Mesaj:
Buna ziua! Poate ca pentru un specialist aceste depresii sunt ceva zilnic intalnit insa eu una nu-mi mai gasesc linistea. Am 28 ani si sunt casatorita de un an, casatorie din dragoste, dar cauzata de venirea pe lume a fetitei noastre. Dupa 4 luni de relatie, deosebit de frumoasa, am aflat ca sunt insarcinata, am fost foarte fericiti pentru ca nu stiam ce ne asteapta. Timpul a trecut, am nascut, am iubire-o din prima clipa cand am aflat de existenta ei insa totul a inceput de la nastere SA se darame. Locuim in apartamentul parintilor, dar singuri…ei avand alta locuinta. Copilul a plans zi si noapte timp de 4 luni motivul fiind colicii, apoi au inceput dintii si tot asa. Am un an si o luna de cand viata mea nu Mai exista, de cand nu ma Mai intereseaza de nimeni. Singura am crescut fata, sotul fiind ziua plecat…iar noptile ne certam datorita nesomnului, frustrarilor, stresului. Sotul meu ma injura cand se enerveaza, are un comportament agresiv si impulsiv insa in rest este un om bun, iar pe fata o iubeste mult. Datorita momentelor urate prin care am trecut eu am ajuns SA nu Mai am nici un sentiment pt el, nu ma intereseaza ce face. Nu Mai am rabdare nici cu fata…tot ce imi doresc este SA vina noaptea SA adorm si macar pt cateva ore SA nu Mai fiu constienta de viata mea. Mama e o persoana Mai egoista si prin tot ceea ce face incearca SA imi dirijeze viata dupa Bunul sau plac…iar daca Ii povestesc ce mi se intampla nu ma ia in serios si se comporta ca si cum imi plang de mila si cand eu gresesc cumva cu orice replica sau actiune foloseste toate cele povesti te de mine impotriva mea. M-am gandit de cateva ori la suicid dar nici asta nu as putea face pt ca fata mea depinde de mine si nimeni nu a vrut SA ma ajute concret…fiecare vine cate o ora, doua sau cumpara cateva lucruri necesare si pleaca…as legana fata non stop SA fie liniste mereu…stau numai in Casa de un an si nici de prieteni nu-mi pasa…nu vreau SA raspund nici la telefon pt ca ma obosesc Mai mult…in fiecare zi imi doresc SA fie noapte SA treaca ziua si SA creasca fata SA imi revin…cu banii suntem la pamant pt ca sotul nici nu Mai lucreaza…nu-mi permit SA merg la psiholog insa cred ca doar Asa m-as salva. Mananc doar cand simt ca imi e rau, copilul meu este si foarte nesociabil pt ca in iarna a fost bolnava si am tinut-o numai in casa si plange daca se apropie cineva strain, vrea mult atentia mea si eu simt ca ma sufoc in viata asta…si astea sunt doar mici parti dintr-un intreg de probleme si framantari. Cum SA fac SA Ies din groaza asta? TOATA LUMEA spune SA astept SA creasca eu insa ma tarai de pe o zi pe alta si am inceput SA ma enervez din orice SA tip la ea, SA imi doresc SA ma dau cu capul de ceva…nu indraznesc SA imi doresc nimic altceva decat liniste…intr-un cuvant eu nu Mai exist ca fiinta sunt doar mama 24 din 24. Fac doar ce trebuie si seara plang si adorm si iar si iar zi de zi…sunt ca un robot. Mi-as dori tare mult SA imi raspunda si mie cineva desi sunt multi cu probleme in lume…multumesc!

Dupa ce veti citi articolele noastre puteti apela la unul dintre specialistii care va stau oricand la dispozitie!: http://echilibrultau.ro/psihic-si-fizic/

Problema dvs. poate fi rezolvata in ceea ce ma priveste, cu conditia sa locuiti in Bucuresti si sa aveti cine lasa fetita. Ma puteti contacta pe facebook. Neli Pena, psiholog clinician.

Buna ziua! Daca imi poti trimite pe mail (psi.carlamanole@gmail.com) o adresa de skype si ramane sa ne vedem acolo. O seara buna!