Mesaj:
Va cer ajutorul , si nu pentru prima oara , dar sper ca si de aceasta data sfaturile specialistilor, dar si ale oamenilor care va citesc , ma vor putea ajuta .
Am 40 de ani , 2 copii , lucrez , am o viata plina si ocupata . Acum 9 luni am aflat ca sotul meu ma inseala . A fost o lovitura cumplita , in cel mai adevarat sens al acestui cuvant , si , desi am incercat din rasputeri sa depasesc situatia , nu am reusit . Atunci cand am aflat de relatia lui , sotul meu mi-a spus ca nu au depasit nci o limita interzisa , doar stateau de vorba foarte mult, ore intregi , la telefon sau pe internet . Mi-a spus ca va rupe relatia , ca eu si copiii suntem tot ce isi doreste de la viata , si am incercat sa ne refacem casnicia . dar in tot acest timp am simtit ca lucrurile nu stau asa , si , inevitabil , acum o luna am descoperit ca inca vorbeau , si, poate , e chiar mai mult de atat . Am fost extrem de furioasa , de miciunile lui din tot acest timp , de faptul ca m-a lasat sa ma chinui sa depasesc aceasta situatie , iar el nu avea de gand sa faca nimic pentru a rupe cealalta relatie . I-am spus ca vreau sa ne despartim , dar , la insistentele familiei , ale copiilor , ale lui , l-am reprimit acasa dupa cateva zile.
Ma simt insa foarte rau , nu ma pot impaca cu acesta situatie . Inca il iubesc , dar ma doare si sa mai uit la el . Nu ii mai pot vorbi , nu il mai pot atinge . O sa imi spuneti sa mergem la consiliere de familie , dar nu putem . M-am angajat de curand , imi cresc copiii singura , nu am nici o ruda la care sa apelez sa stea cu ei . Financiar, nici nu mai vorbesc… Sunt o persoana inteligenta , am facut 2 facultati , dar simt ca nu mai pot gandi , nu stiu cum sa fac sa merg mai departe . In aceste 9 luni am citit mult , carti de psihologie , am vorbit pe diverse site-uri cu psihologi , am incercat tehnici de eliberare , dar nimic nu merge . Nu mai pot sa dorm , plang tot mai des , nu mai am rabdare cu copiii . Zilnic ma incerca stari de furie , frustare , depresie , cand reusesc sa dorm , noaptea , ma trezesc plangand. Nu pot accepta ce s-a intamplat , nu il pot ierta , nu ma pot ierta , si toate astea ma doboara putin cate putin . Dar , in mod straniu , nici nu ma vad mergand mai departe fara el… Va rog , orice sfat sau parere , imi poate fi de ajutor .

N am dat "like" pt că mi place,ci pt că şi eu sunt în aceeaşi situaţie şi o înţeleg perfect,cu menţiunea că eu am 3 copii(mezina cu el,iar cei doi mai maricei din prima lui căsătorie)…trist!!!

!iNTRBARE LA CARE E BINE SA TE GADESTI. TU PERSONAL DE CATE ORI SAU CAT DE DES AI VORBIT CU EL CAND RELATIA MERGEA BINE , POATE NU AR FI APELAT LA ALTA PERSOANA SA FIE ASCULTAT, DAR ACUM DE CATE ORI VORBITI SAU VA ASCULTATI?

Este in regula sa simti ceea ce simti. Iar ceva din tine isi face bine datoria si nu te lasa sa te minti, sa reprimi si sa acoperi ceea ce se intampla in sufletul tau. Suferinta prin care treci este reala si serioasa. Nu se poate „trece peste” asa, pur si simplu, cum poate auzi multi oameni ca o fac. In general „treci repede peste” cand nu exista o implicare emotionala foarte mare sau cand te pricepi destul de bine sa reprimi ceea ce simti cu adevarat. Din pacate, pentru majoritatea, reprimarea este modul de functionare principal.
Suferi, pentru ca esti constienta ca ceva s-a rupt, acea complicitate de care este nevoie in relatie. Probabil ca esti o persoana mai profunda, iar felul in care te implici emotional are o importanta foarte mare in viata ta. Cred ca ai avea nevoie ca el sa iti simta cu adevarat suferinta, sa perceapa un pic din prisma ta, si sa inteleaga importanta pe care ai acordat-o gestului sau si comunicarii pe care o are cu o alta femeie. Poate pentru el nu inseamna mare lucru, dar mai mult ca sigur nu realizeaza nivelul la care te-a afectat pe tine. In cateva randuri este foarte greu sa poata fi surprinsa imaginea experientei prin care treci, ca sa capete sens si rezolvare. Insa aceasta experienta iti poate fi un punct de plecare al unui demers legat de tine insati, ca persoana (momentul acela in care esti reintors catre tine, cateodata fortat, si te intrebi ”Ce e cu mine acum? Ce fac de acum incolo? Cine sunt eu, de fapt?”…) . Te-ar ajuta sa o impartasesti si sa discuti mai mult, caci ai o deschidere spre introspectie si reflectare.

http://www.librarie.net/p/129091/nia=1436?utm_source=rtbhouse&utm_medium=retargeting&utm_campaign=rtbhouse-retargeting