Mesaj:
Buna ziua, am 20 de ani si simt ca toate merg prost si ca nimeni nu tine la mn, ca si cum nu mai am nici un rost pe lumea asta. De la 12 ani mama mea a plecat in Italia, un an mai tarziu tatal meu s-a angajat pe tir, eu am ramas cu bunicii acasa/curte in case diferite nu s-au prea interesat de mine nici la scoala nici in timpul liber. Puteam sa merg oriunde ca ei nu stiiau. De la 15 ani am avut o relatie de doi ani care s-a sfarsit, apoi am mai cunoscut vre 2-3 baieti dar nimic mai mult de 5 luni. Tatal meu mi-a dat bani pentru majorat…eu l-am organizat ei amandoi au venit fara sa ma intrebe ce si cum am facut. La 19 ani mi-a dat bani sa imi cumpar masina. Eu pe atunci mergeam noaptea prin cartier beam ma distram etc, nu prea mergeam la scoala dar toate le-am rezolvat. Tot atunci am cunoscut un baiat cu 6 ani mai mare ca mine care lucra era la locul lui. Un prieten foarte bun din anturaj si copilarie mi-a spus sa ma combin cu el ca este baiat bun, stiind ca lui i place de mine am zis sa incerc. Au trecut zilele eu tot la actualul meu stateam era bine pana cand sa plecam in Norvegia, la parintii mei sa muncim. Am ramas insarcinata cu aprox 2 sapt. inainte sa plecam…a spus sa il tin daca vreau dar parintii lui i-au bagat in cap sa nu il tin pentru ca nu ne cunoastem foarte bine dupa 6 luni, ne incurca toate planurile plecarea etc. Am luat pastile si am renuntat, apoi am plecat. Acolo doar ma certat cu mama mea deoarece vroia sa ma schimbe vroia sa ma controleze desi nu mai putea sa reia acei ani pierduti. Din cauza ei am plecat dupa 6 luni si de atunci (2 luni aprox) locuiesc la el…am observat ca nu mai merge nimic bine, mama lui parca nu ma mai suporta face diferente ( daca a luat rufele curate de la uscat, a mele le-a aruncat pe pat si a le lui le-a impaturat, de parca eu nu la fel le puteam impatura) pe cand a mea daca imi dadea mie bani ii da dea si lui la fel, el parca s-a indepartat de mine vorbeste urat de fata cu toata lumea, daca gresesc ceva striga pe mine in vazul tuturor, de ex sapt. trecuta au fost niste neamuri la el dar eu nu am stiut cine sunt pers respective si le-am salutat o data dar cand vroiam sa plec de acasa toti discutau la masa in curte la distanta de mine si nu am mai salutat, m-a facut de ras de fata cu toti prietenii ca nu stiu sa salut. Acelasi prieten care mi-a spus sa ma combin cu el, mi-a spus astazi ca sunt proasta ca mai stau sa inghit ca el spune de fata cu toti ca nu i curios de mine si ca nu i pasa etc. Problema e ca eu nu am un job, nu am unde sa merg sa locuiesc pentru ca mama mea se comporta ca si cum nu sunt copilul ei si nu mai rezist bunicei mele nu i convine sa merg inapoi si toate chestiile astea ma termina psihic simt ca sunt a nimanui ca nimeni nu ma iubeste. Pe el nu il simt ca nu ma mai iubeste pentru ca sunt date si date ba ma saruta ba ma cearta, nu mai stiu. Erau date cand plangeam si cu el in pat fara sa isi dea seama, simt intr-un fel ca nu fac bine ca stau cu el dar pe deoparte ma gandesc ca ce o sa fac fara el unde o sa merg. Chiar va rog sa imi dati un sfat bun cu care sa indrept cat de cat lucrurile pentru ca imi vine cateodata sa plec sa nu mai aud de nimeni.

Draga mea, ai vazut vreodata cum se caleste otelul? Il bagi in foc, il invirti si-l bati pe toate partile, o data, si inc-o data, si inc-o data… Iar, la final, otelul acela nu-l mai indoaie nimeni si nimic! …Uite-asa face si viata. Din unii dintre noi scoate doar fier, in vreme ce pe altii, care au mai mult potential, si din care poate sa iasa un lucru de mai buna calitate, ne suceste si ne loveste pe toate partile. Iar, la final, nu ne mai indoaie nimeni si nimic. Se pare ca tu esti din cea de-a doua categorie <3 Ai probat pina acum, pe propria ta piele, ca, daca dragoste nu e, (mai) nimic nu e. Si, daca viata ti-a predat deja lectia aceasta, eu spun sa te comporti de-aici inainte ca si cum ai fi invatat-o deja! Nu te mai iubeste baiatul care, odata, te iubea?! … Nu-i nimic. Asa-i dragostea, ca tot ce exista pe lumea aceasta: creste si descreste, caci totul are un inceput si un sfirsit. Si face loc alteia noi. La timpul potrivit, te va iubi un altul, sa n-ai vreo indoiala cu privire la asta! Ce poti face pina atunci? Sa te iubesti TU pe tine, cit de mult poti. Sint niste legi care opereaza in Universul acesta, iar una dintre ele hotaraste ca atita dragoste cita ne daruim noi insine, noua – tot atita ne daruiesc si ceilalti. Cit consideram ca meritam sa primim – atita primim. Iar de meritat, meritam toti (desi atit de multi dintre noi cred cu totul altceva – si, drept consecinta, primesc cu totul altceva!) … Asadar, daca te iubesti, nu-ti faci tie ce nu i-ai face celei mai dragi persoane. Ce nu i-ai face copilului tau (sa spunem). Nu sta sa te chinuie nimeni, asa cum nu ti-ar placea sa stea si sa-l vezi chinuit pe cel mai drag om tie de pe lumea aceasta. Partea ta de "datorie" este sa faci tot ce tine de tine si tot ce-ti vine in mod natural si fara efort sa faci, astfel incit sa existe motive ca sa fii respectata si apreciata. Dar daca oamenii nu au capacitatea de a respecta si a aprecia… E lipsa lor, nu a ta E pierderea lor, ca nu reusesc sa considere un noroc si o binecuvintare faptul ca vii la ei cu inima deschisa si faci parte din viata lor! In ce priveste ce poti sa faci concret – parerea mea este ca urgenta I este sa iti gasesti ceva de lucru, ca sa nu mai depinzi de nimeni. Stii ca se spune ca Dumnezeu ii ajuta pe cei care se ajuta singuri. Hotaraste-ti sa te indrepti, in viata, catre locul potrivit pentru tine (baiatul potrivit, jobul potrivit etc), si, incetul cu incetul, usile ti se vor deschide si lucrurile se vor aseza. Daca as avea virsta ta, eu m-as duce, in perioada sezonului, sa lucrez undeva, la mare (de exemplu). Ca sa ma pot desprinde in primul rind fizic de un om care nu se mai comporta cu mine cum ar trebui. In felul acesta, ai face rost si de ceva banuti, si i-ai lasa si baiatului respectiv spatiu si timp, sa se gindeasca mai bine la cum s-a comportat cu tine si, eventual, sa ia alte decizii, in ceea ce il si te priveste; si sa aseze si lucrurile altfel in familia sa. Iar daca nu se va intimpla asta – slava Cerului! Mergi inainte, caci viata a avut grija sa faca otel din oameni ca tine!

Draga de tine, prin cate ai trecut. Nu am inteles unde esti acum, dar oriunde ai fi singura speranta si singurul ajutor este in tine. Mai fa-te frate cu dracu pentru inca o luna doua pana te angajezi si apoi zi-le tuturor pa si pusi. Daca esti in strainatate poate gasesti de lucru pe vapor sau undeva la mare, munceste mult, pune bani deoparte, ai grija de ei ca sa poti avea grija de tine. Din pacate sau din fericire tie ti-au fost date niste lectii pe repede inainte, pentru ca multi dintre noi le primim cand avem 50 si nu 20 de ani. Ai toata viata inainte si toata lumea la picioarele tale. Capu’ sus si mergi mai departe! Te rog sa ne mai scrii. Cu drag !

draga mea, viata ne ofera greutati tuturor , unora poate prea devreme. important este sa nu te dai niciodata batuta si sa nu uiti , orice ar fi u esti cea mai importanta. trebuie sa gasesti puterea sa mergi mai departe. incearca sa vorbesti cu bunicii tai sa te primeasca inapoi macar pentru o perioada si cauta-ti ceva de lucru . nu mai sta cu baiatul acesta nici o clipa , pentru ca nu se va schimba niciodata. daca nu exista nici o posibilitate sa poti pleca de langa el acum , mai indura putin , pana iti gasesti o slujba si la primul salariu , pleaca de langa el. trebuie sa fi independenta intotdeauna chiar daca te vei casatori , sa nu depinzi niciodata de nimeni. tu sa fii sigura ca Dumnezeu are si lucruri bune puse deoparte pentru tine , dar nici tu sa nu il superi pe Dumnezeu. sa nu mai renunti niciodata la un copil , nu il abandona niciodata asa cum a facut mama ta cu tine. nu vreau sa crezi ca iti reprosez ceva , am doar 19 ani , nu sunt nici psiholog , dar ia-l ca pe un sfat de la o prietena care iti vrea binele.te pup si iti urez mult noroc in viata!