Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
De 2 ani plang in fiecare zi si ma gandesc ca daca nu faceam o intrerupere de sarcina sau daca nu puneam punct relatiei cu fostul meu iubit, acum era inca al meu.
Mesaj:
Sunt in depresie dupa 2 ani de despartire. Am nevoie de ajutor! Am 26 de ani, am stat cu un baiat aproape 4 ani…primul baiat din viata mea. La inceput nu mi-a placut deloc de el, dar cu timpul m-a facut sa-l iubesc. Stateam impreuna 24/24 h impreuna si tot nu ne saturam unu de celalalt. Pana intr o zi cand am ramas insarcinata. Mi-a zis ca trebuie sa-l dau afara ptr ca trebuie sa faci inainte niste analize ca altfel iese handicapat. Plus ca eu steam cu chirie cu fratii si el cu mama lui care nu ma voia. Am plans enorm dar nimeni nu avea cum sa ma ajute. L-am dat afara si dupa 2 saptamani ne-am despartit de la o mica certa banala. Imediat dupa aceea mica cearta am aflat ca el o sa plece afara sa munceasca fara sa-l mai intereseze de nimic. Apoi am aflat ca pleca defapt la o femeie mai mare ca el care ii planuia un trai frumos. In ziua in care a plecat nu si-a luat adio de la mine desii eram la munca si el venise ptr ultima oara sa isi slute fostii colegi. lucrasem impreuna. Dupa cateva zile mi-a trim o mel in care imi era dedicata o mel. In care spune c sunt singur femeie pe care o iubeste si ca in orice fem ma vede pe mine. Dupa inca cateva zile mi-a lasat un msg pe fb si m-a intrebt daca imi doresc sa se intoarca acasa, doar ptr mine se intorce. Daca nu, ramane definitiv acolo. Plngeam si totusi i-am zis ca nu ma m-ai intereseaza. Dupa 11 zile a venit acasa. M-a lasat sa mai sufar 2 luni dupa care ne-am impacat. Am mai stat cateva luni impreuna dupa care am aflat ca vb cu diverse femei. Iesea cu ele, in timp ce eu ii plateam din putinul meu toate cheltuielile lui. Nu mai voia sa vin la mine, nu m-ai voia sa mergem impreuna in concediu, nu ii mai placea marea, familia mea, catelul meu. Am renuntat la tot ptr el…dar tot nu ii convenea. L-am intrebat daca isi doreste sa ne despartim voi intelege. Mi-a zis ca sunt nebun si sa-l ls cu intrebariile astea proaste. Am tacut iar si am continuat asa. De 3 luni nu mai venise la mn, isi cauta diverse ocupatii si motive ca nu poate. Pana intr-o zi cand am renuntat eu si i-am zis ca ii du libertate si il las sa isi gaseasca o fata asa cum isi doreste el. Mi-a trimis si el un msg ca e satul sa ii tot reprosez si sa ma iau dupa toti. De atunci nu mi-a mai zis nimic…am suferit enorm si am tot insistat sa mai vb cu el dar nu mai voi sa vb despre noi2. Voia sa vorbim, dar nu despre noi2 fosti iubiti. Am insistat sa ne impacam si nu mi vrut. L-am intrebt daca a intrat cineva in viata lui si mi-a zis ca sunt nebuna cu capu. Dupa un timp m aflat de la prietenii comuni ca el e cu cineva. L-am vazut si eu cu ea de mai multe ori si mi-a zis ca e o verisora si eu il cuplez in fiecare zi cu toate femeile. E singur ptr ca nu ii mai arde. Dar trece de 2 ani de zile intentionat mereu pe unde lucrez eu cu ea de mana. I-am vazut si-n poze la prieteni comuni in vacante plecati. Dar ii zic si tot nu recunoaste. Imi tot repeta ca trebuie sa merg la doctor. Ma gandesc ca daca nu dadeam copilul afara sau daca nu puneam punct relatiei acum era inca al meu. De 2 ani plng in fiecre zi, nu mai pot! |
|||
|
|||
ar fi bine sa mergeti la un consult psihiatric pt depresia in care va aflati si preferabil sa gasiti si un psiholog cu care sa aprofundati aceste sentimente si dileme. Succes!
|
|||
|
|||
La varsta lui are deja caracterul format si putin probabil sa se mai schimbe ceva esential de buna voie. Inteleg ca si-a ales relatii cu femei de pe urma carora sa profite, in care El sa fie cel intretinut adica ea sa-si asume responsabilitatea convietuirii in doi.. Cum va ganditi ca ar fi fost in stare sa-si asume responsbilitatea cresterii unui copil ? In privinta asta reactia lui a fost clara iar gestul si reactia imediat urmatoare a clarificat indirect si ce-l tinea langa dumneavoastra. El a ales sa fuga de suferita atunci cand ceva nu i-a convenit. Dumneavoastra ati ales sa ramaneti cu suferinta. Este alegerea dumneavoastra chiar daca ce multa vreme sa zicem nu vi s-a mai oferit sansa unei alte relatii. Plansul dumneavoastra pentru ceva ce nu a meritat nu poate fi decat patologic. Asdar consider bun sfatul primit in raspunsul anterior.
|
Copyright © 2011 - 2024 Terapeuti.ro | Toate drepturile rezervate.