Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Exista cumva un termen psihologic sau vreo cauza mai frecventa pentru negarea vinovatiei? Persoana in cauza este sotia mea, iar acest comportament se repeta de cativa ani.

  82 vizite

Actualizat: 06 mai 2015 | 3 raspunsuri
Terapeuti.ro 8:47am May 5
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua.
Exista cumva un termen psihologic sau vreo cauza mai frecventa pentru negarea vinovatiei? Pur si simplu chiar si in cazuri evidente cineva sa nege vinovatia pe care o poarta pentru anumite intamplari de care se face direct respinsabil?

In rare cazuri cand chiar isi constientizeaza greseala si vina ce o poarta sa minimizeze totul neconstientizand faptul ca e anormal sa reactionezi negand ca ar fi o problema asta?

In general daca e intrebata asupra actelor ei devine nervoasa, se simte amenintata si in general discutiile ajung in derizoriu fara a oferi insa un raspuns direct asupra temei de discutie.

Persoana in cauza este sotia mea iar acest comportament se repeta in forma continuata de cativa ani.

Multumesc anticipat pentru raspuns.

Botezat-Antonescu Radu Andrei 9:24am May 5
nu stiu daca numirea acestui gen de compartament este mai importanta decat cauza… iar din ce descrieti lucrurile pare sa fie complexe si v-as sugera sa mergeti cu dansa la o evaluare psihologica amanuntita. Este posibil sa fie o tulburare de personalitate… insa este posibil sa fie si vorba despre ceva reprimat care sa o opreasca din a-si asuma vinovatia. Succes!
Doina Zamfirescu 9:26am May 5
Conteaza foarte mult modul in care ii atrageti atentia ca a gresit. Noi avem diferite mecanisme de aparare si atunci cand cineva este invinovatit se poate apara negand sau nimimizand efectele greselii. Desigur suntem cu totii supusi greselii. Si asta inseamna mai ales in cuplu ca poate fi vorba despre lucruri care nu au fost discutate, stabilite de comun acord ceea ce face ca ele sa se repete (eventual). Incercati sa aveti o discutie calma cu sotia dvs. spunandu-i ce anume simtiti cand procedeaza intr-un anumit fel (vorbiti de dvs. nu de ea). Este posbilil ca astfel mesajul dvs. sa ajunga la ea si sa puteti avea o discutie constructiva. Nu in ultumul rand, poate fi vorba despre o reactie invatata de ea pe parcursul istoriei sale de viata.
Delia Cormos 10:30am May 5
vinovatia, a fi vinovat de ceva este dureros de acceptat pentru psihic si iti trebuie mult curaj sa poti sa iti asumi asta. cu cat o veti obliga sa recunoasca cu atat se va blinda mai mult si va nega. eu insa v-as intreba altceva. de ce este atat de important si esential pentru dumneavoastra sa stabiliti vinovatul intr-o situatie sau alta. cu ce schimba situatia daca se gaseste vinovatul? v-as ruga sa va uitati si la dvs cu atentie si sa vedeti daca nu cumva insistenta dvs. de a gasi vinovatul si convingerea ca aveti dreptate o determina pe ea sa intre in acest cerc vicios de a nu recunoaste nimic. numai bine!
Postat în Diverse | Alte probleme, Dragoste | Relatii de cuplu, Psiholog / psihoterapeut online
Etichete: ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita