa cauti alte rude in alte orase sau cunoscuti pe care sa te poti baza sa stai la ei pana iti gasesti de lucru ca sa iti poti plati chirie si sa te poti intretine. Ai deja 24 ani, ar trebui sa incepi sa fii pe picioarele tale si sa nu mai depinzi de cineva. Bunci tai au mari probleme si nu vad un viitor bun cu tine acolo (ba mai mult tu esti sacul lor de box cand vor sa se descarce). Asta e singura solutie viabila pentru tine, sa pleci cat mai curand de acolo, daca nu poti sa stai cu parintii pana strangi ceva bani macar stai la cineva de incredere si nu te mai uita inapoi. Fii curajoasa si incearca, nu ai nimic de pierdut.

Domnisoara, imi pare rau de situatia dureroasa si mediul urat, imbacsit in care ai trait. Insa, ai 24 de ani, esti destul de mare ca sa nu mai traiesti in casa bunicilor tai. este f. clar ca acolo nu te vei putea dezvolta , nu vei evolua niciodata, modul lor de viata este viciat, disfunctional. Ai nevoie sa te linistesti , sa te rupi cumva de aceasta ”familie” si sa iti faci un plan, pt tine si viata ta. Ai incredere in tine, nu-ti pierde speranta…dar elibereaza-te de acest mod de viata…iti consuma toate puterile..

Din cate inteleg ambii bunici sunt niste persoane violente.Este explicabil de ce ai temeri si o siguranta scazuta de sine. Poate rusesti sa gasesti o asociatie/terapeut care ofera consultatii gratuit pentru a reusi sa te debarasezi de urmele evenimentelor prin care ai trecut. Insa mai trebuie sa te si indepartezi de acest mediu in care nu poti comunica cu persoanele de langa tine. Discuta si cu parintii variante, explica-le ca nu mai poti gestiona situatia.